De ce fiica ta ar trebui să vadă noul Mulan. Și tu la fel (de Leonard Sax)

3
Mulan merită vizionat deoarece este un film excelent, cu o intrigă convingătoare. Și pentru că afirmă un adevăr important: o femeie nu trebuie să pretindă că este bărbat pentru a excela într-un domeniu tradițional masculin.

Una dintre cele mai ciudate și mai neașteptate schimbări din ultimul deceniu a fost solidificarea stereotipurilor de gen. Cu doar o generație în urmă, eram cu toții cufundați în povești despre femei precum Sally Ride, prima femeie americană care a zburat în spațiu. Mesajul era unul direct: Orice fată, orice femeie poate face orice își propune, dacă muncește din greu.

Deși încă mai este utilizat acest tip de mesaj, realitatea s-a schimbat. Astăzi, o fată care vrea să înoate contra curentului stereotipurilor de gen – de exemplu, dacă care vrea să se înroleze Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, așa cum visează fiica mea, adolescentă – întâmpină întrebări de tipul: Ești trans? Care sunt pronumele pe care le preferi? Ești bărbat sau ești femeie? Sau poate ești non-binar? După cum au observat alții, activismul trans a avut, ironic, efectul de a consolida stereotipurile de gen. Fetele care vor să intre în armată sunt acum întrebate dacă nu sunt cumva bărbați. Iar băieții care doresc să studieze baletul sunt întrebați dacă sunt, de fapt, fete.

Iată un motiv pentru care am găsit noul Mulan, realizat de Disney, atât de înviorător. Uitați de desenul animat omonim din 1998. Mulan de astăzi nu este o reluare a filmului pentru copii, ci este o explorare plină de imaginație a întrebării: ce se întâmplă cu o fată al cărei talent și a cărei pasiune se află într-un domeniu – artele marțiale și milităria – rezervate în mod tradițional bărbaților?

În prima jumătate a filmului, Mulan merge pe o cale care ar putea fi foarte bine pe gustul vreunui consilier din secolul XXI adept al ideologiei „vigilenței”: adoptă rolul masculin, ia numele unui bărbat, se îmbrăcă și luptă ca un bărbat. Dar într-una dintre cele mai puternice secvențe ale filmului, la jumătatea acestuia, vrăjitoarea Xiannang o provoacă numind-o mincinoasă. „Amăgirea aceasta te face slabă”, spune Xiannang. „Îți otrăvește qi-ul.” Naratorul ne spune apoi: „Minciuna are picioare scurte”. Mulan iese atunci din capcana rolului masculin pe care îl adoptase. Își aruncă coiful, își scoate armura pe care o primise de la tatăl ei și luptă mult mai bine fără ea, făcând piruete aeriene printre adversarii pe care îi dezarmează și ucide – o scenă care mi-a amintit de decizia lui David de a nu purta armură în fața lui Goliat.

Mulan nu conține scene de sexualitate evidentă. Există un indiciu privind atracția reciprocă dintre Mulan și colegul ei soldat Honghui, dar nici măcar un sărut nu consumă relația lor. Mesajul este că o fată poate fi pe deplin feminină fără a fi „sexoasă” sau conformă cu stereotipurile tradiționale de gen. Este puțin probabil ca majoritatea fetelor să găsească un astfel de mesaj în cultura americană contemporană, unde „WAP” – un cântec despre lubrifierea vaginală – a ajuns, luna trecută, pe locul 1 în topul Billboard 100. În plus, copiii și adolescenții americani sunt bombardați cu mesajul fetele se împlinesc tranziționând către sexul opus – pentru fetele care doresc milităria ori pentru băieții care doresc să devină balerini. Dar Mulan nu își găsește împlinirea deghizată în bărbat și nici în „tranziție” către rolul masculin: dimpotrivă, le găsește drept o minciună care îi curmă potențialul.

Marea artă e cea care ne înnobilează. Arta de tip „gunoi” ne degradează. Poveștile pe care le aude copilul tău, arta pe care copilul tău o gustă influențează persoana care el va deveni mâine. Un copil crescut într-o cultură care sărbătorește gratificarea instantanee a dorinței va crește diferit de copilul inspirat din legende care sărbătoresc eroicul sacrificiu de sine. Copiii nu se nasc știind să distingă arta-gunoi de arta sublimă; trebuie să fie învățați să facă această distincție. La fel, copiii nu se nasc cu conștiința faptului că uneori trebuie să întârzie satisfacerea unei dorințe pentru a obține, ulterior, ceva util. Noi, părinții lor și vârstnicii, suntem cei care trebuie să-i învățăm astfel.

Mulan merită vizionat, în primul rând, pentru că este un film excelent cu intrigă convingătoare. Tratează teme esențiale, care transcend timpul și locul: eroismul și sacrificiul de sine, curajul și sentimentul datoriei. Și, de asemenea, ne învață un adevăr important, comunicat cu atât mai eficient cu cât nu e spus pe un ton de predică: o femeie nu trebuie să se prefacă bărbat pentru a excela într-un domeniu tradițional masculin.

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

Sunt conștient de diferitele controverse legate de Mulan. Producătorii, nerăbdători să sublinieze autenticitatea filmului, au căutat să filmeze în China. Din păcate, printre cele douăzeci de situri alese s-a aflat și deșertul de lângă Urumqui, capitala provinciei Xinjiang. Acest fundal de deșert este prezentat mai puțin de un minut într-un film cu durata de aproape două ore; cu toate acestea, telespectatorii pot vedea, rulând după sfârșitul filmului, mulțumirile realizatorilor adresate diferitelor entități guvernamentale din Xinjiang – aceleași care se fac responsabile de opresiunea comunității musulmanilor uiguri din Xinjiang. Au urmat imediat apeluri la boicot.

Înțeleg apelurile la boicot. Și eu sunt îngrozit de maltratarea continuă a musulmanilor din Xinjiang. Acum avem dovezi copleșitoare ale condițiilor brutale din lagărele de „reeducare”, în care uigurii pot fi trimiși doar pentru că își practică credința. Copiii sunt luați de la familii și plasați în facilități administrate de stat pentru a fi îndoctrinați în comunism. „Separarea forțată a copiilor de către guvernul chinez este probabil cel mai crud element al opresiunii din Xinjiang”, a spus Sophie Richardson, directorul pentru China al Human Rights Watch. Afirmațiile recente făcute de oficialii chinezi cu privire la închiderea lagărelor sunt subminate de imaginile din satelit furnizate de Institutul de politici strategice australiene, care sugerează că deținuții sunt de fapt mutați din lagărele temporare în închisori.

Ca să nu ofenseze autoritățile comuniste, Disney nu a scos niciun cuvânt despre abuzurile care au loc în Xinjiang. Însă Disney nu ezită să ia măsuri politice atunci când consideră de cuviință: de exemplu, când a amenințat că va înceta să mai filmeze în locații din statul american Georgia, după ce parlamentarii locali au adoptat un proiect de lege care limitează avortul după ce bătăile inimii copilului pot fi detectate. Studiourile nu au oferit nicio explicație pentru această discrepanță.

Mark Bauerlein ne-a amintit recent că trebuie „să fim fermi în separarea esteticii de politică”. Un film ar trebui judecat pe baza meritelor sale artistice, nu pe cea a implicațiilor politice ale frazelor de curtoazie din genericul de final. Dacă urmăriți Mulan, nu înseamnă că susțineți Partidul Comunist Chinez mai mult decât susțineți Partidul Nazist German dacă participați la o reprezentație cu Amurgul Zeilor de Wagner – un antisemit virulent și compozitorul preferat al lui Hitler. Amurgul Zeilor a fost opera preferată a lui Hitler, iar . Maeștrii cântăreți din Nürnberg exaltă în mod specific „die heil’ge deutsche Kunst” – arta sacră germană – idee dragă inimii lui Hitler. Dar operele lui Wagner sunt artă. Sunt maiestuoase, înalță sufletul.

Genericul neadecvat, cu mulțumirile adresate autorităților responsabile de opresiunea din Xinjiang nu este singura problemă cu care se confruntă Mulan. Telespectatorii chinezi subliniază neverosimilitatea filmului. Un critic chinez l-a denunțat ca pe o versiune americanizată a unui original chinezesc. Alți chinezi au criticat feminismul așa cum este descris în film drept „anacronic”. Un alt critic chinez e supărat că filmul o înfățișează pe Mulan și familia ei locuind într-un tulou din Fujian, o locuință circulară comună care poate fi găsită doar în sudul Chinei, deși legenda lui Mulan este una din nordul țării.

Aceste critici își ratează ținta: Mulan nu este un documentar. Orice film cu o vrăjitoare și un Phoenix nu se pretinde a fi unul faptic, ci o poveste, în cazul acesta una despre obligațiile familiale și comunale, iar intriga este, fără îndoială, îmbunătățită prin „mutarea” familiei lui Mulan într-o locuință comunală și nu într-o casă unifamilială.

Feminismul lui Mulan poate fi anacronic, dar nu e întâmplător astfel. Regizorul, Niki Caro, se preocupă de aceste probleme de mulți ani. Primul ei succes, Whale Rider, filmat în Noua Zeelandă natală, are printre protagoniști și o fată cu pasiune și talent într-un domeniu rezervat în mod tradițional băieților și bărbaților. Așa cum a spus Caro într-un interviu oferit cu câțiva ani înainte de Mulan, „Feminitatea a fost asociată prea des cu slăbiciunea. Și nu este. Poți fi puternică și delicată în același timp. ”

Dacă îți este greu să-ți imaginezi cum o femeie poate fi „puternică și delicată în același timp”, te încurajez pe tine și pe fiica ta să vedeți Mulan.

 

Despre autor
Dr. Leonard Sax este medic de familie american și autorul a patru cărți pentru părinți (netraduse în română): Why Gender Matters, Boys Adrift, Girls on the Edge și The Collapse of Parenting. Locuiește împreună cu soția și fiica sa în județul Chester, Pennsylvania. Traducere și adaptare după The Public Discourse.

Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here