de Obianuju Ekeocha, Culture of Life Africa
Organizațiile pro-avort se plâng că pierderea finanțării din SUA va „pune în pericol” viața femeilor africane. Dar doresc femeile africane să fie „protejate” astfel, sau acești bani serveau doar intereselor industriei avortului?
Obianuju Ekeocha este nigeriană de origine, catolică, lucrează în prezent în Regatul Unit ca cercetătoare în biomedicină. A înființat Culture of Life Africa, o inițiativă dedicată conservării și promovării unei Culturi a Vieții în Africa, prin răspândirea unor informații de calitate, sensibilizare și educație.
26 ianuarie 2017 (Culture of Life Africa) – În această săptămână, președintele Donald Trump a făcut furori prin reinstituirea „Mexico City Policy”, lege ce fusese abrogată de către președintele Obama în urmă cu 8 ani.
Această politică a fost instaurată inițial de către președintele Ronald Reagan în 1984, și cere organizațiilor neguvernamentale [din afara SUA, care aplică pentru granturi federale, n. red. CV] să-și dea acordul, ca o condiție la primirea oricăror fonduri federale, că nu vor efectua avorturi și nici nu le vor promova ca metodă de planificare familială în afara Americii.
Prin urmare, aceasta asigură, prin ordin executiv, că finanțarea guvernului american nu mai merge la organizațiile pro-avort bine cunoscute, cum ar fi Federația Internațional a Paternității Planificate – International Planned Parenthood Federation (IPPF), Marie Stopes International (MSI) și IPAS, pentru a numi doar câteva. Aceste organizații au primit milioane de dolari federali pe tot parcursul administrației Obama și au folosit aceste fonduri pentru a construi castele de nisip ideologice în întreaga lume. Scopul lor a fost acela de a destigmatiza avortul și a-l răspândi în fiecare țară din lume.
Acesta este motivul neliniștii și disperării multor susținători ai avortului din întreaga lume văzând primul val ridicat împotriva prețiosului castel de nisip construit timp de 8 ani. Deja auzim organizații cum ar fi Institutul Guttmacher (ce are legături strânse cu IPPF), susținând că, dacă IPPF și alte organizații asemenea vor fi definanțate, femeile din Africa vor suferi și vor muri.
Citește și: RAPORT: Planned Parenthood – Istoria completă a principalului promotor al avortului și al „educației” sexuale
De fapt, am citit un citat în care, 3.000 de femei din Nigeria, țara mea, vor muri în fiecare an, ca consecință a „Mexico City Policy”. Problema este că această afirmație nesusținută e făcută de dr. Ejike Oji, care este directorul național (foarte bine plătit) al IPAS – o organizație americană de promovare a avortului care își petrece tot timpul influențând agresiv politicienii africani pentru a fi în favoarea avortului legal plătit de contribuabilii americani [în Nigeria avortul la cerere este ilegal, n. red. CV].
Concluzia este că africanii obișnuiți vor fi neimpresionați (dacă nu cumva chiar ofensați) de ideea că Statele Unite sau orice altă țară occidentală a finanțat de fapt, până acum, organizațiile care fac avorturi, având în vedere felul în care majoritatea culturilor africane apreciază viața umană începând de la concepție.
Contrar a ceea ce ne spun azi giganții avortului și prietenii lor liberali pro-avort din apartamentele lor luxoase din New York, „Mexico City Policy” va fi bine primită în Africa din diferite motive și aici sunt câteva dintre ele:
1). A finanța organizațiile pro-avort care lucrează în Africa este o formă de intervenționism extrem, având în vedere că 80% din țările africane sunt împotriva avortului, nu numai prin lege, dar și prin opinia publică covârșitoare, în conformitate cu Pew Research din 2014. Este adevărat că avortul este legal în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franța și în cele mai multe dintre cele mai bogate țări ale lumii. Cu toate acestea, este de asemenea adevărat că cele mai multe dintre țările africane au continuat să respingă avortul și să-l considere ucidere a nenăscuților. Refuzul de a legaliza avortul, pentru ei este o modalitate de a proteja viața copiilor lor. Ignorarea acestui punct de vedere de către o țară mai bogată, continuând finanțarea acestor organizații pro-avort și răspândind o ideologie pe care cei mai mulți africani o consideră imorală, este o bună definiție a imperialismului cultural. O regulă de bază a relațiilor bilaterale dintre țări ar trebui să fie ca fiecare națiune să aibă suveranitatea, legile, modul de viață, viziunile și valorile ei, acestea toate trebuind respectate.
2). Banii sunt fungibili, astfel încât organizațiile pro-avort, cum ar fi MSI și IPPF, care primesc fonduri din partea guvernului Statelor Unite sunt mai întărite în continuarea activității lor pro-avort, așa cum se poate vedea în filmul lansat de curând „Uciderea Africii”.
O organizație ca Marie Stopes International, care primește in jur de 17% din bugetul anual ca subvenție din partea guvernului SUA, efectuează mai mult de 3,3 milioane de avorturi și servicii legate de avort in fiecare an. Un alt gigant pro-avort este International Planned Parenthood Federation, cu aproximativ 1 milion de avorturi pe an.
Acestea sunt cifre devastatoare, mai ales că cele mai multe avorturi sunt efectuate în comunități specifice: cele mai sărace și mai vulnerabile. Aceasta ar putea fi chiar văzută ca o eugenie modernă, adică a fi siguri că numai cei planificați, cei privilegiați și cei perfecți se nasc în lume.
3) Banii dați ca ajutor umanitar organizațiilor pro-avort nu sunt bani utilizați pentru asistență medicală reală, educație, hrană și apă.
În realitate, organizații precum MSI si IPPF nu contribuie la construcția și dezvoltarea autentică a comunităților africane așa cum își descriu ei munca lor motivată ideologic.
Aceste fonduri pot fi în schimb date altor organizații care lucrează împreună cu africanii pentru promovarea dezvoltării și bunăstării africanilor, respectându-le viziunea și valorile culturale.
4). Precum reiese din propriile lor registre financiare, aceste organizații pro-avort sunt deja finanțate cu generozitate (la nivel de milioane de dolari), de către mai multe țări europene care nu au nici un fel de scrupule să finanțeze avorturile în Africa. De asemenea, primesc bani de la fundații private progresive precum fundația Bill și Melinda Gates, fundația Buffet, fundația HP și altele, care și-au manifestat interesul vădit în programele de reducere a populației, în special în Africa.
5). Au existat multe mărturii interne de malpraxis, proastă gestionare a resurselor și tratare necorespunzătoare a pacienților și a personalului de către unele dintre aceste organizații.
MSI, de exemplu, a fost dată în judecată cu 3 ani în urmă de către unul din foștii lor angajați, care i-a acuzat în instanță că au făcut avorturi ilegale în Uganda. De asemenea, în 2012, au fost prinși și suspendați în Zambia, pentru practicarea avortului ilegal. Într-o lume ideală aceste acte atroce ar trebui să descalifice aceste organizații din a mai face parte din vreun program de finanțare guvernamentală. Dar aceasta nu este o lume ideală.
6). Pe cele mai multe dintre site-urile lor, aceste organizații pretind a fi implicate în “advocacy” (promovare și susținere a ideologiei lor; n. tr.) în țările în curs de dezvoltare unde avortul nu este legal. Acest “advocacy” traducându-se de fapt printr-un joc la nivel înalt al celor puternici desfășurat pe toată întinderea Africii. Căci vedem cum aceste bine finanțate organizații occidentale fac un lobby agresiv în parlamentele din Africa și cu delegați ai Națiunilor Unite, fără nici o considerație sau respect pentru milioanele de africani obișnuiți, care continuă să respingă ideea avortului legal în orice circumstanță. Sunt organizate șiruri întregi de întâlniri private, întâlniri ale părților interesate la hoteluri de 5 stele, sejururi în stațiuni de vacanță din străinătate, evenimente luxoase plătite integral, pentru a convinge și a conduce liderii africani către acceptarea deplină a avortului legal. Aceste evenimente sunt plătite în dolari, dolarii guvernului american.
Citește și: Un proiect de lege mai puternic decât Amendamentul Hyde
Există într-adevăr oameni și organizații care se așteaptă să piardă milioane de dolari prin reintroducerea „Mexico City Policy”; ei sunt cei care numesc această politică „Gag Rule” (to gag = a sufoca, n. red. CV). Cred că se vor simți „sufocați” că nu se vor mai putea bucura de dineurile exorbitante finanțate de guvern și de sticlele de vin obscen de scumpe. Cred că se vor simți sufocați că nu vor mai putea merge dintr-o țară africană într-alta spunând oamenilor că avortul este o formă de asistență medicală. Cred că se vor simți sufocați că nu vor mai putea deschide gura să promită mită politicienilor africani care sunt de acord să-i sprijine.
Nu, „Mexico City Policy” nu este „sufocare”, ci este „Vestea cea Bună”, care va salva viețile multor prețioși copii africani nenăscuți și ale mamelor lor.
