Tineri catolici, adolescenți au participat la Marșul pentru Viață de la Washington DC din ianuarie 2019. După marș, în timp ce așteptau autobuzul în stație, liceenii au fost acostați de un grup de afro-americani suprematiști care le aruncau tot felul de insulte și amenințări.
Pe acest fond, o persoană în vârstă, nativ american, a pătruns în interiorul grupului de liceeni catolici în timp ce bătea o tobă. S-a oprit la câțiva centimetri de fața unuia dintre tineri și a continuat să bată toba – căutând o confruntare. Unii liceeni par a-l întâmpina pe vârstnic cu o atitudine superioară sau vexată – și răspund bătăilor din tobă cu un cântec sportiv din repertoriul liceului (multe licee americane au astfel de cântece proprii, pentru evenimente sportive).
Ei bine, mass-media mainstream a transmis în buclă doar cele câteva minute în care tinerii par să aibă o reacție nepotrivită față de indian – și au interpretat filmulețul acuzându-i pe tineri că „au făcut roată” în jurul bătrânului în timp ce cântau „Build the wall” (construiți zidul). Evident, tinerii au fost înfățișați drept niște rasiști plini de ură, simptom al trumpizării catolicismului.
A urmat un linșaj mediatic în care jurnaliști, celebrități de la CNN și de la Hollywood și milioane de conturi de social media au cerut demascarea, denunțarea și punerea la stâlpul infamiei a liceenilor, expunerea publică a numelor acestora, exmatricularea lor de la școală, iar unii au cerut agresarea lor și chiar linșarea lor fizică. Până și diocezele din care liceenii fac parte s-au lepădat de acești tineri, spunând că nu reprezintă „valorile” lor. Primarul la fel. Școlile au pus problema exmatriculării.
Activistul indian care i-a abordat provocator le-a pus în gură sloganuri pe care nu le strigaseră. Mass-media a preluat afirmațiile sale necritic, și rezulta că adolescenții (MAGA brats, cum i-a numit un lider republican) ar fi strigat „build the wall”. Nu o făcuseră. Întreaga relatare era un fake, care nu doar exagera gravitatea întâmplărilor – ci le prezenta exact în sens invers, agresorul fiind înfățișat drept victimă; și victima, înfățișată drept agresor. Punctul de vedere al adolescentului Nick Sandmann îl puteți citi aici.
Cum au stat, în fapt, lucrurile
Prima publicație care a insistat asupra adevărului și a înfățișat evenimentele în context a fost platforma „Reason”, sub titlul „Mass-media a deformat în mod grosolan filmarea momentelor în care niște elevi de la liceul catolic Covington s-au confruntat cu un nativ american”. „Departe de a se deda la acte de hărțuire motivată rasial, grupul format în cea mai mare parte din adolescenți albi, care purtau șepci MAGA [cu sloganul lui Donald Trump, n.m.] a rămas relativ calm și și-a păstrat controlul în ciuda faptului că a fost supus la injurii continue, rasiste, homofobe și bigote din partea membrilor bizarei secte religioase Black Hebrew Israelites, care roiau în apropierea lor.”
Reason mai observă că nativul Nathan Phillips a fost cel care i-a abordat pe adolescenți și a pătruns în cadrul grupului lor, și nu invers. Faptul că tinerii au fost numiți, în acest context, „rasiști din epoca segregării rasiale” (link aici), „produsul unei fabrici de ură” (link aici) și „membri ai Klu Klux Klanului” (link aici) reprezintă „o exagerare și o deformare grosolană a adevărului”.
Ulterior, o parte din mass-media a publicat dezmințiri și scuze. Adolescenții fuseseră agresați de adulți rasiști, iar adultul nativ a intrat în grupul lor ca să-i provoace. Mai mult decât atât, nativul era însoțit de alți indieni care, la rândul lor, insultau și amenințau adolescenții. Mulți dintre aceștia erau derutați și nu înțelegeau de ce s-a apropiat nativul de ei. Nativul însuși este specializat, se pare, pe astfel de provocări la adunările studenților creștini și era însoțit de cel puțin un cameraman care filma tot timpul. La scurt timp după incidentul de la Marșul pentru Viață, activistul a încercat să întrerupă o liturghie catolică din basilica Imaculata Concepțiune din Washington DC. Era însoțit de alte 50 de persoane care băteau din tobe și scandau sloganuri.
Alte vedete, dimpotrivă, și-au intensificat atacurile asupra adolescenților – chiar după publicarea dezmințirilor. Reza Aslan (fost jurnalist CNN printre isprăvile căreia se numără faptul că a mâncat creier de om, în India), a insistat că e nebunesc să crezi că e nevoie de nuanțe într-o poveste în care sunt prezente șepci cu inscripția MAGA.
Crima facială – vechea idee din romanul lui George Orwell
Mass-media liberală a profitat, așadar, la maximum de câteva minute de filmare scoase din context, punând variante video care arătau doar reacția puștilor. Cinic, fără niciun fel de considerație față de adevărul factual (dacă tot vorbim despre „școala de fake news”) și față de niște minori folosiți în războiul cultural. Activiștii de stânga care se pretind creștini au profitat la rândul lor la maximum, pentru a discredita Marșul pentru Viață. Mai mult, isteria a fost provocată, în fond, de expresia facială a adolescentului catolic Nick Sandmann de la Marșul pentru Viață. Fapt care ne amintește de ideea de „face crime”, crimă facială, din romanul 1984, al lui George Orwell.
Comentatorul conservator Tucker Carlson a atras atenția asupra faptului că, în ciuda narativei care arată cu degetul acuzator către adolescenții catolici care ar fi „albi”, „creștini” și prin urmare „privilegiați”, în realitate este vorba exact despre un război al celor realmente privilegiați – elita liberală – împotriva celor deposedați de putere. De exemplu, clasa de mijloc americană din orașele mici, cum este Kentucky.
Un război cu scopul completei anihilări
Foarte grav este și faptul că episcopul catolic Roger Joseph Foys din Covington i-a condamnat, inițial, pe cei trei elevi de liceu, arătând că felul în care ei s-au comportat „s-a opus învățăturilor Bisericii despre demnitatea și respectul pentru persoana umană.”
El s-a alăturat altor lideri ai Bisericii Catolice din America, precum episcopul catolic John Stowe din Lexington, cunoscut activist LGBTQ, care i-a denunțat pe adolescenți pentru că au purtat șepci cu sloganul președintelui care „denigrează și pune în pericol imigranții.” Ulterior, episcopul din Covington și-a cerut scuze elevilor catolici: „Nu ar fi trebuit să permitem să fim intimidați (bullied, în original) și împinși să facem o declarație prematură, și ne asumăm întreaga responsabilitate față de acest fapt” (link aici.)
O serie de autori conservatori au deplâns această reacție a liderilor catolici. Charlote Allen scrie în First Things: „Ceea ce nu înțeleg acești clerici și intelectuali catolici este ca lumea liberală seculară, mai degrabă decât sa facă pace cu ei dacă vor ceda pietăților lor liberale, se află în război cu ei cu scopul completei anihilari.”
Între timp, The New York Times a pornit o campanie anticreștină. Sub sloganul #exposechristianschools, unul dintre autorii NYT intenționează să creeze un soi de serial cu dezvăluiri „de groază” despre bigoții creștini și despre școlile lor. Ideea a pornit de la decizia soției vicepreședintelui american Mike Pence de a reveni ca profesoară la o școală evanghelică unde cerința este ca membrii (profesori și studenți) să se conformeze regulilor biblice sexuale. Și în contextul scandalului legat de Kavington School, de la Marșul pentru Viață.
Comentatorul conservator Rod Dreher consideră că această campanie este menită pregătirii oamenilor pentru închiderea școlilor creștine prin lege pe motive de „siguranță” (link aici).
Iar Nathanael Blake, observă în The Federalist că „stânga din ziua de astăzi urmărește să facă din creștini cetățeni de mâna a doua”. Acum câteva secole, britanicii au impus legi penale împotriva catolicilor irlandezi și a minorităților protestante, observă Blake – iar evenimentele din anii recenți ne arată că în prezent ne mișcăm, foarte probabil, într-o direcție similară. (link aici)
Ce ne indică incidentul de la Marșul pentru Viață de la Washington DC? Ne arată intensitatea războiului cultural – în fapt, un război psihologic – pe care mass-media și elitele liberale îl poartă împotriva creștinilor și conservatorilor. Linșajul adolescenților din Covington ne amintește de minutul de ură (tot din 1984, al lui Orwell). Reacții aproape pavloviene, declanșate la fluieratul establishmentului progresist; astfel încât oricine poate cădea pradă mulțimii furioase anticreștine, pe o poveste inventată. Un război psihologic care este, în fapt, unul foarte fierbinte, și ale cărui fapte dau mărturie despre un pericol foarte real. Iar în pericol nu sunt doar libertatea de exprimare și libertatea religioasă – ci chiar demnitatea persoanei umane și libertatea noastră, a tuturor.
