Pe fondul confuziei și al lipsei de opoziție civică conservatoare, Parlamentul Ciprului a adoptat o inițiativă legislativă care permite cuplurilor de homosexuali să-și înregistreze relația ca „parteneriat” sau „uniune civilă”.
Deși nu permite deocamdată decât avantaje locative și fiscale, confuzanta instituție, existentă la nivel internațional abia din anii 1990 nu este nicidecum un scop în sine. Așa cum am arătat în memoriul de opoziție la propunerea legislativă privind parteneriatul civil dezbătută în Parlamentul României,
Privind experiența altor țări, apare clar că parteneriatele civile nu sunt un scop în sine, ele având rostul de a face încetul cu încetul acceptabilă ideea de „căsătorie” între persoane de același sex. Propunerea de lege trebuie deci privită în acest context: în aproape nicio țară unde acestea au fost instituite, legislativul nu s-a putut opri aici, el fiind supus unei presiuni imense pentru a răspunde tuturor revendicărilor de reglementare a „căsătoriei” și adopției de copii pentru homosexuali.
În urma acestei legi, „harta căsătoriei” în Europa apare acum astfel: