Atunci când Stacey Abrams a pierdut cursa pentru postul de guvernator al [statului] Georgiei în noiembrie 2018, și-a explicat eșecul prin butada liberală că rasismul i-ar fi privat pe frații afro-americani și pe alte minorități de dreptul fundamental la vot. Campania ei s-a bazat în mare pe atragerea votului minorităților.
În schimb ea a „tăcut asurzitor” cu privire la un factor mult mai potent în diminuarea votului negrilor: mai precis, uluitorul număr de avorturi din comunitatea neagră. Incomodul adevăr al „genocidului negru” a redus semnificativ potențiala populație de culoare din Georgia în ultimii 50 de ani. Conform cu recentele statistici ale Centrului pentru Controlul Bolilor [CDC, agenția federală de specialitate, n. tr.], în timp ce afro-americanii constituie 32,2% din populație, femeile din această comunitate fac 62,4% din avorturi. Prin contrast, albii fac doar 24,7% dintre avorturi deși sunt o majoritate de 60,8% din populație. Până și grupuri pro-avort precum Institutul Guttmacher admit că „femeile negre au o probabilitate de 5 ori mai mare decât albele de a avea un avort.”
Aceste cifre au curmat creșterea populației în comunitatea afro-americană. Michael Novak a calculat în 2002 că fără incidența avortului, populația neagră din SUA ar fi fost cu cel puțin 36% mai mare. Și chiar și acest calcul nu ia în considerare copiii pe care i-ar fi avut cei care au fost avortați.
Acordându-i susținere lui Abrams, Planned Parenthood a caracterizat-o drept o „promotoare neclintită a drepturilor și sănătății reproductive”. Acceptând cu mândrie susținerea, d-na Abrams a subliniat că nu se va sfii să-și afirme poziția pro-alegere, că avortul va fi o problemă „centrală”, a campaniei și a mandatului său de guvernator. Prin alinierea cu agenda Planned Parenthood, Abrams a ignorat avertismentele pastorilor de culoare precum Clenard Childress, Jr., care i-a spus: „dacă actualul trend [al avorturilor în comunitatea neagră] continuă, până în 2038 votul negrilor va ajunge nesemnificativ.”
Faptul că Abrams la rândul său și-a exprimat susținerea pentru Planned Parenthood îi arată fie ipocrizia, fie ignoranța în ce privește efectul devastator al avortului asupra populației afro-americane. Asta e la fel de adevărat pentru nenumăratele grupuri liberale [de stânga, n.tr.] precum Grupul Negrilor din Congres (Congressional Black Caucus) [1] care susțin fără echivoc Planned Parenthood, ucigașul numărul unu al comunității afro-americane. În ciuda scăderii per total a ratei avorturilor din SUA, cifrele publicate de CDC în 2018 relevă că rata avorturilor a crescut în rândul femeilor de culoare. La nivel național, aproape jumătate dintre sarcinile femeilor de culoare se termină cu avort (472/1.000), față de doar 16% la femeile albe (161/1.000). În New York, unde este sediul Planned Parenthood, sunt avortați mai mulți copii negri decât se nasc (1.180 avorturi la 1.000 de nașteri vii).
Cultura și Curtea Supremă
Când revoluția sexuală a izbucnit, în anii 1960, guvernul federal și în special Curtea Supremă, au ajutat la demantelarea structurii tradiționale a familiei. În 1960, primul contraceptiv oral a fost aprobat (Enovid), conducând la o rată crescută a nașterilor în afara căsătoriei („fără tată”). În cauza Griswold contra Connecticut (1965), Curtea Supremă a abrogat legile împotriva contracepției pentru cuplurile căsătorite, prin crearea unui drept constituțional la viață privată. În Baird c. Eisenstadt (1972), Curtea a extins acest drept la orice individ, fără deosebire de statut marital, prin legalizarea contracepției pentru toate persoanele.
După care, pentru a depăși eșecurile contracepției, Curtea a stabilit, la scurt, că avortul este o opțiune viabilă pentru a evita nașterea unui copil (nedorit). Doar recunoașterea contracepției nu nu ar preveni neapărat concepția. În anul următor, Roe c. Wade și Doe c. Bolton (1973) au deconstruit în mod fundamental sexualitatea umană separând-o de procreare. Curtea Supremă a extins mai departe dreptul la viața privată prin abolirea legilor statale contra avortului; astfel, Curtea a reafirmat sau creat un momentum cultural favorabil deconstrucției căsătoriei și familiei (la care a contribuit și liberalizarea divorțului în 1970.)
Desigur, ideea abolirii familiei procreative ca unitate socială nu e una nouă; ea transcende în timp până la Republica lui Platon și reapare la anumite intervale în istorie. Însă ea a primit impuls cu adevărat din anii 1960. Sexul a devenit o activitate recreativă mulțumită oamenilor ca fondatorul Playboy, Hugh Hefner, care a ajutat schimbările sociale și morale radicale din America. „Procentajul (de americani adulți) care credeau că sexul premarital între adulți nu este deloc ceva greșit era de 29% la începutul anilor 1970, de 42% în 1980 și 1990, de 49% în anii 2000 și de 58% între 2010 și 2012.” Climatul cultural narcisist care a rezultat a devenit unul de un absolut individualism.
Burlăcia a devenit preferată căsătoriei (la fel ca și mariajul fără paternitate). femeile necăsătorite sunt acum mai multe decât cele căsătorite, iar sologamia (mariajul cu sine) a început să devină un curent. Anul trecut, rata căsătoriei a atins minimul ultimului secol, nota în 2015 studiul Archives of Sexual Behavior. „Mai mulți americani petrec mai mult timp din viața de adult necăsătoriți așa că au mai multe oportunități de a se angaja în relații sexuale cu mai mulți parteneri și mai puține motive pentru dezaprobarea sexului non-marital.”
Citește și: Adio monogamie, bun găsit sologamie
Impactul avortului asupra comunității afro-americane
Interesant, așa cum sublinia jurnalistul Jason Riley, la momentul deciziei din cauza Roe c. Wade „negrii erau mai puțin predispuși la susținerea avortului decât albii”. În 2017, un sondaj Pew Research Center arată că negrii sunt principalii avocați ai dreptului la avort: 62% sunt de acord.
Conform lui Riley,
„Sociologii nu sunt siguri de ce s-a schimbat atitudinea negrilor față de avort. O teorie este aceea că mulți au migrat dinspre Sudul conservator spre zone cu viziuni mai liberale, iar atitudinile lor s-au alterat în mod corespunzător. O altă posibilitate este aceea că oamenii cu venituri mai mari și mai educați tind să fie pro-alegere, iar din anii 1970 și până azi statutul socio-economic al negrilor s-a schimbat dramatic.”
Cei mai mulți liberali resping asemenea explicații, pe motiv că femeile negre au mai multe șanse să trăiască în sărăcie. Astfel, liberalii care avocațiază avortul – precum Institutul Guttmacher – indică accesul inadecvat la servicii de sănătate în comunitatea neagră drept o consecință a sărăciei acesteia și o cauză a ratei mari de avort.
Liderii pro-viață din comunitatea de culoare nu sunt de acord. Notând că „cel mai periculos loc din lume pentru un afro-american este pântecele mamei sale” ei argumentează că avortul (adesea prezentat ca o metodă de „control al populației”) este cea mai instituționalizată formă de rasism” din America. Pastorul Walter Hoye, fondator al Fundației „Probleme pentru Viață” (Issues for Life Foundation) arată că una implicațiile cele mai nefaste ale ratei mari a avortului este punerea în pericol a însăși existenței comunității afro-americane, din moment ce fertilitatea femeilor negre este mult sub rata de înlocuire de 2,1.
Într-adevăr: liderii pro-viață au argumentat consistent că negrii sunt țintiți în mod specific de industria avortului. În definitiv, în 1939, Margaret Sanger, fondatoarea Planned Parenthood, și-a exprimat dorința de a „extermina populația de negrotei”.
Citește și: RAPORT: Planned Parenthood – Istoria completă a principalului promotor al avortului și educației sexuale
Cercetări recente ale Institutului pentru Probleme ale Vieții (Life Issues Institute) au găsit că „69% dintre facilitățile Planned Parenthood care oferă servicii de avort sunt la doi pași de cartierele locuite de afro-americani.”
Apărătorii Planned Parenthood, pe de altă parte, contrazic aceste statistici afirmând că PP este „similară unei afaceri, așa încât motivația lor este să-și localizeze clinicile de avort cât mai strategic.” Monique Chireau, profesor la facultatea de medicină a Universității Duke, crede că disparitățile în aceste locații nu sunt motivate de rasism ci de cerere-ofertă, explicând că Planned Parenthood este localizată „acolo unde modelul de afacere va prospera.”
Ceea ce nu răspunde întrebării: de ce este cererea de avorturi mai mare printre afro-americani? Statisticile par să arate că aceștia au o viață sexuală mai intensă decât caucazienii, scrie Daily Beast și că mulți obiectează la folosirea prezervativului. Cu toate acestea, contactele sexuale cu doar 8,2% mai dese nu pot fi responsabile pentru o creștere de 5 ori a incidenței avortului de la albi la negri.
Charles Pope [un popular preot catolic din Washington, n.tr.] argumentează prin „prăbușirea familiei negre” identificată mai întâi de Daniel Patrick Moynihan ca primă cauză a avortului foarte răspândit din comunitatea afro: „un factor esențial este sistemul de sănătate, care continuă să recompenseze părinții singuri și să sancționeze mariajul”. Pentru a-și susține ipoteza, el citează uluitorul procentaj de femei negre care au fost căsătorite vreodată: doar 37%!
Importanța valorilor tradiționale comune
Lăsând la o parte întrebările sociologice și statistice, o dilemă morală proeminentă își face loc. Mulțumită revoluției sexuale și distrugerii structurii familiei care i-a urmat, „pentru prima dată în istorie, s-a născut o societate predominant ateistă.” În loc să ne întrebăm „ce vrea Dumnezeu de la noi, ne întrebăm ce ne dorim noi înșine pentru noi”, așadar transmutând de la „o valoare teocentrică, colectivistă”, la un țel individualist, antropocentric.” Acest narcisism a creat un ferment toxic de instabilitate familială. „A avea copii în vremurile acestor moravuri… s-a schimbat de la ‘așteptat’ către ‘opțional’, apoi ‘bizar’ și ‘paseist’.” Fără o înțelegere a demnității umane comune tuturor raselor, impulsurile eugenice pot cu ușurință să-și facă loc în politicile și practicile noastre culturale.
Când vine vorba de avort, valorile comune iudaismului, creștinismului și islamului sunt clare. Principiile fundamentale ale Codului Noahid [2] declară că viața prenatală nu poate fi curmată după voie; toți copiii nenăscuți au suflet și sunt iubiți de Dumnezeu. Biblia interzice clar uciderea unui făt bazat pe porunca din Facerea 9:6 [3] contra vărsării de sânge. Chiar și dincolo de revelația biblică, rațiunea duce la concluzia de neocolit, adevărul absolut că este greșită uciderea cu intenție a unei ființe umane inocente. Clar, nimeni nu este mai inocent decât un copil nenăscut.
Avortul nu poate fi permis pe motive economice, sociale sau rasiale. Opoziția religiilor noastre majore la avort, cu excepția unor circumstanțe foarte speciale [4], întrupează una din cele mai profunde norme ale societății umane: protecția vieții.
Aceste valori universale – raționale sau revelate – fac din protecția tuturor vieților umane, înăuntrul sau în afara pântecelui, indiferent de rasă, țelul suprem.
–
NOTE
[1]. Caucus-ul este un grup de interese specific legislativelor americane. Poate fi formal sau informal. Reunește aleși care promovează deschis o anumită viziune sau cauză.[2]. Talmud-ul.
[3]. „De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său.” (cf. cu Biblia ortodoxă)
[4]. În creștinism, provocarea intenționată a avortului este injustă moral în ORICE situație, fără excepții.
