Atunci cand un baiat in varsta de 9 ani, identificat ca Stormi, o fata transgender, a inceput sa vanda prajituri ca fetița-cercetașa, un vecin de-al sau nu s-a amuzat deloc, potrivit BuzzFeed. Vecinul l-a respins, se pare, spunand: „Nimeni nu vrea sa cumpere prajituri de la un baiat in rochie”.
Vecinul a fost numit transfob, dar, probabil, acesta a crezut ca e pacalit de un baiat și a reacționat in mod corespunzator. Nu oricine poate presupune ca un baiat in rochie care vinde prajituri, ca toate cercetașele, este o persoana transgender.
Stormi arata ca un baiat pentru vecinul sau, pentru ca el este intr-adevar un baiat. Persoanele transgender se pot inșela pe ele insele, dar nu pot inșela pe alții.
Viața in societate nu este o lume fantastica in care un baiat poate pretinde ca s-a transformat in mod magic in fata pur și simplu rostind cuvintele „Eu sunt fata” și schimbandu-și modul in care se prezinta.
Oamenii care obiecteaza fața de o reacție onesta a unui barbat care spune: „Nimeni nu vrea sa cumpere prajituri de cercetașa de la un baiat in rochie” au, probabil, fobii de gen, respingand și ridiculizand realitatea genurilor masculine și feminine.
Oamenii care incurajeaza copiii de la varste foarte mici sa se expuna ca fiind de sex opus, sa se imbrace cu haine de sex opus și sa duca o viața prefacuta, au nevoie sa ințeleaga ca Stormi ar putea sa sufere de o tulburare disociativa, la fel cum mi s-a intamplat și mie. Sentimentele mele prin care nu doream sa fiu baiat au inceput in copilarie, ca urmare a faptului ca bunica-mea ma imbraca cu haine de fata.
Stormi ar putea avea nevoie de psihoterapie, nu de rochie.
Cei care se ingrijesc de o astfel de suferința tind cel mai adesea sa „colaboreze”cu tulburarea mentala in loc sa o trateze. A spune unui baiat psihologic tulburat ca el e de alt sex nu este compasiune, ci poate deveni o atitudine parinteasca nesabuita. Ingradindu-i accesul la psihoterapie, parinții ar putea sa-și abuzeze in acest fel copilul.
Povestea mea de individ transgender
A trai intr-o lume a unui gen inchipuit autocreat, rupta de realitate, nu este sanatos din punct de vedere psihologic sau emoțional.
Știu ca e adevarat. Eram un copil transgener la varsta de 4 ani. Timp de decenii, incercand sa traiesc in sexul meu de la naștere de sex masculin, sentimentele de a fi femeie creșteau tot mai puternic.
Am cautat ajutor la un specialist de renume in astfel de cazuri, care mi-a spus ca eram un caz clar de disforie de gen cu sentimente puternice, persistente de identificare cu sexul opus si disconfortul cu sexul meu propriu atribuit. El a spus ca singura modalitate de a obține ajutor era sa-mi schimb sexul pe cale chirurgicala.
Am suferit o operație de schimbare de sex la 42 de ani, dupa ce am umblat travestit cea mai mare parte din viața mea.
Am trait ca transgender, Laura Jensen, de sex feminin, timp de opt ani. In timp ce studiam psihologia intr-un program universitar, am descoperit ca copiii transgender cel mai adesea sufera de o varietate de tulburari, incepand cu depresia – rezultatul pierderii personale, familii dezorganizate, abuz sexual și domiciliu instabil. Depresia profunda ii face pe copii sa vrea sa fie altcineva decat cine sunt.
Informațiile respective sigur ca rezonau cu mine.
In cele din urma, am descoperit nebunia vieții transgender. Este o nascocire nascuta din tulburari mintale.
Imi doresc doar ca atunci cand m-am dus la consilierul de gen pentru ajutor el sa-mi fi spus ca nu ma pot schimba intr-o persoana de alt sex, ca este imposibil din punct de vedere biologic. Totuși, el mi-a dat trimitere pentru operație de schimbare de sex, o intervenție chirurgicala care n-ar fi fost necesara sau adecvata, daca mi s-ar fi oferit psihoterapie propriu-zisa.
Rolul pe care-l pot juca traumele și tulburarile psihice
Durata de viața a persoanelor transgender este adesea rezultatul direct al dificultaților sau traumatismelor din copilarie. A ajuta un copil mic sa duca o viața de transgender cu ajutorul unei ideologii fabricate nu inseamna sa-l ajuți sa discearna ce este real și ce este ficțiune.
Probabilitatea ca acel copil, cunoscut sub numele de Stormi, sa sufere de anxietatea separarii sau de alte tulburari psihice nu poate fi ignorata. Stormi traiește intr-o casa adoptiva. In timp ce poate fi sigura și necesara, asistența parentala profesionista este destinata sa separe copilul de parintele biologic. Acest lucru poate duce la tulburari psihice, cum ar fi tulburarea anxietații de separare.
Anxietatea de separare apare ca rezultat al pierderii sau a separarii de parintele nativ. Perturbarile din mediul unde locuiește un copil pot duce la stres, depresie și anxietate. Traiul intr-o casa adoptiva chiar și in cele mai bune condiții poate fi stresant pentru o persoana tanara.
Tulburarea numita anxietate de separare și alte tulburari psihologice pot sa se deghizeze sub forma disforiei de gen, ceea ce poate conduce la faptul ca persoanele care ii ingrijesc și medicii sa puna un diagnostic greșit și sa nu furnizeze psihoterapii adecvate sau eficiente.
Viața lui Stormi va evolua pe masura ce el se va maturiza. Cel mai probabil, la 15 sau 20 de ani, realitatea va arata ca el nu și-a schimbat sexul vreodata. Acesta este adesea un punct de cotitura cand viața de transgender nu mai pare așa de buna cum iți parea odata.
Din fericire, la fel ca și mine, multe persoane transgender revin la sexul pe care l-au avut odata. Incet-incet iși restabilesc viața pe care au pierdut-o.
Cei trei barbați care au venit cu ideea de a schimba baieții in fete și de a-i transforma in persoane transgender, Alfred Kinsey, Harry Benjamin, și John Money, au fost promotori ai pedofiliei. (Pentru mai multe detalii, vezi „Sex Change” Surgery: What Bruce Jenner, Diane Sawyer, and You Should Know).
Vecinul lui Stormi avea dreptate in legatura cu un singur lucru: cercetașa de la ușa lui era intr-adevar un baiat in rochie, la fel cum eu eram un baiat care se credea fata.
