La procesul intentat lui Kermit Gosnell, un doctor avorţionist acuzat de omor deosebit de grav, una dintre fostele sale asistente a depus mărturie, povestind cum l-a ajutat să ucidă 10 bebeluşi născuţi vii prin secționarea şirei spinării.
Alţi angajaţi au mărturisit că „sute” de nou născuţi au fost ucişi în această manieră la clinica doctorului Gosnell din Philadelphia, care a fost supranumită „Casa Ororilor” după ce anchetatorii au percheziţionat instituţia, în februarie 2010.
El mai este acuzat şi de omor din culpă în cazul lui Karnamaya Mongar, o femeie în vârstă de 41 de ani, care a venise la clinica lui pentru un avort și care a primit o supradoză letală de medicamente.
Fosta sa asistentă medicală, Adrienne Moton, care şi-a recunoscut singură vinovăţia pentru învinuirea de omor deosebit de grav în luna octombrie a anului trecut, a plâns în hohote în tot timpul mărturiei din sala de judecată.
Moton a povestit cum a făcut o poză cu telefonul mobil unui bebeluş, pe care a recunoscut că l-a omorât, numit „Baby A” („Bebeluşul A”). Acea fotografie a fost proiectată pe un ecran mare din sala de judecată. (Fotografia poate fi văzută pe pagina 102 din raportul juraţilor).
Moton a mai spus că nou născutul, pe care îl apreciază să fi avut 30 de săptămâni de gestaţie, era, după părerea ei, viabil.
Mama lui „Baby A” a depus şi ea mărturie, povestind în sala de judecată despre durerosul avort întins pe durata a trei zile, pe care l-a suportat la clinica lui Gosnell atunci când avea 17 ani.
„Nu am mai simţit o durere ca aceea niciodată” a spus femeia pentru Associated Press. „Nu puteam să vorbesc cu nimeni şi să povestesc nimănui”.
Potrivit raportului juraţilor, dat publicităţii în luna iulie 2011, Gosnell a cerut 2.500 de dolari pentru un „avort” după ce a descoperit că sarcina era mult mai înaintată decât crezuse iniţial.
Raportul include şi relatarea altei angajate a lui Gosnell, Kareema Cross, care a descris momentul naşterii lui „Baby A”.
După ce bebeluşul a fost expulzat, Cross a observat că respira, deşi nu pentru mult timp. După circa 10-20 de secunde, în timp ce mama dormea, „doctorul i-a tăiat pur şi simplu gâtul”, a spus Cross. Gosnell a pus trupul băiatului într-o cutie de pantofi. Copilul era aşa de mare, încât picioarele şi braţele îi atârnau pe marginile cutiei. Cross a mai relatat că a văzut copilul mişcându-se după ce i s-a tăiat gâtul şi că după ce Gosnell l-a aşezat în cutie, acesta i-a zis: „Sunt reflexele. Nu se mişcă cu adevărat.”
Un neonatolog care a depus mărturie pentru lămurirea juriului a spus că explicaţia dată de Gosnell pentru a justifica mişcările bebeluşului este falsă şi că cel mai probabil Gosnell nu a reuşit din prima să omoare bebeluşul aşa că „ultimele momente de viaţă ale copilului s-au petrecut în nişte dureri sfâşietoare.”
Neonatologul a estimat de asemenea că vârsta bebeluşului era în jur de 32 de săptămâni (8 luni) de gestaţie.
Moton a mărturisit în sala de judecată că Gosnell a glumit pe seama mărimii lui „Baby A”, spunând că i s-a părut a fi suficient de mare încât să se ridice şi să fugă după autobuz.
Mama a fost ulterior internată la spital, unde a fost diagnosticată cu o infecţie gravă şi cheaguri de sânge care au migrat către plămâni. Mătuşa ei a povestit că femeia a fost aproape de moarte şi că i-au trebuit luni întregi de recuperare.
Procurorii spun că mama lui „Baby A” a fost doar încă una dintre numeroasele cliente ale lui Gosnell rănite în timpul „avorturilor”.
Moton a mai povestit un alt caz în care chiar ea a tăiat gâtul unui bebeluş născut viu, într-o toaletă. Acel bebeluş a fost estimat să fi avut 24 de săptămâni (6 luni) şi cinci zile, adică se găsea dincolo de pragul de viabilitate.
Moton, ca multe dintre asistentele lui Gosnell de la clinică, nu avea pregătire medicală. Era plătită cu aproape 10 dolari pe oră, la negru, pentru a îndeplini sarcini care în mod normal sunt rezervate profesioniştilor înalt pregătiţi.
Ea însăşi a avortat de două ori la clinica lui Gosnell.
Avocatul lui Gosnell a argumentat că din probele strânse la dosar în timpul urmăririi penale nu reiese că vreunul dintre cei şapte nou născuţi, pe care este învinuit că i-ar fi omorât, s-a născut viu. Acesta a mai declarat în sala de judecată că urmărirea penală a clientului său reprezintă un „linşaj” rasist.
Procurorul Joanne Pescatore a afirmat în declaraţiile de deschidere a judecăţii că, potrivit legii, dacă un copil se naşte viu „nu poate fi omorât”.
„Dacă bebeluşul este viu, iar tu eşti doctor, trebuie să faci minimul necesar”, a spus Pescatore. „Dacă se mişcă, respiră, are un cord ombilical care pulsează, nu-l poţi omorî. Altfel e crimă.”
Activiştii pro-vita au subliniat ironia că, dacă Gosnell ar fi fost suficient de pregătit încât să omoare nou născuţii înainte ca ei să se nască, nu ar mai fi fost acum învinuit de crimă.
După LifeSiteNews.com – adus în românește de Vremuri vechi și noi
