La finalul lunii octombrie 2015, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație și Agricultură – UNFPA, care acționează ca „agenția de planning familial” a ONU – a continuat avansul „revoluției sexuale” cu un nou raport despre HIV și infecțiile cu transmitere sexuală la bărbații care întrețin relații sexuale cu alți bărbați… și băieți.
Raportul UNFPA citat de C-Fam, ne transmite că promiscuitatea și practicile sexuale periculoase sunt o parte omniprezentă a experienței sexuale masculine, o acuzație pe care organizațiile pro-homosexuale ar eticheta-o ca „malefică” dacă ar proveni de la un grup creștin conservativ. În același timp, documentul ignoră faptul că a avea mai mulți parteneri sexuali, în special mai mulți parteneri simultani, crește foarte mult riscul de infecție. Sfatul pe care agenția ONU îl oferă pentru schimbarea comportamentului sexual este limitat la folosirea prezervativelor și lubrifianților.
UNFPA începe raportul cu definirea termenului MSM, un cuvânt mai corect politic pentru homosexuali. MSM înseamnă „bărbați care fac sex cu alți bărbați” și, ne spune UNFPA, termenul „ar trebui înțeles că include bărbați tineri, adică între 10-24 de ani”. În timp ce MSM este în general considerat a fi un comportament (homosexual) mai degrabă decât o identitate, agenția ONU îi include aici pe cei care „experimentează atracția sexuală față de același sex.”
Această definiție pare să creeze o „comunitate” bazată pe un comportament comun sau o înclinație comună, în ciuda faptului că unii bărbați cuprinși în această definiție nu se pot identifica pe ei înșiși ca aparținând acesteia.
UNFPA a co-semnat raportul împreună cu mai multe grupuri, incluzând Organizația Mondială a Sănătății, organismul guvernamental american de sprijin extern pentru dezvoltare USAID și PEPFAR (programele speciale HIV/SIDA). Deși raportul aparent urmărește să prevină răspândirea bolilor, el încearcă să transforme persoanele cu comportament sexual de mare risc într-o „comunitate”, care cuprinde băieții de 10 ani abuzați sau vânduți pentru sex precum și indivizi care nu dau curs atracțiilor lor homosexuale.
Agenția UNFPA și colaboratorii săi se bazează pe interpretările lobby-iștilor specializați în promovarea „drepturilor sexuale”, citând printre altele dintr-un reportaj al Programului ONU pentru Dezvoltare care solicită pentru dezincriminarea prostituției și a comportamentului homosexual și din Principiile Yogyakarta, un document produs de grupurile non-guvernamentale de lobby homosexual radical.
Raportul constată „prevalența semnificativă a violenței partenerului intim între bărbații care fac sex cu alți bărbați” și admite că „ei sunt mult mai predispuși la uzul de alcool și droguri (ilegale) față de alți adulți din populația generală.” Consumul de droguri și alcool, se pretinde, apare pentru a „depăși inhibițiile sociale și pentru creșterea încrederii în propria persoană, în timp ce caută parteneri sexuali”, precum și pentru a „furniza o sporire psihologică a experiențelor sexuale, a [obține] abilitatea de a se angaja în relații sexuale pentru perioade lungi de timp și a reduce inhibițiile sexuale”. Drogurile îi pot ajuta pe bărbații vizați să facă față diagnosticelor [pozitive] de infectare cu HIV și să scape de frica respingerii din cauza statutului HIV-pozitiv.”
În ceea ce privește comportamentele asociate cu MSM, Fondul ONU pentru Populație și Agricultură recomandă, „mai multe cercetări în folosirea clismei și a fistingului rectal sunt necesare, în special pentru a dezvolta un ghid de folosire”. Evită să le numească „practici culturale dăunătoare”, un concept frecvent denunțat în documentele Națiunilor Unite.
Mare parte din raport este dedicat prevenției HIV/SIDA și managementului asociat acestora prin tratamente antiretrovirale, profilaxia pre-expunere (PrEP), care sunt foarte costisitoare, la fel ca și diseminarea pe scară largă a prezervativelor și lubrifianților.
UNFPA menționează terapia reparativă doar ca să o respingă, deoarece „s-a dovedit că expune bărbații care fac sex cu alți bărbați la traume emoționale si psihologice suplimentare”.
