În luna octombrie 2012, Forumul Parlamentar European pentru Populație și Dezvoltare a organizat o reuniune cu titlul „Opoziția anti-alegere în Europa: Tendințe recente în războiul global împotriva femeilor pe frontul european”. Forumul se prezintă ca „o rețea de europarlamentari interesați în protejarea drepturilor reproductive și sexuale ale femeilor prin susținerea Programului de acțiune al Conferinței Internaționale asupra Populației și Dezvoltării”. În timpul reuniunii, o listă a celor mai active 27 de personalități europene „anti-alegere” și a celor mai cunoscute organizații civice pro-life a fost circulat între participanți. Pe aceasta din urmă sunt menționate și trei organizații românești: Darul Vieții (greco-catolici), Asociația Pro-vita pentru Născuți și Nenăscuți (bănuim că în special mulțumită activității specifice duse de filiala noastră, cea din București) și Federația Pro-vita (Ortodoxă).
Listele, care nu erau (evident!) destinate publicului larg, au intrat în posesia noastră prin intermediul unor colegi de la Roma. Le puteți consulta aici:
Printre cele 27 de personalități se numără:
- europarlamentara slovacă Anna Zaborska;
- președintele Fundației Jérôme Lejeune, Jean-Marie Le Mané;
- liderul Asociațiilor europene pentru Tradiții, Familie și Proprietate, Caio Xavier da Silveira;
- ducele Paul von Oldenburg, reprezentând Federația Pro-Europa Creștină de la Bruxelles;
- secretarul general al Institutului Civitas, belgianul Alain Escada;
- europarlamentarul Carlo Casini, președintele Mișcării Italiene pentru Viață;
- marchizul Luigi Coda Nunziante, președintele Asociației „Familia de Mâine”;
- prof. Roberto de Mattei, președintele Fundației Lepanto;
- dr. Massimo Introvigne, vice-președinte al Aliantei Catolice;
- Luca Volonté, liderul grupului PPE din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;
- Leo van Doesburg, managerul pentru relații externe al European Christian Political Movement, bun prieten al României și cunoscător de limba română, care le și multumeste pe pe blogul său pentru această onoare.
Pro-vita filiala București (și ne simțim îndreptățiți să credem că vorbim și în numele colegilor) este onorată să se afle în selecta companie a celor care stau în gât, precum osul de pește, diriguitorilor acestui cumplit război contra vieții umane. Suntem convinși că, pentru dreptatea pe care și-o cere sângele nevinovat al milioanelor de victime ale avortului, Dumnezeu și istoria vor judeca cu dreptate faptele lor distrugătoare.
Și acum, după ce ne-am ținut cu mâna de nas citind descrierea oficială a Forumului, să vedem cine este cu adevărat acesta. Așadar, European Parliamentary Forum on Population and Development:
- este afiliat cu Planned Parenthood (cel mai mare business de avort din lume, finanțat 50% din bugetul federal al SUA, mulțumită „generosului” președinte Obama. P.P. a fost fondat în anii ’50 de eugenista Margaret Sanger, al cărei scop era promovarea controlului nașterilor pentru a crea o „rasă pură”. Ramura sa românească este Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală – SECS);
- programul său este rezumat în „Carta drepturilor sexuale și reproductive” lansată în 1995 de P.P.;
- este finanțat în mare parte din bugetul unional;
- are sediul la Bruxelles, fiind esențialmente un organism de lobby;
- domeniile principale de interes sunt: promovarea „dreptului la avort” și a libertății sexuale totale în toate formele de sex nereproductiv, inclusiv cel homosexual; promovarea secularismului ca antidot pentru religie, principala piedică în calea „progresului” sexual.
Aviz neinițiaților, limbajul utilizat de Forum trebuie și el citit într-o cheie potrivită: adică exact pe dos. Manipularea prin limbaj este o tehnică utilizată adesea de lobby-iștii avortului (pe larg aici).
„Drepturile reproductive” sunt de fapt împotriva reproducerii, forumul și afiliații săi insistând pentru controlul nașterilor. Evident, nu prin constrângere directă (ca în China, unde se practică avortul forțat aproape fără nicio replică de protest din partea „lumii civilizate”) ci prin avansul absolutei libertăți sexuale, al „educației contraceptive” și avortiste și al culturii egoismului și plăcerii, care socotesc copilul ca pe un dușman periculos. Situația demografică dramatică a popoarelor civilizației iudeo-creștine (cu excepția, notabilă, a SUA și a Israelului) stă mărturie pentru „succesul” revoluției sexuale.
Cât privește „alegerea”, să ne amintim împreună de recentul proiect legislativ pentru consilierea femeilor care doresc să avorteze: acesta își propunea în primul rând oferirea unei alternative femeii aflată într-un moment de cumpănă al vieții sale – sprijin moral și material pentru ducerea la final a sarcinii și creșterea copilului. Proiectul a eșuat din cauza slăbiciunii și dezinteresului parlamentarilor inițiatori, puși în fața ofensivei mediatice declanșată de același lobby „pro-alegere”. Cine este, deci, în mod real „împotriva alegerii” – noi sau ei?
Și nu în ultimul rând despre cine duce, cu adevărat, un război contra femeilor: se estimează că 200 de milioane de fete nu s-au mai născut în India și China din cauza politicii avortului selectiv pe criteriu de sex. Dincolo de cauzele ce țin de particularitățile culturale, această tragedie îngrozitoare, principalul război contra femeilor din lumea modernă, este posibilă cu sprijinul necondiționat al unor oameni precum cei din „Forumul” menționat, care avansează dreptul necondiționat de a apela la o practică ce poate aluneca, iată, într-o politică genocidară.
