Pe măsură ce se apropie toamna și scade temperatura aerului, un alt „aer”, cel politic și social, atinge, progresiv (și „progresist”) temperaturi insuportabile.
Forțele mobilizate împotriva referendumului cerut de cetățenii români pentru salvarea familiei de pesta „diversității sexuale” trec la ofensivă generalizată, identificând – corect de altfel – principalul vector al reușitei acestuia: Biserica Ortodoxă Română, esențială în mobilizarea la vot, în condițiile unei prese cu o coloană vertebrală de moluscă (vezi, ca exemplu semnificativ, recenta ediție a emisiunii TVR „România 9”).
Dacă își imaginează cineva că acuzațiile de homosexualitate aduse unor clerici mai mult sau mai puțin importanți din BOR au apărut întâmplător tocmai acum, e naiv. Dacă acele fapte care sunt reale au fost ținute ascunse cu anii înseamnă rea-voință, atunci inventarea altora pentru mărirea efectului loviturii e ticăloșie de-a dreptul.
Fără a intra în detalii despre atacul împotriva BOR (dar cu asigurarea că suntem primii care ne dorim ca Biserica strămoșească să fie curățată de prelații care au atitudini incompatibile până și cu condiția de simplu mirean, dar cu cea de purtător al reverendei și lider al comunității!), vedem că deja miza jocului politic a depășit cu mult simpla exprimare a unei opțiuni civice.
Referendumul are de fapt nu una, ci două implicații.
Prima este cea cunoscută – respingerea sau acceptarea homosexualității ca egal producătoare de drepturi cu relația bărbat-femeie și, totodată, menținerea instituției căsătoriei sau desființarea acesteia prin asimilarea cu un simplu contract privat, ceea ce NU este, așa cum am arătat aici.
Însă ceea ce supără poate chiar mai tare, un aspect cu grijă ocultat, este însăși ideea de referendum, exprimarea opțiunii populare într-o Uniune Europeană care stă să pleznească pe la cusături de apucăturile totalitare ale aparatului birocratic bruxellez. Referendumul inițiat de cetățeni este manifestarea ultimă a suveranității. Adică exact ceea ce provoacă mâncărimi „liderilor europeni”. Le e destul o Polonie și o Ungarie. Două măciuci la carul de oale, și-așa ciobite după Brexit, al Uniunii e prea destul. O a treia le-ar da „idei”, probabil, și altora.
Că acestea sunt ingredientele principale ale războiului politic punctează, poate surprinzător, și unii oameni care nu sunt neapărat conservatori.
Spre exemplu un „liberal de stânga” (adică ceva care nu există, dar asta e o discuție pentru altă dată), Constantin Gheorghe, ale cărui gânduri le reproducem mai jos, luate de pe blogul dânsului:
–
„BOR și scandalurile sexuale: adevărata miză
Dacă-și închipuie cineva că BOR a scăpat cu demisia prelatului de la Huși, și cu întoarcerea lui Pohomaci la cele lumești, nu știe pe ce lume trăiește. Astea două cazuri sunt începutul calvarului pentru BOR.
Nu știu cu religia, nu mă bag. Trăiesc în România, însă, spre marele meu ghinion. Bine, puteam fi în Somalia. Sau în Siria. Ăla ghinion! Dar, păstrând proporțiile, ghinion! Și, ca trăitor pe aici, mai știu ce și cum cu poponari în sutană, care apar așa din senin, precum denunțătorii de bine la ușa Kodruței, când trebuie ras vreunul, cu mustață, cu tot.
Acum problema BOR este Alianța pentru Familie. Mai precis, Referendumul. Campania împotriva Bisericii Ortodoxe are un obiectiv clar: eșecul Referendumului. Cu orice preț! Și dacă mai pot slăbi încrederea românilor în Biserică, e bașca!
Campania împotriva ei este profesionist condusă. Are scopuri clare, cum spuneam, și mijloace pe măsură. Iar informațiile despre popi și scârbavnicele lor obiceiuri, sexual-financiare, provin, evident, de la SRI, la fel și logistica media. Să nu ne ascundem după deget: și BOR, ca ABSOLUT toate instituțiile, de stat sau civile-inclusiv ”societatea civilă”-sunt infectate cu ”acoperiții” acestei instituții ticăloase, scoasă de sub orice fel de control!
Dezvăluirile vor veni în cascadă. Ce-or avea hienele alea prin sertare, numai Dumnezeu știe. Dar se pare că și El e acum ofițer de informații! Cei 27 de înalți prelați despre care scrie ”presa” SRI chiar sunt câți zic ei. Li s-a dat un avertisment. Dar sigur nu se vor opri la avertismente.
Nici măcar miza introducerii prevederii despre ”familia tradițională” nu mai există. S-a mărit enorm. Este vorba despre înăbușirea unei reacții identitare naționaliste, reacție care poate fi structurată și amplificată de dezbaterile legate de Referendum. Unora le ajunge ce se întâmplă în Ungaria și Polonia. România lipsea din acest ghiveci, să fie masa bogată! Deci gata cu distracția!
Reacția identitară e inevitabilă. Și nu compromiterea BOR o va opri! Ea, criza, va fi, pur și simplu! Cu sau fără partide sau forțe civice, care s-o canalizeze. Precedenta reacție identitară, cea din anii 60, a fost recuperată și canalizată împotriva URSS de PCR. Care și-a rezolvat astfel niște probleme de legitimitate, printre altele, și și-a cumpărat vreo două decenii de liniște și de stabilitate socială, bazată pe dezvoltare economică. Acum situația este mai proastă ca în anii 60, în absența coagulantului. Nu văd niciun partid care să poată face asta, și nici BOR nu e în stare de așa ceva. Culmea ar fi ca tot securiștii pe stil nou, care o combat acum, s-o recupereze, în folosul lor! Chiar ar fi de tot râsul!
Rămâne o singură întrebare: cine a dat ordin SRI să se amestece în ghiveciul Referendumului, și de ce. Întrebare care poate suna și așa: totuși, pentru cine lucrează SRI? Cui îi este loială instituția? Dar astea sunt întrebări care nu vor avea răspuns niciodată.”
–
Citește și: Parteneriatul civil se substituie familiei
