Dacă va fi adoptat, un nou proiect de lege din Ontario, Legea 89, va înlocui Legea serviciilor pentru copil și familie, care guvernează în prezent serviciile de protecția copilului, asistență maternală și adopție. Supranumit „Legea pentru susținerea copiilor, tineretului și familiilor”, proiectul a fost introdus la scurt timp după ce legislativul a adoptat Legea 28, intitulată „Legea toate familiile sunt egale”, și reflectă aceleași înclinații ideologice.
Legea 89 impune furnizorilor de servicii de protecția copilului, asistență maternală și adopție, precum și judecătorilor să ia în considerare „rasa, descendența, locul de origine, culoarea, etnia, cetățenia, diversitatea familială, dizabilitatea, crezul, sexul, orientarea sexuală, identitatea de gen și expresia de gen” ale unui copil.
Lista de mai sus – nu doar partea referitoare la orientarea sexuală și identitatea și expresia de gen – nu a fost niciodată inclusă până acum în legislația în materie. Următoarele principii au fost suficiente: respectarea nevoii copilului de continuitate a îngrijirii și a unor relații de familie stabile, implicarea copilului și a rudelor acestuia și a membrilor comunității și respectarea diferențelor culturale, religioase și regionale. Aceste principii se adaugă la scopul central al Legii, acela de a „promova interesul superior, protecția și starea de bine a copiilor”.
Legea 89 schimbă aspectele ce trebuie luate în considerare în stabilirea interesului superior al copilului. „Credința religioasă, dacă există, în care este crescut copilul” este eliminată ca aspect ce trebuie luat în considerare, deși acesta este, în prezent, un aspect important, de sine stătător. Lista de factori susmenționați, care include „crezul” copilului, în plus față de „identitatea de gen”, o înlocuiește pe aceasta în Legea 89. În consecință, Legea 89 elimină, de asemenea, cerința ca o instanță să determine credința religioasă în care copilul este crescut, în cel mai scurt timp pe durata audierilor privind protecția copilului.
Cu privire la luarea în asistență maternală sau adopția de copii, nu toți părinții sunt egali conform Legii 89. În special aceia care resping ideologia de gen.
Mai mult, copiii părinților care refuză să afirme această ideologie ar avea o probabilitate mai mare de a fi considerați a avea o „necesitate de protecție”. Un copil care suferă o vătămare mintală sau emoțională și ai cărui părinți nu îi asigură „tratament sau acces la tratament” are o necesitate de protecție conform legii. Children’s Aid Society (CAS, serviciile canadiene de protecție a copilului) trebuie să investigheze probele conform cărora un copil poate avea nevoie de protecție. O instanță poate emite ordine privind îngrijirea copiilor considerați a avea o necesitate de protecție.
Legea 89 semnalează, de asemenea, trecerea la o mai mare disponibilitate a CAS de a interveni în treburile familiilor. Legea actuală are ca principiu călăuzitor cerința ca furnizorii de servicii să adopte „cel mai puțin disruptiv curs de acțiune disponibil”. Secțiunea 1(2)2 a Legii 89 păstrează această formulare, dar adaugă: „inclusiv furnizarea de servicii de prevenție, servicii de intervenție precoce și servicii de sprijin comunitar”. Implicația este aceea că intervenția nu trebuie prezumată a fi mai disruptivă decât neintervenția.
Conform juristului John Sikkema:
„Se poate imagina o situație în care, de exemplu, dacă un profesor suspectează că un copil își pune sub semnul întrebării genul sau așa ceva, și nu primește sprijin [din partea părinților în acest sens, profesorul] ar avea în fapt datoria să raporteze anumite lucruri către CAS, pentru investigații din partea acestora.
Este posibil să vedem o trecere la, în esență, impunerea ideologiei de gen în familii.”
Gwen Landolt, vicepreședinta REAL Women of Canada, de profesie avocat, consideră că, în condițiile aprobării acestei legi, „statul va putea interveni și lua copilul din familie conform «interesului superior al copilului», întrucât interesul superior [este definit a] include ideologia de gen”:
„Se ajunge la controlul guvernului asupra familiei.
[Legea] este o reflexie a prim-ministrei lesbiene [Kathleen Wynne], care nu are o bună părere despre familie și consideră că statul trebuie să controleze copiii, prin educația sa sexuală.
Este o reflexie a ideologiei ei, dar nu și a părinților de rând.”
Legea ridică, de asemenea, semne de întrebare privind autoritatea parentală. Legea prezentă specifică faptul că părintele unui copil aflat în întreținere menține dreptul „de a îndruma educația și creșterea religioasă a copilului”. Legea 89 modifică această prevedere în: „de a îndruma educația și creșterea copilului sau a tânărului, în conformitate cu crezul, identitatea comunitară și identitatea culturală ale copilului sau tânărului”. În noua formulare, autoritatea părintelui pare să fie acum limitată de „crezul copilului” – sau de orice declară respectivul copil funcționarului CAS că reprezintă sau nu crezul său.
Conform avocatului Geoff Cauchi, limitarea drepturilor părinților de a îndruma educația și creșterea religioasă a copiilor în conformitate cu propriile credințe reprezintă o respingere fără precedent a jurisprudenței și a standardelor Cartei canadiene a drepturilor și libertăților.
Jeff Gunnarson, vicepreședintele Campaign Life Coalition, a declarat:
„Acest guvern liberal le spune, de fapt, canadienilor care nu cred în teoria identității de gen sau în stilul de viață homosexual: «Sunteți inapți de a fi părinți. Sunteți cetățeni de rang inferior, cărora trebuie să li se interzică să adopte copii.»
Premisa, că interdicția ca cetățenii canadieni cu principii tradiționale să poată deveni părinți este în interesul superior al copilului, este o minciună care trebuie expusă.
Intrarea în casa unei familii și confiscarea copiilor pe seama credințelor religioase ale părinților cu privire la natura sexualității umane nu promovează binele copiilor.
Acestea sunt tactici demne de Gestapo, și nu îmi vine să cred că vedem așa ceva de la legislativul care se presupune că ne reprezintă.”
Legea 89 a trecut prima audiere în decembrie 2016. Legislativul din Ontario nu se va reuni în plen decât la sfârșitul lunii februarie. Acest lucru le lasă părinților canadieni timp pentru a face această problemă cunoscută și a se adresa parlamentarilor cu privire la această lege.
Preluare de pe site-ul Association for Reformed Political Action (ARPA) și Lifesitenews.com
