Instituită la jumătatea anilor 1970 sub influența demografilor occidentali, politica de stat ce limita la unul singur numărul copiilor din familiile chineze își trăiește ultimele zile.
De ce însă va renunța Partidul la această inginerie socială, care și-a atins primul scop, acela de a limita creșterea demografică a Chinei? Într-adevăr, 2018 a fost primul an în care populația acestei țări a scăzut.
Cumva liderii comuniști doresc să lase în urmă deceniile de abuzuri îngrozitoare, cu milioane de avorturi forțate și femei sterilizate de poliție, cu amenzi ruinătoare și foarte multe sinucideri? Am scris despre acestea în repetate rânduri (exemple).
Nici vorbă.
Partidul Comunist Chinez este forțat să schimbe legislația din cauza apropierii vertiginoase a unei crize demografice de proporții nemaîntâlnite în istorie. Odată cu ieșire la pensie a actualei generații, un adult – copilul unic de astăzi – va avea de întreținut 6 pensionari: părinții și bunicii săi. În plus, în lipsa a suficienți cetățeni tineri, creșterea economică record înregistrată vreme de atâția ani va deveni o amintire, iar economia va stagna.
O situație imposibilă din care guvernul de la Beijing caută cu disperare o ieșire. Ieșire care, cel mai probabil, nu există.
