De: Georgiana-Lorena

Georgiana-Lorena — Sat, 12 Jul 2014 09:52:22 +0000

Am citit aceste randuri cu lacrimi in ochi. Si eu eram sa ingros randurile femeilor care faceau avort,care a gandit asta in momentul in care mediculmi-a spus ca nu ar fi indicat sa pastrez sarcina,din cauza medicamentatie pe care o luasem inainte de a afla de sarcina.In ianuarie anul acesta mi-am facut o operatie la o masea care nu imi dadea pace de ceva timp,ma suparase si pe perioada concediului cand a fost plecata din tara.Am revenit in acasa si am intrat in primul cabinet stomatologic gasit in calea mea.Dupa cateva zile de la sosirea mea in tara am simtit ca ceva se intampla cu corpul meu,nu imi puteam explica ce,nu puteam sa spun in cuvinte ce se intampla cu mine.Pe 16 ianuarie am facut un test de sarcina,a iesit negativ,dar intuiam ca este facut prea devreme pentru a imi arata adevarul,pe 17 iaunarie am facut operatia de masea,a urmat un timp indelungat in care eu am luat inainte si dupa operatie anticiotice si nu orice fel de antibiotice cele mai puternice de pe piata existente in asa fel incat sa nu se extinda infectia pe care o aveam la maseaua respectiva.Am asteptat dupa asta sa vina data de 25 ianuarie,nu s-a intamplat nimic,nu am avut nici o sangerare,a venit si data de 26 iarasi nimic,atunci am stiu clar ca in mine este o viata,este copilasul pe care il asteptam de ceva timp,ani la rand mi-am dorit un copilas.Nu a existat zi in care sa nu ma gandesc cat de mult mi-ar schimba viata un copil.
Pe 27 ianuarie ( era luni nu voi uita cate zile voi avea acea zi) am mers la farmacie,am cumparat un nou test de sarcina si l-am facut,dupa 5 minunte m-am uitat la el,erau 2 linuite roz,era o confirmare a sentimentelor mele.Am plans de bucurie,eram cea mai fericita,mi-am sunat partenerul si i-am spus ca va fi tatic,pentru cateva minute timpul pentru noi s-a oprit in loc.
Pe data de 1 februarie mi-am facut programare la medic.Atunci am aflat ca dupa ecograf am 6 saptamani de sarcina,deci bebe era cat un bob de mazare,am fost cea mai fericita din lume,dar in scurt tipm fericirea mea avea sa fie data peste cap de vorbele medicului.Peste 2 zile am mers la el din nou pentru ai arata ce fel de anestezie facusem s ce medicanente am luat pana sa aflu de sarcina.El atunci mi-a spus clar ca nu imi indica sa tin sarcina si ar fi mai bine sa ma prezint intr-o alta zi pentru a mi face nici nu stiu cum sa-i spun ca oricum ar fi suna ingrozitor de urat si de dur ( avort,intrerupere de sarcina ) si asa ma programase pe data de 8 februarie sa fac aceasta crima,ca altfel nu poate fi numita.In zilele ce au urmat dupa aceasta discutie cu medicul,am fost daramata psihic vorbind,nu stiam ce sa fac,nu stiam ce sa mai cred,eram debusolata total si eu si partenerul meu de viata.
In fiecare seara ma rugam sa mi se dea un semn,sa imi fie lunminata mintea,sa nu fac o alegere pe care o voi regreta toata viata mea.
Vineri pe 7 februarie,pe cand eram la masa din bucatarie si imi beam cafeaua,mi-am indreptat fata catre Cer si am pus o intrebare si semnul nu a intarziat sa apara,dupa ce am rostit intrebarea a inceput usor sa niniga dupa care s-a oprit.Atunci am inteles ce mi s-a spus,adica de a nu face acea fapta urata cu viata care crestea in mine.
Am fost la medic in data de 8 februarie la ora stabilita si i-am spus ca nu voi face nimic,nu fac nici o fapta urata pe acre sa o regret toata viata mea si ca imi doresc sa tin sarcina,am facut toate analizele care mi-au fost date sa le fac.
Si iata-ma azi la 27 de ani insarcinata in 29 de saptamani,fetita mea este perfect sanatoasa si dezvoltata.
Zilele dinaintea acelei intamplari au fost de groaza,imposibile de exprimat in cuvinte,ma simteam ca un viitor criminal care decide soarta unei fiite lipsite de aparare.Dupa ceva tipm am cautat pe internet ce inseamna intradevar aceasta crima facuta,iar cand am vazut ce este folosit si utilizat pentru a savarsi aceasta crima am inghetat pe scaun,cand am vazut ca defapt cat de speriata este acea fiinta de om cand medicul introduce acele ustensile,pe care sincer si eu le numesc ustensilele groazei,am crezut ca o iau razna si nu am avut puterea de a urmari tot reportajul…..

Va rog sa postati mesajul meu si sa promovati in continoare dreptul la viata.

Comentarii la: 1996

De: Georgiana-Lorena