Atitudinea medicilor ginecologi din România: O problemă reală?

2.783 views
1
DISTRIBUIȚI

Un comentariu primit la recentul articol Copiii imperfecţi sunt ucişi în burta mamei merită atenţie specială.

Dacă aţi întâlnit sau auzit de asemenea cazuri, anunţaţi-ne.

Monica

Acum trei ani de zile am nascut un baietel sanatos, in Romania; in prezent mai am foarte putin pana ce voi naste al doilea copil insa Dumnezeu m-a dus pe meleagurile altei tari. Citesc in permanenta ce se intampla atat la noi in tara cat si pe plan mondial legat de avorturi si ma doare sufletul ca nu pot face mai mult…Nu ma pot abtine insa, sa nu fac o comparatie intre atitudinea (unor) medicilor romani si a celor care mi-au supravegheat cea de-a doua sarcina, in tara in care ma aflu in prezent. La prima sarcina am schimbat doi medici in primele trei luni – doi medici diferiti, doua spitale diferite – la primul control in fiecare caz, mi s-a pus aceasi intrebare “vrei sa pastrezi copilul?” Sarcina era foarte mica si fara nici un fel de probleme insa ei au pus aceeasi intrebare…

La a doua sarcina a fost cu totul altfel, tot felul de probleme inca de la inceput, dar medicii de aici au tratat totul cu un optimism de necrezut, cu o atitudine cu adevarat pro-viata; primele intrebari au fost legate de cum a decurs prima sarcina si nasterea primului copil. Atat. Indiferent cu ce intrebari sau probleme veneam eu, doctorul mereu ma sfatuia sa nu ma ingrijorez. La 20 de saptamani, s-a depistat la ecografie ca cel de-al doilea copil avea 6 chisturi pe creier si posibil unul din sindroamele legate de Trysomie, dar nu sindromul Down. Din nou, medicul nici nu a adus vorba de o intrerupere de sarcina sau alte teste, ci m-a indemnat sa raman linistita si sa asteptam urmatoarele rezultate. In prezent, copilul nu prezinta nici o malformatie si nici unul din cele sase chisturi, s-a dezvo9ltat foarte bine, iar mai multe teste i se vor face dupa nastere. Asadar, care este totusi justificarea medicilor de la noi si de ce exista atat de larg raspandita aceasta cultura a avortului in randul lor?

Chiar si daca vreun test din timpul sarcinii ar confirma 100% vreo deficienta a copilului, de ce nu privim aceste teste ca pe un mijloc foarte bun de a ne pregati, ca si parinti, pentru a-l ajuta mai bine pe viitorul nostru copil asa cum va fi el – sanatos sau nu…decat sa folosim testele ca sa alegem intre a ne ucide propriul copil sau a-l pastra, mai bine ne-am folosi de ele ca sa ne informam mai mult asupra deficientei copilului, ca sa ne rugam mai mult lui Dumnezeu pentru el si ca sa ne pragatim sufleteste pentru a-l iubi si ingriji asa cum merita. Pentru ca, oricum ar fi, este copilul nostru!!

1 comentariu

  1. Mi-a ramas in minte o scena de la Spitalul Universitar, acum 4 ani cand dupa 3 zile groaznice am ajuns la Urgente… Dupa niste teste doctorul mi-a spus ca nu am nimic, sunt doar insarcinata si aveam niste greturi mai „dure”. Eu am fost foarte surprinsa si m-am asezat pe scaun. Aveam 23 de ani, eram proaspat casatorita si amandoi ne doream un copil asa ca vestea era fara doar si poate una foarte buna. Numai ca atunci doctorul m-a intrebat ironic „Asa….si cand te programez pentru avort? Il pastrezi sau nu?” m-a enervat asa de tare ca mi-a stricat momentul de bucurie cu remarca lui, de parca era mai normal sa imi avortez copilul decat sa il cresc, incat m-am rastit indignata la el: „NORMAL ca il pastrez!!”
    Culmea e ca in loc sa se enerveze si sa ma trateze cu aroganta a fost chiar fericit de reactia mea. Cred ca si el se saturase de cate avorturi trebuia sa faca…Daca sunt mai multi ca ei, ar trebui sprijiniti, poate de cele mai multe ori nu au incotro, decat sa fca avorturi in spitale, ca sa isi pastreze slujba…

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here