Apariție editorială: Andrei Claudiu Hrișman – Bioetica și omul viitorului

1.904 views
0
DISTRIBUIȚI

 Andrei Claudiu Hrișman – Bioetica și omul viitorului

Ed. Galaxia Gutenberg, 2012, 136 pag.

Această lucrare, o amplă și bine documentată bibliografie internațională – care variază de la surse științifice la cele jurnalistice – prezintă, asemenea unei intrigi complexe, un discurs care nu este obositor, din contră, este plăcut și în același timp profund. Tema aleasă este una categoric captivantă, nouă, deși eternă: recunoașterea și tutelarea demnității umane.

Cu acest termen, de multe ori abuzat, se dorește rechemarea măreției ființei umane, a splendorii sale, a diferenței specifice. Acest mod de a fi se manifestă, printre altele, și în capacitatea de a privi mereu dincolo și de a ne îndrepta în acea direcție.

Dezvoltarea științifică și tehnologică sunt, de fapt, consecința acestei dorințe: dorim și simțim că putem depăși limitele și să ne îmbunătățim pe noi și pe celălalt. Dar până unde putem ajunge?

Această carte explorează cele mai recente inovații în sectorul biomedical și deschide o fereastră spre viitor.

Terapia și ingineria genetică, nanotehnologia, clonarea umană reproductivă și cea așa-zisă „terapeutică” sunt expuse de autor foarte clar pentru a-l conduce pe cititor înspre reflecția etică. Alături de aceste realități, autorul explorează și sectoare ale științei care par rezervate fanteziei: crearea de cyborgi, realizarea de transplanturi care ne rănesc și ne modifică propria identitate, conceperea și purtarea unei sarcini fără a fi nevoie de un tată sau de o mamă și de pântecele ei vital.

Ne aflăm în fața unui pasaj evolutiv necesar? Trebuie să fim noi înșine autorii propriei noastre îmbunătățiri printr-o selecție nenaturală?

Reproducem mai jos cuprinsul acestui volum, urmat de capitolul introductiv, prin bunăvoința autorului și a editorului.

Cuprins

I. ARGUMENT

II. NOILE TEHNOLOGII MEDICALE PENTRU “CREAREA” OMULUI DE “CALITATE”

  • II.1. Eugenismul, matricea culturală
  • II.2. Manipularea genetică
  • II.3. Nanomedicina
  • II.4. Celulele suşă (Stem cell)
  • II.5. Clonarea umană
  • II.6. Transplanturile la limita imposibilului
  • II.7. Cyborg versus fyborg
  • II.8. Uterul artificial

III. O NOUĂ FIZIOLOGIE PENTRU OMUL VIITORULUI?

  • III.1. Transumanism/postumanism
  • III.2. Nemurirea terestră

IV. NOUA LUME

V. CRITICA BIOETICĂ

  • V.1. Eugenismul – pista de lansare pentru „crearea omului perfect”
  • V.2. Îmbunătăţirea organismului uman, o minciună pe care o vom plăti scump
  • V.3. Responsabilitatea umană şi manipularea genetică
  • V.4. Nanomedicina care vindecă versus medicina care controlează
  • V.5. „Vindecarea ce vine dinăuntru”
  • V.6. Clonarea umană – noul Auschwitz?
  • V.7. Omul este carne şi spirit
  • V.8. Omul se schimbă, dar nu dispare
  • V.9. Imortalitatea terestră – o iluzie scumpă

VI. CONCLUZII

___________________________________________________

I. ARGUMENT

Astăzi totul pare a se mişca în jurul mitului calităţii. Dar ce ar putea însemna „crearea unui om de calitate”? În realitate, nimeni nu ne poate explica clar şi concis ce este „un adevărat om de calitate”. Dacă am încerca să aplicăm teoria calităţii şi fiinţelor umane ne-am pierde raţiunea şi am deveni ilogici pentru că această tentativă nu ar conduce nicăieri din moment ce noi suntem unici şi irepetabili (chiar dacă unii dintre noi, cum sunt gemenii, au aproximativ aceeaşi informaţie genetică, nu sunt identici 100%), motiv pentru care este imposibil să spunem: acesta este un om mai demn decât celălalt, de calitate superioară.

Această carenţă derivă din imposibilitatea de a evalua sufletul, cel puţin în această lume cu rigoare ştiinţifică. Cu toate acestea, alternativa pe care a găsit-o societatea modernă a fost inventarea unor „standarde de calitate” pentru „carcasa” umană, standarde care, pe de-o parte, sunt subiective (inteligenţa, imaginaţia, creativitatea etc.), dar pot fi şi relativ obiective (evaluarea sănătăţii, înălţimea, culoarea pielii, masa musculară etc.).

În ultimii ani unii, oameni de ştiinţă au încercat să introducă sub mult râvnita „mască a calităţii”, care ar putea fi verificată cu ajutorul ştiinţei, calităţi umane care, în realitate, nu pot fi măsurate, dar nici create în laborator, cum sunt virtuţile, dar să identifice şi provenienţa comportamentului anti-social sau a altor alegeri personale care, din când în când, au fost „descoperite” în genomul uman, devenind ştiri de interes mondial, chiar dacă ulterior s-au dovedit a fi descoperiri false sau chiar falsificate [1].

În această obsesie de a găsi explicaţii ştiinţifice pentru toate comportamentele umane, sunt căutate în genomul uman până şi gena inteligenţei sau a prostiei şi, poate, atunci când vor fi găsite, vom încerca „să creăm” copii inteligenţi sau proşti, după preferinţele părinţilor sau necesitatea societăţii [2].

Mentalitatea care se află în spatele acestei obsesii de a “crea un om de calitate” îşi are rădăcinile în trecutul nostru, un trecut din ale cărui greşeli ar trebuie să învăţăm ceva pentru a nu le repeta, erori pe care omenirea le-a condamnat deja; este suficient să ne gândim la atrocităţile naziste, staliniste sau chiar la fenomenul Piteşti.

Tema pe care o propunem pentru acest scurt studiu este analizarea legăturii dintre această idee a „omului – obiect calificabil” cu certitudine şi rigoare ştiinţifică şi potenţialul nostru viitor.

Suntem conştienţi că viitorul este incert şi impredictibil din multe puncte de vedere, dar suntem convinşi că trecutul şi prezentul ne pot arăta, chiar dacă într-o mică măsură, cum ar putea fi viitorul nostru, fără a pretinde însă că suntem profeţi sau ghicitori în palmă.

După o scurtă analiză a trecutului şi a prezentului nostru, limitându-ne la punctele centrale ale temei alese pentru acest studiu, vom încerca să răspundem la două întrebări incitante: cum trebuie să ne pregătim pentru această nouă lume şi cui şi la ce va fi folositoare bioetica?

Înainte de a răspunde la aceste două provocări vom analiza noile tehnici medicale care ar putea, după unii, să ajute mentalitatea eugenică să „creeze un om de calitate”.

Ar fi posibil ca aceste tehnici, aplicate pe om, să ne schimbe fizionomia? Vom încerca să analizăm succint şi această problemă înainte de a trece la analiza bioetică a tuturor acestor noi tehnologii care ar putea fi utilizate pentru binele fiinţei umane sau pentru manipularea şi controlarea ei, dar nu înainte de a încerca să ne imaginăm cum ar putea fi lumea viitorului şi care ar putea fi schimbările din viaţa societăţii noastre.

Scopul acestui studiu nu este doar acela de a ne imagina cum va fi lumea de mâine şi care vor fi provocările bioetice cu care ne vom confrunta, dar şi acela de a găsi puncte comune pentru bioetica viitorului.

______________

Note:

[1]. Cf. C. ZIMMER, «The Search for Intelligence», Scientific American 299 (October 2008), 52-59; F. FUKUYAMA, L’uomo oltre l’uomo. Le conseguenze della rivoluzione biotecnologica, Milano 2002, 37-58.

[2]. Aşa cum a decis un cuplu de lesbiene să aibă un copil surd: Cf. M. SPRIGGS, «Lesbian couple create a child who is deaf like them», Journal of Medical Ehtics 28/5 (2002), în http://jme.bmj.com/content/28/5/283.full [05-03-2010].

 

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here