Îmbunătăţirea organismului uman [Human Enhancement]

2.210 views
0
DISTRIBUIȚI

Societatea postmodernă ar putea fi numită „societatea eficienţei” pentru că totul gravitează în jurul principiului cost-eficienţă, inclusiv fiinţa umană şi activităţile sale, de aceea până şi politicile statului sau politicile sociale nu de puţine ori se orientează după acelaşi principiu al eficienţei (cf. A. Sutton, «The purpose of Medicine and the new Genetics», Medicina e Morale 2 (1996), 237-249, 238).

Pentru a fi fericiţi astăzi ne-am transformat corpul într-o maşină şi îi cerem să aibă aceeaşi eficienţă şi performanţă ca şi cea mai inovatoare tehnologie: „cerem de la organele noastre aceeaşi fiabilitate şi performanţă pe care o pretindem de la maşini” (R. Marchesini, Bioetica e Biotecnologie. Questioni morali nell’era biotech, Apèrion, Bologna 2002, 133).

În căutarea fericirii şi pentru a-şi depăşi propriile limite, omul a încercat să-şi îmbunătăţească intelectul prin educaţie, meditaţie şi disciplină, fizicul prin diete şi exerciţii fizice cu mult înainte ca civilizaţia noastră să existe (cf. P. Lin – F. Allhoff, «Untangling the Debate: The Ethics of Human Enhancement», Nanoethics 2 (2008), 251-264, 251-252). Astăzi însă, inovaţiile tehnologice (biotehnologia, nanotehnologia, manipularea genetică etc.) ne-ar putea oferi posibilitatea de a nu mai fi limitaţi la îmbunătăţirea „tradiţională” a fiinţei umane.

În literatura bioetică, încercarea de a perfecţiona fiinţa umană este întâlnită sub denumirea de „îmbunătăţirea organismul uman” („human enhancement” în engleză, „potenziamento umano” în italiană). Din păcate, acest concept este foarte greu de identificat şi definit în literatura de specialitate, fiind aproape imposibilă găsirea unei definiţii universal acceptate, fie pentru că limitele îmbunătăţirii organismului uman sunt trasate de fiecare autor în relaţie cu propriile principii şi dependent de scopul cu care vine această definiţie, fie pentru că unii autori nu se limitează la o definiţie generală, ci preferă să vorbească în mod concret de anumite practici de îmbunătăţire a organismului uman, presupunând că definiţia acestui concept este cunoscută (cf. J. Savulescu – A. Sandberg – G. Kahane, «Well-Being and Enhancement», în J. Savulescu – R. ter Meulen – G. Kahane (edd.), Enhancing Human Capacities, Wiley-Blackwell, Oxford 2011, e-book,  24-43, 24). Definiţiile acestui concept sunt numeroase şi foarte variate, dar majoritatea dintre ele susţin că îmbunătăţirea organismului uman depăşeşte misiunea medicinii („îmbunătăţirea organismului uman este o intervenţie care depăşeşte scopul medicinii” – E. Pellegrino, «Oltre la terapia: è lecito il potenziamento umano?», în J. Tham – M. Losito (edd.), Bioetica al futuro. Tecnicizzare l’uomo o umanizzare la tecnica?, Libreria Editrice Vaticana, Città del Vaticano 2010, 215-243, 226). În continuare, vom reda câteva dintre definiţiile identificate în literatura de specialitate.

Definim „îmbunătăţire a organismului uman” o modificare menită să îmbunătăţească performanţa unui individ prin intervenţia ştiinţei sau a tehnologiei în corpul uman (European Parliament. Science and Technology Options Assessment, Human Enhancement. Study, European Parliament, Brussels 2009, 17).

„Îmbunătăţirea organismului uman” este un concept general care de obicei se referă la o varietate de eforturi – unele dintre ele tratate cel mai bine de literatura ştiinţifico-fantastică, unele bine împământenite în societatea contemporană – prin care se intenţionează amplificarea capacităţilor noastre mentale şi fizice, dar şi a capacităţilor copiilor noştri, dincolo de limita superioară găsită în specia noastră (T. Lewensa, «Enhancement and human nature: the case of Sandel», Journal of medical ethics 35 (2009), 354-356, 354).

„Îmbunătăţirea organismului uman” descrie îmbunătăţirea, ameliorarea sau crearea de capacităţi umane, înainte sau după naştere, prin folosirea unor diverse tehnologii corelate numeroaselor ramuri ştiinţifice (biologie, anatomie, genetică, mecanică, fizică, electronică, chimie, medicină etc.). La prima vedere, problema pare destul de simplă. Cu toate acestea, la o examinare mai atentă, ea este mult mai complexă (V. Menuz – T. Hurlimann – B. Godard, «Is Human Enhancement also a Personal Matter?», Science and Engineering Ethics online (2011)).

În contextul în care autorii au perspective destul de diferite asupra conceptului de „îmbunătăţire a organismului uman”, poate ar fi mai bine dacă am renunţa să mai folosim acest concept (unii autori propun să folosim termenul „reproiectare” (re-engineering) – cf. C.C. Hook, «Nanotechnology and the Future of Medicine», în N.M. de S. Cameron – M.E. Mitchell (edd.), Nanoscale: issues and perspectives for the nano century, Wiley, Hoboken 2007, 337-357, 347) pentru a descrie toate practicile menite să îmbunătăţească specia umană, înlocuindu-l cu „design” sau „manipulare” a corpului uman şi/sau a capacităţilor.

Posibilitatea îmbunătăţirii organismului uman este o problemă bioetică contemporană intens dezbătută (probabil chiar la modă) nu doar în literatura ştiinţifico-fantastică ci şi în literatura ştiinţifică consacrată de cel mai înalt nivel (fie că vorbim de studii elaborate de comisii guvernamentale sau de articole publicate în reviste medicale sau tehnice de renume mondial). De multe ori însă, ea este tratată cu superficialitate sau incluzând elemente fantastice greu de interpretat atât pentru cercetătorul consacrat, cât şi pentru cititorul neavizat care nu mai poate face distincţia între posibilitatea ştiinţifică concretă şi fantezie. Ceea ce lipseşte însă majorităţii participanţilor la discuţiile bioetice pe această temă, este o viziune autentică asupra omului, o antropologie sănătoasă şi o viziune integrală asupra fiinţei umane.

Conştienţi că acest articol este doar un „aperitiv” al îmbunătăţirii organismului uman vă propunem spre degustare o noua apariţie editorială, Bioetica şi omul viitorului (Galaxia Gutenberg 2012), lucrare ce vă va pregăti pentru abordarea în profunzime a subiectului odată cu apariţia unui studiu aflat momentan în elaborare (Îmbunătăţirea organismului uman şi omul viitorului). Aşteptăm totodată sugestiile şi obiecţiile dumneavoastră.

(Articol publicat în premieră în Egophobia n. 34)

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here