Influența statutului avortului asupra mortalității materne. De ce avortul legalizat nu este bun pentru sănătatea femeilor

2.299 views
0
DISTRIBUIȚI

grafic 2_resizeDovezile arată că accesul la avort „liber” nu reduce mortalitatea maternă

Susținătorii legalizării avortului argumentează că legile care interzic sau restricţionează avortul conduc la moartea multor femei din cauza avorturilor periculoase, ilegale, crescând rata mortalităţii materne. Această afirmație contravine evidenţelor bazate pe date din lumea întreagă. Mortalitatea maternă este determinată într-o măsură mult mai mare de calitatea îngrijirii medicale decât de statutul legal sau de disponibilitatea avortului. Legalizarea avortului, de fapt, ameninţă sănătatea femeilor în multiple feluri şi violează principiile de bază ale justiţiei.

Problema mortalităţii materne

Un studiu din 2010, publicat în prestigioasa revistă medicală The Lancet, arată că, la nivel global, decesele cauzate de starea de sănătate a mamelor au scăzut cu 35% din 1980 până în 20081. Acest progres este binevenit şi decisiv, dar ratele de mortalitate maternală rămân ridicate în ţările în curs de dezvoltare.

În multe cazuri, lipsesc îngrijirea prenatală și chiar îngrijirea medicală de bază. Adesea nu există moașe/asistenţi la naştere, condiţiile medicale nu sunt total igienice, unităţile de urgenţă şi dotările lor sunt absente sau necorespunzătoare, doctorii nu sunt instruiţi sau echipaţi să rezolve urgenţele obstetrice, iar dotările chirurgicale de bază precum antibioticele şi mănuşile sterile sunt puţine sau total indisponibile. Pericolul pentru femeile însărcinate este prezent indiferent dacă sarcina se sfârşeşte prin avort sau prin naşterea unui copil viu.

Soluţia: îngrijire mai bună

Majoritatea deceselor maternale pot fi prevenite cu o alimentaţie adecvată, îngrijire de bază a sănătăţii şi cu o bună îngrijire obstetrică pe tot parcursul sarcinii, la naştere şi după naştere.

În ţările dezvoltate, descreşterea ratei mortalității materne a coincis „cu dezvoltarea tehnicilor obstetrice şi cu îmbunătăţirea stării generale de sănătate a femeilor” (din 1935 până în 1950), conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO)2. Acest fapt a avut loc cu mult înainte de legalizarea pe scară largă a avortului.

În Statele Unite, avortul „terapeutic” a fost o procedură relativ sigură (adică, în general neameninţând viaţa) cu mult înainte de liberalizarea totală din 1973 (vezi Figura 1). Dr. Mary Calderone, fost director medical al organizației furnizoare de servicii de avort și planificare famlială „Planned Parnethood”, concluziona în 1960 că „avortul, indiferent dacă este terapeutic sau ilegal, nu mai este în principal periculos, pentru că este corect făcut de către doctori”3.

Figura 1. Decese maternale din avort în SUA – 1940-2006

mortalitate-materna

Regretatul Dr. Bernard Nathanson, fost practician al avortului şi activist pro-avort în SUA înainte de a deveni un lider pro-life, demonta în 1979 argumentul că femeile ar putea să moară din cauza avorturilor periculoase și ilegale în Statele Unite ca „pe de-a întregul invalid şi depăşit” deoarece „antibioticele şi alte perfecţionări [au] redus drastic rata de deces la avort”4.

În Anglia şi Țara Galilor, rata mortalității materne (RMM) – numărul de decese materne per 100.000 naşteri de copii vii – a scăzut de la peste 550 în 1931, la mai puţin de 50 în 1960. Reducerea a coincis cu folosirea antibioticelor, transfuziilor şi cu managementul corespunzător al afecţiunilor hipertensive în sarcină.5

Malaiezia şi Sri Lanka au redus mult ratele de mortalitate maternală pregătind moaşe şi surori medicale profesioniste disponibile în zonele rurale şi asigurând o aprovizionare continuă cu medicamente şi echipamente corespunzătoare, comunicaţii îmbunătăţite, transport şi servicii auxiliare.6

Pentru a reduce mortalitatea maternală, trebuie să ne străduim să dăm femeilor din ţările în curs de dezvoltare acces la acelaşi standard de îngrijire ca şi cel care este disponibil femeilor din ţările dezvoltate de zeci de ani – îngrijire care are drept rezultat condiţii sănătoase pentru mamă şi copil.

„Legal” nu înseamnă „fără riscuri”

Contrar pretenţiilor organizaţiilor care susţin avortul legal, nu există o relaţie directă între statutul legal al avortului şi ratele de mortalitate maternă sau chiar între statutul legal al avortului şi ratele de deces matern cauzat în mod specific de avort. Întradevăr, avortul poate fi legal și cu toate acestea le poate pune în pericol sănătatea, sau poate fi ilegal dar (relativ) sigur (vezi Figura 2).

Figura 2

 grafic 2_resize

Conform estimărilor de la WHO, UNICEF, UNFPA şi Banca Mondială, cele patru ţări care şi-au redus cel mai mult rata mortalității materne între 1990 şi 2008 sunt Maldive, România, Iran şi Buthan.7 Trei din aceste ţări (cu excepţia României) au menţinut interdicţia avortului.

Multe alte exemple arată că interzicerea avortului nu cauzează o creştere a mortalităţii materne. Chile a interzis avortul în 1989, şi ulterior rata de mortalitate maternă a continuat să scadă semnificativ. Rata deceselor maternale datorate în mod specific avortului a scăzut de asemenea. Astăzi Chile are cea mai scăzută RMM din America Latină, deși avortul rămâne în continuare prohibit.8

În Nicaragua şi El Salvador (America Centrală), avortul este complet ilegal. Nicaragua a constatat scăderea RMM cu 44 procente din 1990; MMR-ul din El Salvador a scăzut de asemenea cu 44 procente. 9

Irlanda interzice avortul şi are, probabil, cea mai scăzută rată a mortalității materne din lume.10 Polonia a interzis avortul în marea majoritate a situațiilor în 1993, după mulți ani de avort la cerere. RMM în Polonia a scăzut cu 67 procente din 1990 şi este printre cele mai scăzute din lume.11

Din contra, Africa de Sud a legalizat avortul la cerere în 1997. De atunci, mortalitatea maternă a crescut semnificativ în această ţară. RMM este estimat în prezent la 410, aproape dublu faţă de rata din 1990.12 În Canada, țară unde avortul este liber la orice vârstă a sarcinii, RMM a crescut cu 94 procente din 1990 până în 2008.13 În același interval, în SUA, mortalitatea maternă a crescut cu 96 procente.14

Legalizarea face avortul să intre în obișnuință

Legalizarea avortului nu face procedura mai puţin riscantă, ci doar mai răspândit și mai obișnuit: adică, legalizarea avortului creşte amploarea fenomenului și nu invers. În Statele Unite, numărul de avorturi a crescut vertiginos de la un număr estimat de 98.000/an până la un vârf de 1,6 milioane după legalizarea totală din 1973.15 Din acel moment, în Statele Unite au avut loc mai mult de 53 milioane de avorturi.16 Stanley Henshaw de la Guttmacher Institute (susţinător fervent al avortului legalizat) explică: „În majoritatea ţărilor, este un fapt comun ca, după ce avortul este legalizat, rata avortului să crească brusc pentru mai mulţi ani, ca apoi să se stabilizeze, exact aşa cum s-a întâmplat în Statele Unite”.17

Cum se poate face dreptate

Legiferarea avortului nu rezolvă de fel problema îngrijii medicale precare în ţările în curs de dezvoltare. În plus, există cel puţin trei motive solide pentru ca avortul la cerere să nu fie legal.

Primul, justiţia cere ca guvernele să protejeze drepturile fundamentale ale fiecărui membru al familiei umane. Faptele ştiinţifice demonstrează că copilul nenăscut (adică embrionul sau fetusul uman) este un organism distinct, viu şi întreg al speciei Homo Sapiens, ca fiecare dintre noi, chiar de la începutul dezvoltării sale.18 În plus, există un principiu moral fundamental – afirmat în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Statelor Unite19 – că toate fiinţele umane sunt fundamental egale în demnitatea lor şi că ele trebuie să fie respectate şi protejate.20 Prin urmare, legea trebuie să protejeze fiinţele umane nenăscute exact la fel cum aceasta ne protejează pe fiecare dintre noi. Orice politică ce permite uciderea copiilor nenăscuţi pentru motive arbitrare este grav injustă.

Al doilea, deoarece legalizarea avortului de obicei măreşte numărul de avorturi, înseamnă că măreşte numărul de fiinţe umane nenăscute ucise. Scala reală la care are loc acest fenomen face din avort o problemă majoră de drepturile omului, în aproape orice ţară care permite avortul la cerere.

Pericolele avortului

În al treilea rând, avortul – chiar şi în ţările cu servicii de sănătate excelente, precum Statele Unite – pune serios în risc femeile. Aceste riscuri sunt bine stabilite şi studiate.21 Complicaţiile fizice posibile ale avortului chirurgical includ hemoragiile, infecţiile, rupturile cervicale şi perforaţiile uterine care pot conduce la histerectomie. Avortul nechirurgical sau chimic (RU486) poate cauza durere intensă, crampe, greaţă, hemoragie, infecţie şi avort incomplet.

Uneori complicaţiile avortului sunt aşa de serioase că acestea pot duce la moartea mamei. În România, peste 800 de femei au murit după 1989, așadar după legalizarea avortului, din cauze obstetricale directe (care includ avortul, dar și complicații ale sarcinii, travaliului, naşterii și lăuziei). Mai mult de 400 de femei au murit de la un avort legal în Statele Unite după 1973, anul liberalizării.22 Efectele posibile pe termen lung ale avortului includ sterilitatea, avortul spontan, naşterea prematură şi un risc crescut de cancer de sân şi sarcină ectopică (tubară), care pot conduce la deces dacă nu sunt tratate prompt.

Avortul poate de asemenea să aibă numeroase consecinţe psiho-sociale, inclusiv depresie, abuz de droguri şi probleme în relaţiile conjugale. Multe femei (şi mulți bărbaţi) regretă acum decizia lor de a face sau de a participa la un avort.23

Legalizarea avortului într-o ţară unde lipseşte îngrijirea adecvată a sănătăţii maternale este în mod special periculoasă şi va conduce la mai multe femei care suferă şi mor din cauza avortului. Jeanne E. Head, reprezentant al organizației americane National Right ot Life Commitee, explică: „Femeile supuse în general riscului deoarece nu au acces la un medic, spital sau antibiotice înaintea legalizării avortului vor întâmpina aceleaşi condiţii şi după legalizare. Şi dacă legalizarea declanşează o cerere mai mare pentru avort, aşa cum se întâmplă în majoritatea ţărilor,  vor fi afectate mai multe femei din cauza resurselor medicale precare.24

 Cum putem reduce mortalitatea maternă? 

  • Trebuie să ne folosim resursele pentru a asigura în toate privinţele nevoile de îngrijire a sănătații pentru femei, mai degrabă decât să legalizăm avortul şi să promovăm o agendă de „control al populaţiei”
  • Trebuie să ne străduim să dăm femeilor din ţările în curs de dezvoltare acces la acelaşi standard de îngrijire care disponibil femeilor din ţările dezvoltate de zeci de ani. Din aceasta vor rezulta  condiţii sănătoase pentru mamă şi copil.Mai multă grijă pentru femei

Avortul legal conduce numai la mai multe avorturi şi, drept urmare, mai multe complicaţii legate de avort pentru femei. Servicii medicale mai bune, nu avort – iată soluţia la problema mortalităţii maternale în ţările în curs de dezvoltare.

 Documente ale ONU care recunosc drepturile copilului nenăscut  

Copilul, din cauza imaturităţii sale fizice şi mentale, necesită o protecţie şi îngrijire specială, inclusiv protecţie legală adecvată, înainte precum şi după naştere.”

Declaraţia Drepturilor Copilului

„Recunoaşterea demnităţii inerente şi a drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane este fundamentul libertăţii, justiţiei şi păcii în lume.”

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Note bibliografice

1. Margaret C. Hogan, et al., “Maternal mortality for 181 countries, 1980-2008: a systematic analysis of progress towards Millennium Development Goal 5,” The Lancet 375.9726 (8 May 2010): 1609-1623.

2. World Health Organization, Maternal Mortality: A Global Factbook (Geneva: World Health Organization, 1991).

3. Mary S. Calderone, “Illegal Abortion as a Public Health Problem,” American Journal of Public Health 50 (July 1960): 949.

4. Bernard N. Nathanson and Richard N. Ostling, Aborting America (New York: Doubleday, 1979), 194.

5. World Health Organization, Maternal Mortality: A Global Factbook.

6. The World Bank, World Development Report 2006 (July 2004).

7. WHO, et al., Trends in Maternal Mortality: 1990 to 2008 (Geneva: World Health Organization, 2010), 33.

8. Hogan, et al.

9. WHO, et al., Trends in Maternal Mortality, 29, 30.

10. Ibid., 29.

11. Ibid., 31.

12. Ibid. Vezi și Minnesota Citizens Concerned for Life Global Outreach, How South Africa is failing women and children (Minneapolis: MCCL, 2011); la http://www.mccl-go.org/resources.htm.

13. WHO, et al., Trends in Maternal Mortality, 28.

14. Ibid., 32.

15. O echipă de cercetători a folosit în 1981 un model matematic de încredere pentru a estima media de 98.000 avoturi ilegale în fiecare an, timp de 32 de ani înaintea legalizării avortului în SUA (1973). Barbara J. Syska, Thomas W. Hilgers, M.D., and Dennis O’Hare, “An Objective Model for Estimating Criminal Abortions and Its Implications for Public Policy,” in New Perspectives on Human Abortion, ed. Thomas W. Hilgers, M.D., Dennis J. Horan and David Mall (Frederick, MD: University Publications of America, 1981).

16. http://www.nrlc.org/Factsheets/FS03_AbortionInTheUS.pdf.

17. Stanley Henshaw, Guttmacher Institute (16 June 1994), Press release.

18. De ex., Maureen L. Condic, “ Când începe viaţa umană? O perspectivă ştiinţifică,” Westchester Institute White Paper Series (October 2008), disponibil în lb. română la http://provitabucuresti.ro/docs/studii/cand.incepe.viata.umana.westchester.institute.pdf, sau Robert P. George and Christopher Tollefsen, Embryo: A Defense of Human Life (New York: Doubleday, 2008).

19. Textul declarației menționează că “Recunoaşterea demnităţii inerente şi a drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane este fundamentul libertăţii, justiţiei şi păcii în lume.” și că “Oricine are dreptul la viață, libertate și siguranța persoanei.”

20. Vezi Francis J. Beckwith, Defending Life: A Moral and Legal Case Against Abortion Choice (New York: Cambridge, 2007); Patrick Lee, Abortion & Unborn Human Life, 2nd ed. (Washington, D.C.: The Catholic University of America Press, 2010); and Christopher Kaczor, The Ethics of Abortion: Women’s Rights, Human Life, and the Question of Justice (New York: Routledge, 2011).

21. De ex. Elizabeth Ring-Cassidy and Ian Gentles, Women’s Health after Abortion: The Medical and Psychological Evidence, 2nd ed. (Toronto: The deVeber Institute, 2003).

22. Centers for Disease Control and Prevention, “Abortion Surveillance— United States, 2007,” Morbidity and Mortality Weekly Report 60, no. 1 (25 February 2011).

23. De ex. http://www.afterabortion.org.

24. Jeanne E. Head and Laura Hussey, “Does Abortion Access Protect Women’s Health?” The World & I, June 2004, 56.

 

Autori: MCCLGO! GLOBAL OUTREACH – Minnesota Citizens Concerned for Life Global Outreach, Minneapolis, USAwww.mccl.org

National Right to Life Educational Trust Fund, New York, USA – www.nrlc.org

Versiunea în limba română: PRO VITA București – www.provitabucuresti.ro

i

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here