Rezoluție a Parlamentului European de condamnare a prostituției, ca exploatare și violență împotriva femeilor

8008
0
DISTRIBUIȚI

Un raport care condamnă prostituția a fost adoptat de Parlamentul European zilele trecute. Raportul, care poartă numele inițiatorului său – europarlamentara britanică Mary Honeyball (grupul Socialist) – arată că prostituția este o formă gravă de sclavie și de violență împotriva femeilor, o încălcare a demnității umane și a egalității între femeie și bărbat. De asemenea, are legătură directă cu traficul de persoane și cu criminalitatea organizată. Legalizarea prostituției nu reduce aceste fenomene, dimpotrivă; în plus, creează o impresie de legalitate și normalitate în jurul unui fenomen prin natura sa odios.

Raportul d-nei Honeyball propune extinderea la alte țări europene a așa-numitului „model nordic” de tratare a prostituției. Suedia, Finlanda și Norvegia îl aplică, interzicând cumpărarea sexului și dezincriminând persoana prostituată. Cu alte cuvinte, cumpărătorul de sex – practic întotdeauna bărbat – este cel care comite o infracțiune, nu femeia prostituată. În plus, aceasta este cooptată în programe guvernamentale sau private de integrare socială și profesională care să o sprijine să abandoneze prostituția.

Rezultatele spectaculoase – reducerea cu până la 2/3 a prostituției stradale în Suedia, de exemplu – recomandă „modelul nordic” ca un pas înainte major pentru eliminarea prostituției.

Abordările privind prostituția diferă în Europa. De remarcat că mișcarea feministă este puternic divizată asupra acestui subiect, o parte propunând legiferarea prostituției și încadrarea prostituatelor ca prestatoare de servicii denumite „lucrătoare sexuale”, iar cealaltă, dez-incriminarea prostituatei, dar sancționarea aspră a cumpărării de servicii sexuale laolaltă cu sprijinirea femeii, considerată întotdeauna, chiar în prostituția „voluntară”, o victimă a violenței.

Cea de-a doua abordare are tot mai mult câștig de cauză, mai ales din cauza succesului „modelului nordic” în comparație cu rezulatele catastrofale ale legalizării prostituției. În țări precum Germania și Olanda, la mai bine de 10 ani de la încercarea unei astfel de reglementări permisive, datele arată creșterea criminalității organizate (trafic de persoane și de droguri) asociate fenomenului, imposibilitatea controlului bolilor cu transmitere sexuală și degradarea imaginii femeii în societate. Detalii la www.antiprostitutie.ro.

„Să plătești o prostituată înseamnă să finanțezi traficul de ființe umane.” Campanie antiprostituție în Luxemburg
„Să plătești o prostituată înseamnă să finanțezi traficul de ființe umane.” Campanie antiprostituție în Luxemburg

Cum au votat europarlamentarii români

Raportul Honeyball a fost adoptat cu 343 de voturi pentru, 139 contra și 105 abțineri. Textul adoptat poate fi citit aici. PRO VITA București a emis în atenția eurodeputaților români o recomandare de vot pe care o puteți găsi aici. În urma monitorizării votului, vă informăm cum au votat aceștia:

Pentru raport:

  • Dan Dumitru ZAMFIRESCU, Silvia-Adriana ŢICĂU, Victor BOŞTINARU, Minodora CLIVETI (PSD)
  • George Sabin CUTAŞ  (PC)
  • Elena ANTONESCU, Elena BĂSESCU, Petru LUHAN, Monica MACOVEI, Marian-Jean MARINESCU, Theodor STOLOJAN, Cristian PREDA (PDL)
  • Iosif MATULA, Csaba SÓGOR, Iuliu WINKLER (UDMR)
  • Adrian SEVERIN, László TŐKÉS (indep.)
  • Ovidiu SILAGHI, Norica NICOLAI, Eduard HELLVIG (PNL)

Contra raportului:

  • Ioan ENCIU (PSD)
  • Renate WEBER (PNL)

Abțineri:

  • Ioan Mircea PAŞCU, Claudiu Ciprian TĂNĂSESCU (PSD)

Au absentat sau nu au votat:

  • Sebastian BODU, Corina CREŢU, Vasilica DĂNCILĂ, Cătălin IVAN, Rareş NICULESCU, Daciana SÂRBU, Traian UNGUREANU, Corneliu VADIM TUDOR, Adina VĂLEAN.

Lista completă aici.

În continuare redăm integral Expunerea de motive din Raport – un adevărat „rechizitoriu” îndreptat împotriva prostituției.

EXPUNERE DE MOTIVE

la RAPORTUL referitor la exploatarea sexuală și prostituția – impactul acestora asupra egalității de gen

Prostituția este un fenomen dificil de cuantificat, întrucât este ilegal în majoritatea statelor membre. Conform raportului pe 2012 al Fundației Scelles, prostituția are o dimensiune globală, implicând aproximativ 40-42 milioane de oameni, dintre care 90% depind de un proxenet. Primul raport Eurostat cu date oficiale legate de prostituție a fost publicat în aprilie 2013[1]. Acesta se axează pe traficul de ființe umane în UE între 2008 și 2010.

Ceea ce e sigur, cu toate acestea, este faptul că prostituția și exploatarea sexuală sunt cu certitudine chestiuni legate de gen, femeile și fetele vânzându-și corpul, de bună voie sau forțat, unor bărbați care plătesc serviciul. În plus, majoritatea celor care fac obiectul traficului pentru exploatare sexuală sunt femei sau fete.

O formă de violență împotriva femeilor și o încălcare a demnității umane și a egalității de gen

Prostituția și exploatarea sexuală a femeilor și fetelor sunt forme de violență și, ca atare, constituie obstacole pentru egalitatea între femei și bărbați. Practic toți cei care cumpără servicii sexuale sunt bărbați. Exploatarea din industria sexului este atât o cauză, cât și o consecință a inegalității de gen, perpetuând ideea că corpurile femeilor și fetelor sunt de vânzare.

Prostituția este o încălcare extrem de evidentă și consternantă a demnității umane. Având în vedere faptul că demnitatea umană este menționată explicit în Carta Drepturilor Fundamentale, Parlamentul European are datoria de a prezenta informații cu privire la prostituție în UE și de a examina modalitățile prin care egalitatea de gen și drepturile omului pot fi consolidate în această privință.

O legătură directă cu traficul și criminalitatea organizată

Prostituția în Uniunea Europeană și în lume este direct legată de traficul de femei și fete. 62% dintre femeile traficate sunt victime ale exploatării sexuale.

Un număr tot mai mare de femei și fete sunt traficate nu numai din afara Uniunii, dar și din unele state membre (de exemplu România și Bulgaria) spre alte regiuni ale Uniunii Europene. Prin urmare, UE trebuie să facă urgent ceva în privința traficului est-vest și să ia măsuri puternice pentru a combate această formă specifică de violență împotriva femeilor.

Prostituția constituie un factor major al criminalității organizate, depășit doar de droguri ca amploare, răspândire și sumele implicate. Pe site-ul internet al Havocscope[2], veniturile din prostituție sunt estimate la în jur de 186 de miliarde USD pe an în lume.

Din moment ce prostituția este de fapt condusă de criminalitatea organizată într-o măsură atât de mare, funcționând ca o piață în care cererea impulsionează oferta, agențiile de aplicare a legii din întreaga UE trebuie să ia măsuri puternice și adecvate pentru a urmări infractorii, protejând totodată victimele, persoanele prostituate și femeile și fetele traficate pentru exploatare sexuală. Un aspect aparte, dar legat de aceasta, și care necesită, de asemenea, atenție, este prostituția pe internet, care este în creștere și, în unele cazuri, este legată de site-uri pornografice.

Constrângerile economice

Disperarea cauzată de lipsa banilor poate, de asemenea, conduce femeile la prostituție. Actuala criză financiară are consecințe nefaste, din ce în ce mai multe femei (în special mame singure) începând să practice prostituția în propria țară sau deplasându-se din țările mai sărace din sudul Uniunii Europene în partea de nord. Prin urmare, prostituția este legată de egalitatea de gen, fiind direct legată de rolul și locul femeilor în societate, de accesul acestora la piața forței de muncă, la luarea deciziilor, la servicii medicale și la educație, precum și de opțiunile care le sunt oferite în contextul unei inegalități de gen structurale.

Două abordări diferite ale prostituției și exploatării sexuale în Europa

Problema prostituției și a egalității de gen este complicată de faptul că există două modele opuse referitoare la modul de tratare a acesteia. Primul model consideră prostituția ca o încălcare a drepturilor femeilor și un mijloc de a perpetua egalitatea de gen. Concepția legislativă corespunzătoare este una aboliționistă, încadrând penal activitățile legate de prostituție, uneori inclusiv cumpărarea de servicii sexuale, deși prostituția ca atare nu este considerată ilegală. Al doilea model susține că prostituția ca atare consolidează egalitatea de gen prin faptul că promovează dreptul femeilor de a deține controlul asupra a ceea ce vor să facă cu propriul corp. Adepții acestui model consideră că prostituția este doar o altă formă de muncă și că cel mai bun mod de a proteja femeile angajate în prostituție este îmbunătățirea „condițiilor lor de muncă” și profesionalizarea prostituției ca „muncă sexuală”. În consecință, în cadrul acestui model reglementaționist, prostituția și activitățile legate de aceasta sunt legale și reglementate, iar femeile sunt libere să angajeze manageri, cunoscuți și sub numele de proxeneți. Cu toate acestea, ar putea fi luat în considerare și ideea că a face din prostituție și proxenetism activități normale sau legalizându-le într-un fel sau altul echivalează cu legalizarea sclaviei sexuale și a inegalității de gen pentru femei.

Desigur, în Uniunea Europeană există ambele modele. Proxenetismul este legal în câteva state membre, printre care Țările de Jos, Germania, Austria și Danemarca, în timp ce persoanele prostituate sau unele dintre activitățile lor (cum ar fi acostarea) sunt incriminate sau parțial incriminate în Regatul Unit, Franța și Republica Irlanda, printre altele. Cu toate acestea, inegalitatea de gen și subordonarea sexuală nu pot fi combătute eficient dacă se pleacă de la o simetrie a genurilor în industria sexului, simetrie care nu există[3].

În țările în care prostituția și proxenetismul sunt legale, există din ce în ce mai multe dovezi care arată deficiențele acestui sistem. În 2007, guvernul german a admis că legea privind legalizarea prostituției nu a redus infracționalitatea, iar peste o treime dintre procurorii germani au constatat că legalizarea prostituției „a făcut activitatea lor de urmărire penală a traficului de ființe umane și a proxenetismului mai dificilă”[4]. În Țările de Jos, în 2003, primarul Amsterdamului a declarat că legalizarea prostituției nu a prevenit traficul și că „pare imposibilă crearea unei zone sigure și controlabile care să nu fie deschisă abuzurilor din partea criminalității organizate”. Conform Oficiului ONU pentru droguri și criminalitate, Olanda este în prezent destinația de predilecție a victimelor traficului de persoane.

Eficacitatea modelului nordic

Având în vedere faptul că există din ce în ce mai multe dovezi convingătoare că legalizarea prostituției și a proxenetismului nu contribuie cu nimic la promovarea egalității de gen sau la reducerea traficului de ființe umane, acest raport concluzionează că diferența esențială dintre cele două modele de egalitate de gen menționate mai sus este că a vedea prostituția ca simplă „muncă” încurajează menținerea femeilor în prostituție. Considerarea prostituției ca o încălcare a drepturilor omului la adresa femeilor ajută la împiedicarea femeilor să se angajeze în prostituție.

Experiența Suediei, Finlandei și a Norvegiei – aceasta din urmă nefiind stat membru al UE – unde funcționează „modelul nordic” de tratare a prostituției, confirmă acest punct de vedere. Suedia și-a schimbat legile privind prostituția în 1999, interzicând cumpărarea sexului și dezincriminând persoana prostituată. Cu alte cuvinte, cumpărătorul de sex – practic întotdeauna bărbat – este cel care comite o infracțiune penală, nu femeia prostituată. Suedia a introdus această lege ca parte a unei inițiative generale de a elimina toate obstacolele pentru egalitatea de gen.

Impactul acestor legi în Suedia a fost spectaculos. Numărul persoanelor prostituate în Suedia reprezintă o zecime din cel din Danemarca, unde cumpărarea sexului este legală și care are o populație mai mică. Legea a schimbat, de asemenea, opinia publică. În 1996, 45% dintre femei și 20% dintre bărbați erau în favoarea încadrării penale a cumpărătorilor de sex bărbați. Până în 2008, 79% dintre femei și 60% dintre bărbați erau în favoarea legii. În plus, poliția suedeză confirmă că modelul nordic a avut un efect disuasiv asupra traficului pentru exploatare sexuală.

Există din ce în ce mai multe dovezi ale eficacității modelului nordic în reducerea prostituției și a traficului de femei și fete și, implicit, în promovarea egalității de gen. În același timp, acele țări unde proxenetismul este legal se confruntă încă cu probleme legate de traficul de persoane și criminalitatea organizată, întrucât acestea sunt legate de prostituție. Prin urmare, acest raport susține modelul nordic și solicită ca guvernele statelor membre care au altă concepție asupra prostituției să-și revizuiască legislația ținând cont de succesul obținut de Suedia și de alte țări care au adoptat modelul nordic. O astfel de acțiune ar determina un progres semnificativ în privința egalității de gen în Uniunea Europeană.

Acest raport nu este împotriva femeilor prostituate. Este împotriva prostituției, și pentru femeile prostituate. Recomandând ca cumpărătorul – bărbatul care cumpără sex – să fie considerat vinovat, și nu prostituata, acest raport reprezintă încă un pas pe calea instaurării unei egalități depline de gen în întreaga Uniune Europeană.

[1]http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf

[3] www.equalitynow.org/sites/default/files/Nordic_Model_EN.pdf

[4] A se consulta și articolul din Der Spiegel din 30 mai 2013: http://www.spiegel.de/international/germany/human-trafficking-persists-despite-legality-of-prostitution-in-germany-a-902533.html

Comentariul raportoarei Mary Honeyball (înainte de vot):

„My report takes as its basis two directives: the directives on victims of violence, which came out in 2012, and trafficking, which dates from 2011, because it is very clear that trafficking fuels prostitution and prostitution fuels trafficking. That is one of the main reasons why prostitution is a cross-border issue and why it is something that we should be deeply concerned about in this Parliament.

There are also, of course, health implications which matter as well. So I am very pleased to have this opportunity to introduce this report. It has been a controversial and difficult subject, because the laws regarding prostitution – as opposed to the overall strategy and what we are doing with cross-border issues – belong to Member States. They are, quite rightly, the competence of Member States, and they vary enormously.

In certain countries like the UK, prostitution itself is not illegal, but everything concerning it is: soliciting, procuring, running a brothel and associated activities are all criminal offences. In some countries, prostitution is completely legal – that is the case in Germany and the Netherlands – so we are dealing with a very varying perspective. I would not say that this has made this report difficult, but it has had to take account of all the different traditions across the European Union.

One thing has been clear: that very few women indeed work in prostitution totally as a matter of free choice. During the course of my work for this, I have met many survivors and talked to many people who work in prostitution in various forms, and I did not meet any women who had chosen it as a matter of completely free choice.

As I said before, many have been the victims of trafficking. In fact, official EU research shows that 62 % of those who are trafficked in the EU are women trafficked for sexual exploitation. Very often they are very young women, and very often they are girls. That in itself is appalling enough. In addition to victims of trafficking, there are those who have drug and substance abuse habits. There are many – an unquantifiable number, because statistics are very difficult to find in this area – who work in prostitution who have had very difficult and disturbed backgrounds, and who suffered sexual abuse when they were young; and many, particularly in times of economic crisis, are turning to prostitution through poverty.

I contend that none of those are free choices and that prostitution is not a job like any other. In fact, prostitution is absolutely against gender equality, which is why, in my report, I am suggesting that we take very seriously the model which is used in Sweden – the Nordic model, as we know it – whereby the buyer of sexual services is the one who is criminalised.

This has been shown to have reduced levels of prostitution in Sweden since 1999 (when it was introduced) by half: a very significant decrease in prostitution. I believe the way to tackle and reduce prostitution is to reduce demand, and the only model that is shown to do this is the model which is currently operating in Sweden. So I therefore call on all of you to support this very important report.”

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here