Creșterea populației este profitabilă pentru mediu

884
0
DISTRIBUIȚI

Interviu cu Julian Simon (1932-1998), economist, profesor de administrarea afacerilor la Universitatea din Maryland, senior fellow la Institutul Cato, și membru al Consiliului consultativ al Institutului Acton. J. Simon este cel mai bine cunoscut pentru munca sa in domeniul creșterii populației și utilizarii resurselor. Spre deosebire de previziunile malthusiene cu privire la foamete și mizerie ale promotorilor controlului populației, Simon a argumentat ca, datorita capacitații sale de creativitate și imaginație, omul este cea mai mare resursa de pe planeta. A publicat zeci de carți și articole in care a explorat aceasta teza, inclusiv „Ultimate Resource” (acum „Ultimate Resource 2”) și „Population Matters”. Sursa: Acton Institute for the Study of Religion & Liberty, vol. 5, nr.2

Julian SimonR & L: Ați scris pe larg despre subiectul privind creșterea populației. Ați putea explica teza argumentului dvs. potrivit caruia creșterea și densitatea populației sunt benefice pentru țari pe termen lung?

J. Simon: Creșterea populației nu are nici un efect negativ din punct de vedere statistic asupra creșterii economice. Știm asta dupa 30 de ani de studii științifice cantitative; este exact opusul a ceea ce crede publicul. Deoarece cunoașterea umana ne permite sa producem mai multe produse finite din mai puține materii prime, resursele naturale devin din ce in ce mai disponibile. Aerul și apa din țarile bogate devin tot mai curate. Cel mai important, ființele umane traiesc mult mai mult acum decat oricand altadata.

R & L: Cu toate acestea, auzim temeri ca, daca exista prea mulți oameni care consuma resursele unei societați date, viața acolo va deveni de neconceput.

J. Simon: Spuneți acest lucru in timp ce suntem aici, la Cannes, un oraș dens populat, dupa numarul de locuitori pe kilometru patrat. Dar daca ar fi sa ne uitam in interiorul acestor camere de hotel vom vedea cat de mult spațiu au acești oameni, am constata ca au un lux de spațiu. Oamenii au mai mult spațiu de locuit și mult mai bun decat oricand in istorie. Daca ordonam țarile din lume in funcție de densitatea populației, și apoi ne uitam la rata creșterii economice, vedem ca anume țarile mai dens-populate, precum Hong Kong, Singapore, Olanda, Japonia, cresc mai repede [economic], apoi vin țarile cu o densitate mai mica a populatei precum cele din Africa, care au rate mai mici de creștere.

Punctul de vedere pe care l-am exprimat aici pana acum este tocmai punctul de vedere deținut de experți cu privire la aceste subiecte. Fiecare economist agricol știe ca oamenii mananca mai bine, incepand cu al Doilea Razboi Mondial, perioada pentru care avem date. Fiecare economist de resurse știe ca resursele naturale au devenit mai ieftine, și nu mai scumpe. Fiecare demograf știe ca speranța de viața in țarile bogate a crescut de la sub 30 de ani la naștere, in urma cu 200 de ani, la peste 75 de ani, la naștere, astazi. Și speranța de viața a crescut in țarile sarace de la, probabil, 35 ani la naștere, in urma cu doar 50 de ani, la 60-65-70 de ani, la naștere, astazi. Acestea sunt fapte cunoscute de catre economiștii și demografii care studiaza aceste subiecte.

R & L: Daca așa stau lucrurile, cum explicați atunci opinia populara cu privire la acest subiect?

J. Simon: In ultimii 25 de ani, ori de cate ori furnizam oamenilor fapte despre populație și resurse, imi spuneau: „Ei bine, atunci, de ce auzim atat de multe vești proaste?” Și timp de 25 de ani am tot luptat sa dau raspunsuri. Intrebarea este extrem de complexa. Influențele variaza de la o inclinație genetica profunda a naturii umane de a profeți vești proaste pentru o mulțime de factori, de zi cu zi, cum e și tendința mass-mediei sa caute și sa relateze vești proaste.

R & L: Impartașiți-ne cateva ganduri cu privire la dezbaterea cu Paul Ehrlich, autorul tezei atat de populare despre „bomba demografica”.

J. Simon: Imi amintesc reacția mea, in 1970, cand l-am vazut pe Ehrlich timp de o ora intreaga la show-ul de televiziune al lui Johnny Carson. Carson a spus ceva de genul: „Paul, explica-mi, te rog, și mie problema populației.” Si Ehrlich a raspuns: „Johnny, e, intr-adevar, foarte simplu”. La acea vreme nu eram sigur care era raspunsul la problema, dar singurul lucru de care eram absolut sigur era ca problema nu e deloc simpla. Ca urmare a acestei dezbateri, am inceput sa ințeleg ca o parte a problemei este abordarea noastra „intuitiva” sau de bun simț a problemelor, abordare care in mod inevitabil supra-simplifica o problema complexa ca aceasta.

Intuiția malthusiana este o idee foarte atractiva. Dar centrul creșterii civilizațiilor și economiilor este procesul de ajustare non-malthusian, care este in mod inevitabil complex, și intr-adevar, contra-intuitiv. Punctul de vedere al intuiției malthusiene e doar pe termen scurt, mai degraba decat pe termen lung. Pe termen lung, aceste procese de ajustare pot da naștere la efecte opuse la ceea ce se intampla sa fie rezultatele pe termen scurt. Aici ar trebui sa rețineți ca știința este interesanta doar atunci cand produce rezultate, care sunt opusul intuiției. Altfel, n-am avea deloc nevoie de oameni de știința.

R & L: Este destul de similar cu dificultatea de a face clasice ideile liberale populare in comparație cu ideile etatiste sau socialiste. Acesta din urma par a fi mai ușor de condensat, de redus la slogane.

J. Simon: Absolut. Acesta este unul dintre motivele pentru care aceste idei au un mare succes. Ideile care stau la baza socialismului sunt minunat de atractive – de exemplu, ideea economiilor de scara larga care l-a fermecat pe Marx: eliminați pierderile din șase fabrici de oțel concurente, publicitatea și marketing-ul care le insoțesc, unind toate aceste fabrici – suna bine. Dar apar rezultate contradictorii. Cu toate acestea, astfel de idei simple vrajesc oameni ca Andrei Saharov, Albert Einstein, Bertrand Russell și alții, care sunt ganditori minunați, clari și penetranți in alte sfere ale vieții. Dar, in acest domeniu, daca-mi permiteți, sunt pur și simplu proști.

R & L: Ce indicii de constrangere și coerciție in planificarea familiala gasiți in documentele oficiale ale Conferinței de la Cairo [pentru Populație și Dezvoltare din 1994]?

J. Simon: Oamenii de la UNFPA au invațat de-a lungul anilor sa fie extrem de atenți la platitudini frecvente de felul, „totul este voluntar”. In același timp, ei susțin obiective in ceea ce privește creșterea populației. Dar ideea obiectivelor și ideea de voluntariat sunt fundamental opuse. Daca incercați sa solicitați un anumit nivel de creștere a populației, fie ca este creșterea populației zero sau o creștere a populației de doua procente, in mod inevitabil, va trebui sa faci ceva cu acei oameni pentru a-i aduce la acel nivel, daca nu o vor face ei inșiși. Daca o vor face ei inșiși, atunci nu aveți nevoie de o conferința pe problema populației sau a UNFPA. Deci, ideii de stabilizare a populației sau ideii oricarei rate de creștere pozitiva ii este inerenta ideea de constrangere.

R & L: In China, exista politici constrangatoare de planificare a familiei, de ceva timp, inclusiv avorturi forțate. Ce fel de argumente aveți fața de eforturile oricarui stat de a constrange cuplurile sa aiba familii de o anumita marime?

J. Simon: Primul motiv pentru care ma opun acestor politici coercitive este din cauza ca ele sunt greșite din punct de vedere moral. Ele neaga libertatea individuala in una dintre cele mai importante alegeri pe care un cuplu le poate face, numarul de copii pe care ii poate avea. Deci, sunt impotriva acestei constrangeri, chiar daca ar exista o justificare economica pentru ea. Aspectul cel mai tragic al problemei este ca nu exista nici o garanție economica de a forța oamenii sa aiba mai puțini copii.
Ar putea fi adevarat ca in socialism sau in comunism, ca in China, e nevoie de mai mult timp ca persoanele in plus sa primeasca beneficii, precum și beneficiile din partea persoanelor in plus sa fie mai mici fața de cele dintr-un sistem capitalist. Ar fi mai bine daca China ar fi trece la un sistem in care oamenii ar fi liberi in toate modurile, inclusiv liberi din punct de vedere economic. Copiii mai mulți ar putea atunci aduce beneficii mai repede pentru alții decat acum. Totuși, nu exista nici o garanție economica de a limita creșterea populației chiar in China contemporana.

R & L: Care sunt principalele cauze ale saraciei in țarile in curs de dezvoltare, daca creșterea populației nu este un factor major?

J. Simon: Pana in 1994, avem dovezi statistice solide cu privire la factorii determinanți ai dezvoltarii economice. Ceea ce doar putea fi spus despre promisiunile economice in urma cu 30 de ani, putem documenta acum științific. Acum știm statistic ca ceea ce a scris David Hume pe aceasta tema, in 1700, e corect. Identificand de ce Olanda era cea mai bogata țara din Europa, Hume a spus: „Libertatea, necesitatea și o mulțime de oameni”, iata care sunt cauzele.

O societate libera, cu norme sociale, permite oamenilor sa-și exercite talentele lor pentru binele lor. Din aceasta beneficiaza, in mod inevitabil, și alții, prin ducerea mai departe a eforturilor productive prodigioase, care provoaca creștere. Și fiecare generație creeaza un pic mai mult decat folosește. Prin urmare, fiecare noua generație este mai bogata decat generația anterioara.

Acest proces e mai rapid intr-o societate libera. Am auzit frecvent in presa ca oamenii din țarile bogate, cum ar fi Statele Unite, constituie doar cinci la suta din populație și folosesc pana 40 la suta din resurse, ceea ce ar putea fi adevarat. Dar oamenii din țarile bogate fac disponibile chiar mai mult de 40 la suta din resurse.

R & L: Prezentați-ne o privire de ansamblu asupra gandurilor dvs cu privire la politica imigrației.

J. Simon: Imigranții sunt ființe umane mai presus de toate, și mai multe ființe umane sunt benefice datorita minții lor și bunurilor pe care mintea lor le produce. Imigranții au, de asemenea, proprietați benefice suplimentare, deoarece ei de obicei imigreaza atunci cand sunt tineri și puternici. Prin urmare, intr-o societate a bunastarii, cum ar fi Statele Unite, care ii impoziteaza pe unii și le ofera altora beneficii, imigranții sunt mari contribuabili neți la bugetul public. Astfel, beneficiem foarte mult de la imigranți.

R & L: Spuneți-mi cat de important e Sabatul pentru dvs. Are o legatura cu conținutul acestui interviu?

J. Simon: Deși, fara vreo legatura, eu sunt evreu ortodox, respect Sabatul prin abținerea de la orice munca, dar și prin sarbatorirea Sabatului in viața mea. Și aproape in fiecare zi de Sabat, cand vremea imi permite – aproape jumatate din sambetele din an la Washington – stau afara, in gradina din spatele casei mele, in mijlocul atator glorii ale naturii și atator case frumoase. Admir și sunt incantat de modul in care atat naturalul, cat și lucrurile facute de om se imbina pentru a ne face adapostul un loc mai frumos decat natura salbatica. (traducere și adaptare Asociația Provita Media)

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here