Viziunea lui Juncker asupra drepturilor fundamentale în UE

1.145 views
0
DISTRIBUIȚI

Noua Comisie Europeană și abordarea drepturilor fundamentale

Este pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Tratatului Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona) când Comisia europeană își alege Președintele (anterior acesta era numit de Consiliul Uniunii). Totodată, conform prevederilor Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European își întărește rolul de co-legiuitor, împreună cu Comisia Europeană, iar aceasta din urmă găsește mai multă legitimitate democratică în postura de organ de guvernare a UE.

În acest context – destinat să producă un ciclu legislativ mai eficient – vine la conducerea CE dl. Jean Claude Juncker, pentru un mandat de 5 ani, cu o agendă pe care presa mainstream o caracterizează ca „puternică și inovativă”. Punând batista prudenței peste țambalul federalizării – ultima marotă a politicienilor eurofili – Juncker se va adresa nevoii de a întări Uniunea ca o comunitate de state prin realizarea unei mai mari libertăți de mișcare, întărind în același timp zona euro.

Dar ce implicații ar putea avea noul rol, mai activ și mai dotat cu prerogative, al președintelui Comisiei Europene, în aria drepturilor fundamentale?

În agenda agenda sa program, făcută publică pe 15 iulie, Juncker este foarte prudent când vorbește despre drepturi fundamentale:

“I intend to make use of the prerogatives of the Commission to uphold, within our field of competence, our shared values, the rule of law and fundamental rights, while taking due account of the diversity of constitutional and cultural traditions of the 28 Member States”.

Conform acestei declarații, Juncker urmărește fidel abordarea reînnoită a Uniunii în ce privește drepturile fundamentale, adusă de intrarea în vigoare a Cartei Drepturilor Fundamentale a UE. În același timp, Juncker și-a anunțat intenția de a lua în considerare în mod serios, conform principiului subsidiarității, pluralitatea tradițiilor constituționale și culturale ale statelor membre UE.

jean-claude-juncker

Însă, în ciuda acestor declarații, noul Președinte a anunțat că este gata să acorde unui Comisar responsabilități specifice pentru Carta Drepturilor Fundamentale. O astfel de propunere este în consonanță clară cu strategia mai largă a UE de implementare concretă a prevederilor Cartei, adoptată de Comisia Europeană în 2010. Este, de asemenea, în concordanță cu angajamentul UE de a combate discriminarea.

După cum spune același Juncker în agenda sa:

“Discrimination must have no place in our Union, whether on the basis of nationality, sex, racial or ethnic origin, religion or belief, disability, age or sexual orientation, or with regard to people belonging to a minority”.

Până acum, legile unionale interziceau discriminarea pe criterii de orientare sexuală, vârstă, dizabilitate sau religie doar în aria de muncă (cf. The Racial Equality Directive, 2000/43/EC, și the Employment Equality Directive, 2000/78/EC). Însă, din 2008, Comisia a făcut presiuni pentru o nouă directivă, Proposal for a Council Directive on implementing the principle of equal treatment between persons irrespective of religion or belief, disability, age or sexual orientation (Propunere pentru o Directivă asupra implementării tratamentului egal între persoane fără deosebire de credință, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală – COM(2008) 426 final, 2008), care ar impune ideea controversată a „tratamentului egal” în alte sectoare inclusiv educația, protecția socială, sănătatea și accesul la bunuri și servicii.

Această propunere este încă dezbătută în Consiliul UE și, până acum, nu există semnale că s-ar fi ajuns la un acord unanim, obligatoriu pentru adoptarea Directivei. Dar Președintele Juncker a declarat:

“I will therefore maintain the proposal for a directive in this field and seek to convince national governments to give up their current resistance in the Council”.

N-ar trebui sa ia dl. Președinte in considerare rațiunile pentru care guvernele naționale și-au exprimat opoziția la această propunere? Voci tot mai numeroase din UE dezaprobă abordarea UE a non-discriminării, întrucât se tem că, dacă Directiva va fi implementată, agenda „drepturilor fundamentale” va duce la o supralegiferare inflexibilă și la un mai mare control social asupra întreprinderilor și vieții private a cetățenilor la o scară încă și mai mare. De asemenea, oponenții sunt preocupați de lipsa de respect tot mai evidentă pentru principiul subsidiarității.

Dar, conform cu Art. 51.1, însăși Carta Drepturilor Fundamentale urmărește o logică a susidiarității:

“The provisions of this Charter are addressed to the institutions and bodies of the Union with due regard for the principle of subsidiarity and to the Member States only when they are implementing Union law. They shall therefore respect the rights, observe the principles and promote the application thereof in accordance with their respective powers”.

O logică similară găsim la Art. 5 al Tratatului UE:

“Under the principle of subsidiarity, in areas which do not fall within its exclusive competence, the Union shall act only if and in so far as the objectives of the proposed action cannot be sufficiently achieved by the Member States, either at central level or at regional and local level, but can rather, by reason of the scale or effects of the proposed action, be better achieved at Union level”.

Cu alte cuvinte, conform acestor texte, statele membre ar trebui să poată să-și urmeze propriul drum în protejarea și respectul față de drepturile omului, atâta vreme cât o fac.

Deși Președintele Juncker a exprimat în mod repetat sprijinul față de tradiția culturală a fiecărui stat membru al Uniunii, a declarat de asemenea că intenționează să „convingă statele membre să renunțe la rezistența pe care au manifestat-o în Consiliu și să obțină adoptarea și implementarea Directivei privind tratamentul egal. Aceasta poate releva mai mult decât dl. Juncker își dorește o atitudine orientată către centralizarea puterii Comisiei în aria drepturilor fundamentale, mai degrabă decât respectul față de independență și subsidiaritate.

O acțiune care să aibă ca scop obținerea unei abordări unitare, nivelante la nivelul UE a drepturilor fundamentale prin erodarea puterii de decizie a fiecărui stat membru ar putea submina în mod profund încrederea statelor membre în agenda drepturilor fundamentale. Așa încât, Comisia ar trebuie să exerseze logica subsidiarității care este înscrisă în carta Drepturilor Fundamentale, mai degrabă decât să forțeze o politică a centralizării. Vom vedea ce ne rezervă viitorul; pentru moment, putem doar observa că Juncker contează pe sprijinul Parlamentului cât și al majorității calificate a Consiliului UE, care l-a nominalizat.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here