Mortalitatea maternă și legalizarea avortului

1.244 views
0
DISTRIBUIȚI

De când reducerea mortalității materne a fost stabilită drept unul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) ale ONU, grupările de lobby pro-avort depun eforturi considerabile pentru a-și asocia inseparabil propriile obiective cu efortul global de a reduce incidența deceselor materne la naștere.

În timp ce ODM se apropie de termen, unii dintre cei mai vocali activiști în favoarea legalizării avortului la nivel mondial au emis note de îngrijorare și frustrare. La Slate, Amanda Marcotte a acuzat ONG-urile americane că ignoră în totalitate subiectul avortului, parțial pe fondul legilor care limitează capacitatea acestora de a utiliza fonduri guvernamentale pentru promovarea avortului în țări străine. Ea o citează, de asemenea, pe Jill Filipovic, care a scris pentru Al Jazeera America: „mortalitatea maternă s-a diminuat, dar proporția de decese și leziuni materne cauzate de avorturi nesigure nu s-a modificat”.

Aceasta reflectă comentariile emise anterior în acest an, la o conferință din Filipine, de fosta șefă a UNFPA, dr. Nafis Sadik, care a citat statistici conform cărora mortalitatea maternă a scăzut cu 40%, dar „decesele cauzate de avortul nesigur nu au scăzut deloc”.

După cum am scris anterior, este oarecum înșelătoare afirmația că decesele asociate avorturilor nu au scăzut deloc. Atunci când „plăcinta” devine mai mică, și „feliile” devin proporțional mai mici, aceasta este totuși o scădere, doar că nu una disproporțional de mare. Desigur, statisticile privind sănătatea maternă sunt binecunoscute pentru variabilitatea lor. În 2010, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) s-a văzut obligată să își revizuiască estimările după ce o sursă rivală de estimare a sănătății globale a publicat cifre cu mult mai mici. Recent, am comentat faptul că scăderea de 40% a deceselor materne s-ar putea datora mai mult unui scenariu în mod strategic pesimist al situației istorice, decât intervențiilor reușite – alte estimări situează scăderea mai aproape de 22%.[1]

Dar ceea ce a rămas în mare necontestat este afirmația conform căreia avortul este răspunzător pentru aproximativ 13% din decesele materne la nivel mondial. Sadik și Filipovic au utilizat această estimare ca argument pentru acordarea unei atenții sporite avortului „nesigur”, pentru început, prin legalizarea acestuia. Dar fundamentul acestui argument a fost zdruncinat recent, când OMS a publicat noi estimări ale mortalității materne după cauză.

Noile cifre provin dintr-un sondaj asupra mai multor studii publicate în perioada 2003-2012, care analizează cauzele deceselor materne între 2003 și 2009. Publicat în jurnalul medical Lancet, raportul OMS atribuie circa 8% din decesele materne avortului – grosso modo, cu 40% mai puțin decât estimarea de 13 procente emisă în 2005, care se întâmplă să coincidă perfect cu perioada sondajului. De fapt, comparând estimările OMS pe 2003-2009 cu estimările din 2005 după categoria cauzei (hemoragie, septicemie etc.), nicio altă cauză individuală nu arată o descreștere atât de pronunțată precum avortul.

În fapt, scăderea raportată ar putea fi chiar mai mare, dacă se ia în considerare metodologia sortării pe categorii. În 2005, OMS a inclus o categorie separată pentru „avortul nesigur”, care presupunea ca avortul letal să fie „efectuat de persoane fără calificările necesare sau într-un mediu neconform standardelor medicale minime, sau ambele”. Prin contrast, categoria „avort” din sondajul pe 2003-2009 a eliminat calificatorul „nesigur” pentru avortul indus și a inclus, de asemenea, decesele cauzate de sarcini ectopice și avorturi spontane (pierderi de sarcină).[2]

Dacă noile cifre publicate de OMS sunt fiabile, atunci decesele asociate avorturilor au scăzut nu doar proporțional cu alte cauze ale mortalității materne, ci chiar au depășit celelalte cauze – cele aferente nașterii propriu-zise. Merită, de asemenea, menționat că grupările pro-avort nu își pot aroga prea ușor meritul pentru această stare de fapt – nu după ce au elaborat o retorică atât de amplă în jurul ideii că au fost lăsate în urmă în cadrul agendei pentru sănătatea maternă.

Mult prea multe femei mor încă în timp ce dau viață, dar există semne de speranță: America Latină în special a înregistrat reduceri semnificative ale mortalității materne în ultimele decenii, în mare parte pe seama strategiilor pe termen lung care nu sunt asociate direct cu sănătatea maternă (și în mod cert, nu se datorează legalizării avortului), cum ar fi îmbunătățirea infrastructurilor de transport, comunicații și asistență medicală. Putem presupune că Africa Subsahariană, regiunea cu cea mai mare incidență a mortalității materne, va urma un tipar similar – de sperat, cât mai curând.

Când acest lucru se va întâmpla, va fi o victorie pentru cei care au lucrat neobosit pentru a se asigura că fiecare sarcină și naștere se soldează cu supraviețuirea, atât a mamei, cât și a copilului. În schimb, pe cei a căror atitudine față de maternitate este mai degrabă o propunere cu sumă zero, i-ar putea pune în necesitatea de a adopta o nouă cauză – sau forța să poarte campanii pro-avort în numele avortului în sine.

Este revelator faptul că, până acum, au depus atâtea eforturi pentru a evita să procedeze astfel.

(autor: Rebecca Oas, Ph.D; preluat de pe Turtle Bay and Beyond)

_______________________

[1] Cu alte cuvinte, numărul deceselor materne din perioada de referință a fost și el exagerat, în mod intenționat, în proiecțiile folosite ca bază pentru estimările inițiale ale OMS. O dovadă în plus că „umflarea” cifrelor deceselor materne în scopul promovării avortului nu este ceva neobișnuit pentru grupările pro-avort, care sunt infiltrate în toate agențiile ONU prin care consideră că își pot atinge scopurile (n.t.).

[2] Așadar, pentru a atenua penibilul supraestimărilor inițiale grosiere, pe lângă avorturile induse au fost incluse, în plus, la clasificarea „avort” cauze care nu țin de avorturile induse, cu atât mai puțin ilegale, după cum se insinua în raportul precedent. Astfel, decesele datorate avorturilor ilegale ar putea reprezenta o cotă infimă din noua estimare – fapt vizibil, însă, numai persoanelor care aprofundează studiul și cunosc dedesubturile clasificării. Practic, lobbyul pro-avort poate pretinde din nou cifre ale deceselor cauzate de avorturi ilegale cu mult mai mari decât cele reale, susținute de prestigiul unei instituții internaționale precum OMS – chiar dacă acestea vor trebui să fie semnificativ reduse față de „gogoașa” inițială (n.t.).

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here