Ușor cu manipularea pe scări: Religia se studiază în continuare în programa școlară

3197
0
DISTRIBUIȚI

Câțiva jurnaliști făcuți „la apelul bocancilor” au răspândit, în ultimele zile, în publicații online și chiar pe un portal dedicat știrilor din învățământ informația FALSĂ că de la anul copiii nu vor mai studia, ca parte a trunchiului comun, disciplina „Religie”, ci o invenție tovărășească – „Etică și educație civică” (celor mai spre 40 de ani le aduce desigur aminte de „Etică și echitate socialistă”, una din materiile prin care se executa, înainte de 1989, spălarea creierelor copiilor cu „idealurile luminoase ale comunismului”). Premiul pentru zel îl merită Andreea Ion de la portalinvatamant.ro care scrie „Religia devine materie optionala. Ce disciplina ii ia locul” și Anca Murgoci – DCNews, „RELIGIA, scoasă din școli. RELIGIA, înlocuită cu „ETICA ȘI CULTURA CIVICĂ”.

Dezinformarea a pornit de la faptul ca ar fi fost adoptată o propunere legislativă în acest sens a unui anumit deputat (nu-i mai pomenim numele aici).

Realitatea este că, nici vorbă, propunerea respectivă NU a fost adoptată. Ea urmează să intre în dezbatere la camera decizională a Parlamentului, Senatul, după alegerile prezidențiale (Senatul se află până atunci într-un fel de „vacanță electorală”). Prima sesizată, Camera Deputaților, a adoptat tacit propunerea, fără vot, prin simpla depășire a termenului limită prevăzut de Constituție: dacă în 45 de zile de la înregistrarea ei la Biroul permanent, o propunere legislativă nu ajunge să primească vot final în plen, ea se consideră adoptată tacit, indiferent de ce s-a decis în comisii. În acest caz, comisia de specialitate, cea de Învățământ, recomandase plenului, cu 17-0 (!), respingerea propunerii. Din păcate, scandalurile politice interminabile au împiedicat votul în plen. Vot care, cu siguranță, ar fi fost categoric în favoarea respingerii solicitate de comisia de Învățământ.

Poți citi aici detalii despre propunerea legislativă în cauză și reacția societății civile; poți urmări traseul legislativ aici.

Dezbaterea se reia „de la zero” la Senat, unde această procedură a adoptării tacite nu există; mai mult, apreciem – după destul de multa experiență pe care o avem în monitorizarea activității legislativului – că propunerea în cauză are șanse minime (spre zero) de a primi vot favorabil, deci de a fi adoptată și a deveni lege. Nu este susținută de niciun partid politic parlamentar și are ca unic semnatar pe deputatul în cauză, care de când a apărut în viața publică suferă, bietul de el, de obsesia monomană a luptei cu Dumnezeu (în care nu crede). Cu o scurtă pauză: în campania electorală din 2012 a candidat pe listele PSD – partid pe care l-a trădat și repudiat după alegeri – fără să sufle electoratului niciun cuvințel despre intențiile sale reale și agenda pe care o deservește.

Confuzia provine din faptul că pentru cvasitotalitatea actelor normative dezbătute de Parlament, Camera Deputaților este decizională – cu excepția unui set de legi printre care și aceea a Educației, unde Senatul are cuvântul final. E de înțeles această confuzie pentru un cititor de presă la cafeaua de dimineață; unde mai pui că subiectul e destul de „fierbinte” și „aprinde” suficient de tare ca nimeni să nu-și mai pună o clipă problema veridicității informației. Dar, pentru jurnalistul care-și cunoaște meseria și-și respectă publicul, dacă nu știe pe de rost limbajul într-adevăr paralizant al hârtiilor printr-o instituție oficială, documentarea este obligatorie. Un principiu vechi de când există investigație de presă, bun de predat la seminarii dar care, iată, din ce în ce mai des NU se mai aplică unei părți zdravene dintr-o presă aiurită, tembelă și tabloidizată, gata să facă orice pentru un clic.

Ca efect al intoxicării, au vuit forumurile și rețelele de „socializare” (ba chiar și unele bloguri para-ortodoxe de toată jena) unde, printre chiuituri virtuale, înjurături sănătoase și anateme, publicul a deplâns, respectiv lăudat (conform cu tabăra în care se află) această schimbare „epocală”. Numai cele 2 articole menționate au avut peste 20.000 de vizualizări.

Așadar, 20.000 de români dezinformați la prima mână (și cine știe câți alții mai departe). Și ce simplu ar fi fost pentru autori să dea un telefon…

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here