Strategia Națională de Sănătate a fost adoptată. Problemele semnalate rămân

1.173 views
0
DISTRIBUIȚI

În decembrie 2014, pe site-ul Ministerului Sănătăţii a fost publicată Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020, Sănătate pentru Prosperitate, adoptată recent de Guvern.

Anterior, în perioada de așa-zisă „dezbatere publică” ce a durat aproape un an, mai multe asociaţii şi-au manifestat, printr-un Memoriu, îngrijorarea faţă de modul în care sunt abordate în proiectul de document deficitul demografic, vaccinările (numite „obligatorii” în Strategie) şi educaţia pentru sănătate a copiilor – vezi articolul Strategia Națională de Sănătate 2014-2020: finanțăm avortul, deficitul demografic și ascultăm de lobby-ul secularist.

Singura măsură propusă de cele 30 asociaţii și regăsită în Strategie este obligativitatea raportării avorturilor la cerere de către sectorul privat; prin creşterea ponderii sectorului privat şi raportarea, doar benevolă, de către acesta, statisticile de până acum au fost grevate de un factor de eroare.

În Strategie nu mai vorbeşte acum de educaţie pentru sănătate, ci de „campanii pentru informare, educare şi consiliere ajustate nevoilor” şi de „creşterea capacităţii de previzionare a necesarului de produse contraceptive gratuite”. [În contextul actualizării normativelor pentru reţeaua de medicină şcolară şi al dezbaterilor de la Ministerul Educaţiei, capitolul „educaţiei sexuale” merită să fie urmărit.]

Două fraze din Strategie ne reamintesc că avem o politică de descurajare a natalităţii şi că suntem ipocriţi când vorbim de copilul nenăscut:

 „Incidenţa avortului la cerere relativ mare (cca. 1 avort la 2 născuţi vii), de peste două ori mai mare decât media UE27, reflectă o nevoie încă neacoperită de servicii de planificare familială, mai ales la grupurile vulnerabile.”

„Evidențele disponibile indică un deficit de îngrijiri medicale în perioada prenatală la nivelul medicinii primare, mai ales in cazul femeilor vulnerabile, dar nu numai, precum şi un exces de servicii chirurgicale la nivel terţiar reflectat de excesul de naşteri prin cezariană nejustificat de profilul gravidelor din România. Ratele mortalităţii infantile şi materne înalte reflectă în mare măsură calitatea suboptimală a serviciilor.”

(subl. mele)

„Libera alegere” în probleme de reproducere, menționată inclusiv în recomandările OMS și preluată de legislația românească, rămâne un termen fără acoperire, atâta timp cât banii publici sunt utilizați spre încurajarea ne-reproducerii, iar facilitățile fiscale acordate familiilor pentru sprijinirea natalității rămân reduse. [Numărul de naşteri ce au loc în afara căsătoriei a ajuns la 30% din total în 2012.]

Creşterea calităţii vieţii, obiectiv legitim al Strategiei, nu este o garanţie a unei reproduceri suficiente pentru funcționarea firească a mecanismelor sociale. Statele occidentale dezvoltate, care au o fertilitate la fel de scăzută cu a noastră, încearcă să-şi acopere deficitul demografic prin imigraţie, ceea ce se dovedeşte o provocare; pentru România, deficitul demografic prezintă şi un risc pentru siguranţa naţională.

Copilul nenăscut nu este protejat deloc de lege. Oferim consiliere gravidelor pentru alăptare, dar nu consiliem femeia/cuplul la stabilirea diagnosticului de sarcină (criza de sarcină). [Mai mult de jumătate din avorturile la cerere sunt efectuate de femei căsătorite; există o morbiditate generată de avortul la cerere ca şi de contraceptive.]

Având în vedere vulnerabilitatea deosebită a nenăscutului cu diagnostic nefavorabil, asigurarea accesului la diagnosticarea precoce a bolilor genetice ar trebui însoțită de dezvoltarea unui mecanism de sprijin acordat femeii însărcinate și familiei acesteia, în așa fel încât sarcina să poată fi dusă la bun sfârșit și copilului să-i fie asigurată o existență pe cât posibil apropiată de normal. Depistajul sistematic al malformaţiilor congenitale în perioada pre-natală, dacă este desfășurat în vederea întreruperii sarcinii cu diagnostic nefavorabil, nu este un serviciu preventiv, ci o politică de tip eugenic, discriminatorie și inacceptabilă moral într-o societate care pretinde că egalitatea în drepturi a persoanelor cu dizabilități este un deziderat fundamental. Este practic imposibilă respectarea și sprijinirea unui copil dizabil după naștere câtă vreme Statul a facilitat și încurajat „eliminarea” lui tocmai pe motiv de dizabilitate.

Statutul copilului nenăscut în societatea românească necesită o dezbatere ce ar trebui iniţiată de cadrele medicale.

Deficitul demografic este în creştere, dar avorturile la cerere sunt plătite în continuare din bani publici; pentru un avort coplata este de circa 200 lei şi, conform unui studiu mai vechi, plătim apoape 5 milioane euro pe an pentru avorturi la cerere (sursa: aici).

Acum pe lista compensatelor au fost adăugate anticoncepționalele, inclusiv pilula de a doua zi.

În prezent, copiii cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani pot, conform legii, să se prezinte la medic fără un părinte doar pentru probleme de sănătate a reproducerii şi sexualitate (legea 95/2006, art. 650 – despre acordul pacientului informat). Și ei vor primi, conform Strategiei și a HG privind „lista compensatelor”, anticoncepționale și „pilula de a doua zi” la cerere, și fără știrea părinților. [Subminarea autorității parentale şi a familiei, în problemele medicale, este un alt efect al Legii 95/2006, puţin dezbătut.]

Astfel, avorturile la cerere se pot face de la 16 ani fără semnătura părintelui; în România 10% dintre avorturi sunt efectuate la fete sub 18 ani (cu toate problemele de sănătate subsecvente), lucru la care a contribuit și scăderea vârstei consimțământului sexual la 15 ani. [Cu acordul părinţilor sunt efectuate circa 4.000 avorturi pe an, la fetele sub 15 ani.]

Toate avorturile la cerere sunt decontate din bugetul asigurărilor sociale de stat.

În condiţiile în care programul de reproducere umană asistată medical prin fertilizare in vitro FIV se va relua, iar FIV se decontează doar dacă se finalizează cu o naştere (adică cu un copil), se impune o dezbatere cel puţin în rândul plătitorilor de CASS: trebuie să mai finanțăm din banii asiguraților avortul la cerere, când deficitul demografic este în creștere şi infertilitatea a ajuns o problemă abordată (adică tot finanţată) într-un program de sănătate?

Deocamdată nici cadrele medicale nici autorităţile responsabile de administrarea fondurilor din sănătate, în speţă Casa de Asigurări, nu s-au arătat interesate de această problemă, cu aspecte financiare mult mai uşor de înţeles decât cele etice.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here