Înregistrarea și declararea copilului născut viu sau mort. Drepturile părinților copilului născut mort

2753
0
DISTRIBUIȚI

Explicarea criteriilor de înregistrare şi declarare a nou-născutului, conform cu Ordinul Ministrului Sănătății 359/2012 (clic pentru textul actului normativ)

I. Înregistrarea și declararea copilului născut viu

Copilul născut viu va fi înregistrat în registrul de naşteri al unităţii în care s-a produs naşterea, imediat după expulzie, de către medicul de specialitate obstetrică-ginecologie care a asistat, a supravegheat sau a constatat naşterea, dacă vârsta gestaţională este mai mare de 24 de săptămâni.

Dacă copilul s-a născut înainte de 24 de săptămâni, dar prezintă semne de viaţă, acesta va beneficia de îngrijiri de terapie intensivă neonatală ca orice prematur şi va fi înregistrat într-un registru special pentru aceste cazuri. Odată cu împlinirea vârstei de 24 de săptămâni de gestaţie, dacă supraviețuiește, copilul va fi înregistrat în registrul de naşteri.

Definiția copilului născut viu conform legii: „Produsul de concepţie expulzat sau extras complet din organismul matern, indiferent de durata amenoreei ori vârsta de gestaţie, este declarat născut viu dacă prezintă după expulzie sau extragere unul dintre următoarele semne de viaţă: respiraţie spontană, activitate cardiacă (pulsaţii ale cordonului ombilical) ori contracţia voluntară a unui muşchi.”

Declararea şi înregistrarea naşterii la starea civilă se fac de către părinţi în termenele prevăzute în Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă (15 zile de la data nașterii). Dacă părinții nu pot face acest lucru, sarcina declarării/înregistrării revine spitalului.

II. Înregistrarea și declararea copilului născut mort. Dreptul părinților la opțiunea privind înhumarea

Copilul născut fără semne de viață este declarat „făt născut mort”, dacă se naște după 28 de săptămâni de sarcină, respectiv „avorton” înaintea acestei vârste gestaționale.

Fătul născut mort se înregistrează în registrul de nașteri și se eliberează certificat de naștere cu mențiunea „născut mort”.

Părinții săi au dreptul de a opta pentru înhumarea, pe propria cheltuială, a copilului, sau pentru incinerare. Pentru un model de astfel de cerere către conducerea spitalului, clic aici.

Părinții copilului născut mort au de asemenea obligația de a înregistra nașterea la starea civilă (în 3 zile de la data nașterii).

III. Observațiile PRO VITA:

  1. Din păcate, părinților copiilor născuți fără viață înainte de 28 de săptămâni li se face o nedreptate. Nu doar că acest copil este considerat „avorton”, dar nu i se eliberează certificat de naștere și nu poate beneficia de prevederile privind înhumarea opțională, fiind trimis direct la crematoriu. Din experiența noastră, aceste lipsuri în acoperirea legală traumatizează suplimentar și inutil părinții.
  2. Pe de altă parte, nici părinții copiilor născuți morți (la 28 săptămâni sau mai mult) nu sunt mult mai bine tratați. Aceștia sunt obligați să umble la starea civilă în același loc cu părinții copiilor născuți vii, iar spitalele în general nu își respectă obligația legală de a pune în vedere părinților dreptul de a-și înhuma copilul.
  3. Întreg OM prezentat este scris în limbajul utilitarist specific medicinei moderne care consideră copilul înainte de naștere „produs de concepție”, iar pe cel născut fără viață înainte de limita minimă recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (28 de săptămâni), „avorton”. Recomandăm evitarea acestor expresii degradante la adresa ființelor umane.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here