Disciplinarea copiilor: când și cum?

1149
0
DISTRIBUIȚI
Father spanking son (5-7) on lap (B&W)
Father spanking son (5-7) on lap (B&W)

Tragedia cu care se confrunta Marius si Ruth Bodnariu aduce in prim plan anumite intrebari si abordarea anumitor subiecte pe care pina acuma le-am atins doar tangential; printre ele, disciplinarea copiilor. Cind si cum sa ne disciplinam copiii? Pina la ce varsta? E pedeapsa corporala potrivita? Daca da, in care circumstante si in ce masura? Subiectul disciplinarii copiilor implica, in plus, intersectarea drepturilor parentale cu demnitatea copiilor si dezideratul obiectiv si rezonabil al societatii ca niciun copil sa nu fie abuzat ori supus unor maltratari fizice ori psihologice crude ori irationale. Unde este punctul de echilibru intre drepturile parentale si libertatea copilului de a nu fi disciplinat excesiv? Este pedeapsa corporala a copilului un prerogativ al parintilor, un privilegiu care face parte din panoplia drepturilor parentale?

Raspunsul la aceste intrebari nu e totdeauna clar ori usor de dat. Cert e ca Sfintele Scripturi discuta subiectul, in special in Cartea Pildelor, si ne sugereaza un echilibru, o cale de mijloc. E cert ca exista situatii in care copiii trebuie pedepsiti chiar si fizic, dar spre folosul lor. Invatam ca pedeapsa copiilor trebuie facuta pentru a le corecta comportamentul si nu poate servi ca metoda de razbunare a parintilor. Pedeapsa din manie e interzisa. La fel si pedeapsa excesiva. Pedeapsa trebuie sa fie proportionala cu gradul de delincventa al comportamentului copilului. Biblia vorbeste de pedeapsa cu nuiaia, probabil o practica folosita de cei din vechime. Nuiaua doare, dar nu rupe oase.  Pe de alta parte ciomagul doare si rupe carnea si oasele. Asta denota ca pedeapsa si disciplinarea copiilor trebuie intotdeauna sa fie rezonabila.
 
Conventia internationala a drepturilor copilului
In 1989 a fost adoptata Conventia internationala a drepturilor copilului. Ea nu interzice disciplinarea copiilor, inclusiv pedeapsa corporala, dar permite autoritatilor sa separe parintii de copii cind copiii sunt „abuzati ori neglijati”. Natural, intrebarea cheie aici e ce constituie comportament din partea parintilor care ar fi abuziv ori negligent care sa justifice confiscarea copiilor. Fara indoiala, de la un anumit punct pedeapsa corporala ori psihologica poate constitui abuz al copilului.
Toate tarile lumii au ratificat ori semnat Conventia, cu exceptia Statelor Unite si Sudanul. Majoritatea tarilor lumii permit pedeapsa corporala a copiilor. In 1979 Suedia a fost prima tara din lume care sa interzica bataia copiilor ca metoda de disciplinare. In urmatorii 30 de ani numarul acestor tari a ajuns la 24. Noua Zeelanda a interzis si ea prin lege pedeapsa corporala a copiilor, dar in 2009 un referend cetatenesc a abrogat legea. Norvegia si ea interzice pedeapsa fizica, iar in Marea Britanie se dezbate, la ora actuala, interzicerea pedepsei corporale a copiilor prin lege. Conform unui articol publicat de Christian Science Monitor in 2009, doar 10% din parintii suedezi isi bat copiii. Inainte de 1979, 90% o faceau. Consecintele sunt simtite in Suedia unde unii comentatori zic ca parintilor le e teama de copii. Atit in Suedia cit si in celelalte tari care au abolit pedeapsa fizica a copiilor invatatorii si personalul medical au obligatia sa atentioneze autoritatile cind suspecteaza ca unii copii sunt batuti de parinti.
Statele Unite este o exceptie. A adoptat, de sute de ani, doctrina pedepsei rezonabile a copiilor, care permite parintilor sa-si pedepseasca copiii chiar si fizic atita timp cit pedeapsa e rezonabila si nu excesiva. Pedepsirea fizica a copiilor e permisa si in public. In iunie anul trecut chiar si liberalul Tribunal Suprem al Statului Massachsetts a recunoscut dreptul parintilor de a-si pedepsi fizic copiii, dar intr-o masura rezonabila. Pedepsirea fizica nu incalca legea chiar daca copiii sufera, in urma bataii, vanatai tranzitorii ori dureri temporare. Limita e trecuta cind bataia devine metoda de umilire si injosire a copilului si nu de corectarea compoirtamentului lui. Cazul Commonwealth v. Dorvill a decretat ca prerogativul parental de disciplinare fizica a copiilor poate fi exercitat si in public. Tribunalul a recunoscut ca pedeapsa corporala a minorilor este un „prerogativ parental” („parental privilege”) si ca poate fi eercitat cind copiii sunt neascultatori. [Cazul Dorvil poate fi citit aici: http://caselaw.findlaw.com/ma-supreme-judicial-court/1705770.html] Cu toate acestea, Statul Massachusetts e in curs de a adopta legislatie care vrea sa impuna parintilor care adopta copii in stat sa dea o declaratie ca dupa adoptie nu isi vor bate copiii.
 
Sondaj de opinie
Pe 17 decembrie Pew Research Center a publicat un vast sondaj de opinie privind modul in care americanii isi cresc si disciplineaza copiii si reflecta un stil de disciplinare deosebit de cel scandinav. Doua filosofii de crestere a copiilor predomina. Un stil e numit „helicopter parenting”, conform caruia unii parinti sunt implicati in mai fiecare aspect al vietii copiilor lor. E un stil de macro management. Celalalt stil e numit „free-range parenting”, unde parintii se implica doar in aspectele majore ale vietii copiilor lor si le acorda o marja larga in comportament.
Dar disciplinarea copiilor? 17% dintre americani isi bat copiii, asa numitul „spanking”, ocazional, 28% ii bat rar, si 53% dintre parintii americani nu isi bat copiii niciodata. [In contrast, 20% din parintii Romaniei sunt de acord cu folosirea violentei in educarea copiilor] Nivelele acestea de disciplinare insa fluctueaza in functie de varsta, educatia, rasa si nivelul economic al parintilor. Persoanele de culoare si fara educatie universitara isi disciplineaza fizic copiii mai des decit celelalte grupuri.
Alte detalii interesante ale sondajului de opinie pot fi comparate cu traditiile si mentalitatile noastre ca romani. De exemplu, americanii considera ca un copil trebuie sa aibe cel putin 10 ani pentru a se juca singur in fata casei nesupravegheat, cel putin 12 ani pentru a fi lasat singur in casa vreme de o ora, si 14 ani pentru a fi lasat sa se joace singur in parc nesupraveghiat. Curios cu ni s-ar parea, un proiect de lege a fost introdus in Congresul american sa permita parintilor sa-si lase copiii sa mearga la scoala pe jos fara a risca sa fue sanctionati de lege. [Detalii: http://www.theatlantic.com/education/archive/2016/01/walking-to-school-alone/423570/]
Sondajul Pew poate fi citit aici. Sondajul a fost facut in toamna si a implicat 1.807 de parinti cu copii sub 18 ani.
 
AFR Va Recomanda: Va recomandam un articol din Christian Science Monitor din 2014 privind disciplinarea fizica a copiilor in Statele Unite: http://www.csmonitor.com/USA/Society/2014/1019/To-spank-or-not-to-spank-Corporal-punishment-in-the-US
 

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here