Homosexualii radicali împotriva familiei (II). Bătălia pentru drepturi egale

1.796 views
1
DISTRIBUIȚI

gay-dictatorship

Extras din cartea „Războiul împotriva familiei”, de William D. Gairdner, BPS Books, Toronto, Canada, 1992.

Prima parte aici

„Într-o democrație totalitară, drepturile și libertățile menite inițial să protejeze individul împotriva unui Stat opresiv sunt folosite din ce în ce mai mult ─ în numele egalității ─ de către indivizi împotriva grupurilor sociale privilegiate. Dreptul de a fi tratați în mod egal de către Stat este transformat în dreptul de a avea privilegii egale din partea societății ─ privilegii altădată rezervate celor care le-au câștigat.”

Pe 11 octombrie 1987, 200.000 de homosexuali au mărșăluit în Washington, D.C. cerând ca legăturile lor sexuale să fie recunoscute ca fiind căsătorii legale, ca în școli copiii să învețe despre actele homosexuale, ș.a.m.d. În calitate de „cupluri căsătorite legal”, ei vroiau asigurare de sănătate, indemnizație în caz de deces, pensie, adopție, moștenire, domiciliu, taxe, și oricare alte beneficii acordate familiilor.

În 1990, ca rezultat direct al acestui asalt homosexual, sistemul judiciar canadian a „găsit” ‘orientarea sexuală’ în secțiunea privitoare la egalitate în Carta Drepturilor și Libertăților1 (unde, de fapt, nu este menționată!). Ca urmare, provincia Ontario a declarat că toate legile și programele din Ontario trebuie să trateze cetățenii în mod corect, indiferent de relația lor personală; cel puțin 79 de legi care defineau ‘partenerul’ (‘spouse’) ca un membru al sexului opus au fost schimbate.

Iluzia individualismului — adică eliminarea interdependenței între membrii unui grup în favoarea autonomiei impuse de Stat indivizilor, a acționat pentru a anihila statutul social special al familiei; cu alte cuvinte, căsătoria și familia, concepute ca o uniune socială cu o valoare, statut și scop mai înalte decât cele ale unui simplu individ, sunt rapid atomizate în numele drepturilor individuale.

Odată ce o democrație cedează puternicului tandem — iluzia egalității și iluzia drepturilor, lacheii Statului vor încerca să sporească puterea Statului prin diluarea privilegiilor tuturor asociațiilor spontane, intermediare, pentru că acestea sunt cele care tind să genereze valori opuse celor ale Statului.

Această tehnică este esențială oricărui program modern al revoluției sexuale și s-a materializat  pentru prima dată la Revoluția Franceză unde „eliberarea sexuală” și sexul ocazional au fost de la bun început arme premeditate de distrugere a vechiului regim (‘ancien régime’) al naturii umane, al familiei, al religiei… și de introducere a erei de supremă fericire (‘bliss’) a utopiștilor și experților în inginerie socială.

Această anihilare este obținută nu îndepărtând în mod direct protecțiile speciale ale unor grupuri, ci oferind cu generozitate drepturi similare tuturor celor care erau excluși înainte, adică egalizând, și deci anulând tot ce părea un privilegiu social extinzându-l în mod egal tuturor.

Acest proces insidios îi lasă pe cei care înainte se identificau și se atașau în mod natural unor structuri sociale spontane fără apărare în fața Statului. Odată ce familia a fost distrusă, membrii ei, deprivați de sentimentul de apartenență la o comunitate care îi reprezenta și lipsiți de privilegii, se întorc către Stat pentru a-și găsi o identitate și consolare.

În mare măsură mișcarea homosexuală a fost avangarda acestei dezintegrări. Pentru că homosexualii au pus pe picioare o campanie puternică prin care cereau insistent societății nu numai o toleranță legală a obiceiurilor și comportamentelor lor, ci aprobarea și afirmarea lor publică — ceea ce este cu totul altceva.

Singurul mijloc prin care mișcarea ar fi putut atinge acest scop a fost prin diluarea definițiilor sociale și a privilegiilor legale. Acest proces este acum foarte răspândit în societatea noastră: el începe în grădinițe și se strecoară în manualele școlare, universități, birocrațiile guvernamentale și sistemul legal.

Baza strategiei lor a fost o campanie ingenioasă să ne distragă atenția de la comportamentul lor nenatural forțându-ne să ne concentrăm pe drepturile lor civile individuale. Ei au încercat cu succes să compare starea lor socială cu cea a negrilor sau a femeilor odinioară — și să se prezinte ca o altă minoritate ‘vizibilă’, victimă a discriminării și a prejudiciilor; de aici obligativitatea să se dea în spectacol, să se declare homosexuali (‘coming out’).

Dar diferența uriașă între homosexuali și alte grupuri-victime este că celelate grupuri se definesc prin caracteristici ce nu sunt legate de comportament cum ar fi rasa, culoarea, sau genul, în vreme ce homosexualii sunt identificați numai prin stilul lor de viață. Un activist negru din Statele Unite a spus-o astfel: „Autobuzul libertății ce a mers la Selma2 nu a fost niciodată destinat să meargă la Sodoma„.

Desigur, homosexualii au dreptate cu privire la discriminare. Toate grupurile sociale, și  societatea în ansamblul ei, sunt în mod intenționat discriminatorii față de toți cei care nu se încadrează în normele lor. De aceea, toate grupurile sociale și societatea în general ─ ca grup al grupurilor ─ au standarde de aderență și reguli de conduită. Acestea servesc ca un principiu de organizare pentru supraviețuirea grupului și se bazează pe afinități între membrii grupului care sunt, prin definiție, exclusiviste. […] Chiar și homosexualii au tot felul de grupuri, cluburi, și servicii exclusive.

Punctul cheie aici este faptul că toate grupurile sociale, poziționate așa cum sunt între individ și Stat ─ există și supraviețuiesc în primul rând, tocmai pentru că sunt exclusiviste. În lumea reală ele sunt expresia unui set de valori comune și distinctive fundamentale. Dar atunci când privilegiile lor exclusive sunt distruse folosind ca armă ‘drepturile individuale’, aceste grupuri sociale sunt distruse și apar noi grupări, care sunt bazate nu pe morală, ci pe puterea politică.

[Nota traducătorului: a se vedea organizațiile de caritate catolice oferind servicii de  adopție și forțate acum să permită homosexualilor să adopte copii: aici și aici.]

Din păcate noi confundăm dezbaterea morală cu cea socială. Pentru testarea unei societăți juste, chestiunea nu ar trebui să fie ce este corect și ceea ce nu este, ci mai degrabă care dintre toate sistemele inechitabile este cel mai bun, din moment ce niciunul nu poate fi vreodată echitabil pentru toți. În mod evident, în cazul homosexualității, este mult mai bine pentru o societate normală să fie nejustă față de homosexuali în numele propriei sănătăți sociale, decât să fie nedreaptă față de întreaga societate în numele echității față de homosexuali (sau orice alt grup de presiune).

Statul și agenda homosexuală sunt tovarăși de drum. Împreună ei au zdruncinat respectul nostru pentru singura instituție a societății — familia — care de-a lungul timpului ne-a protejat de puterea Statului și de… homosexualitate.

Să fim clari: familiile nu sunt perfecte. Dar istoria sugerează că atunci când familia naturală cade, toate celelalte metode încercate în locul ei pentru a organiza viața umană sunt mult, mult mai rele pentru că singurul lor principiu organizator este, în cele din urmă, puterea3.

Acesta este probabil motivul pentru care scopul specific al privilegiilor familiei naturale a fost întotdeauna generarea de recompense și pedepse (‘carrots and sticks’) morale invizibile dar puternice pentru a ghida persoane foarte diferite și fără nici un rost,  într-o ordine socială și morală considerată cea mai bună pentru societate și pentru perpetuarea rasei umane.

Astăzi, valorile și privilegiile familiei, câștigate cu greu, capitulează în timp ce o mulțime de grupulețe sociale se scufundă în mocirlă, în lupta tot mai acerbă pentru putere politică, luptă ce este alimentată de pretinse drepturi la privilegii sociale și la resursele tot mai reduse ale Statului.

— va urma —

______________

[1] Canadian Charter of Rights and Freedoms, concepută și inclusă în Constituție în 1982 datorită eforturilor depuse de guvernul prim-ministrului canadian Pierre Elliott Trudeau.

[2] Aluzie la mișcarea pentru drepturi civile ale negrilor din Statele Unite în anii ’60.

[3] The Wanting Seed este un roman apocaliptic scris în 1962 de către autorul englez Anthony Burgess, în aceeași linie cu celebrele romane 1984 de George Orwell și Brave New World de Aldous Huxley. Acțiunea are loc în viitorul apropiat într-o societate în care creștinismul, fertilitatea și heterosexualitatea au fost scoase în afara legii. Guvernul se implică activ în a menține controlul populației: familiile limitate la o naștere, rată ridicată a mortalității infantile, etc. Cei mai mulți oameni subzistă cu rații de alimente create artificial și furnizate de guvern. Homosexualitatea este norma socială (primul-ministru al țării are un „harem” de băieți tineri) încurajată dacă nu impusă cu ajutorul unei poliții tot mai active și mai represive, formate în cea mai mare parte din homosexuali („greyboys”).

1 comentariu

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here