Copilul crește cel mai bine într-o familie cu o mamă și un tată, căsătoriți. Studiu efectuat în Canada demontează teoria „lipsei de diferențe” între cuplurile heterosexuale și cele homosexuale

5178
0
DISTRIBUIȚI

casatoria-conteaza copy

Un studiu academic arată că este important pentru copii să fie crescuți de o mamă și de un tată, căsătoriți. Copiilor crescuți de cupluri de același sex și celor crescuți de un singur părinte nu le este la fel de bine. O recenzie a studiului a fost realizată de Mark Regnerus, profesor de sociologie la Universitatea din Texas, Austin. Dr. Regnerus este și cercetător principal la Institutul Austin pentru Studiul Familiei și Culturii. Traducere și adaptare după The Public Discourse.

Un studiu bazat pe recensământul din Canada din 2011 sugerează că este important pentru copii să fie crescuți de mama și de tatăl lor, care să fie căsătoriți. Copiilor crescuți de cupluri de același sex nu le este la fel de bine.

Aceasta este, pentru științele sociale, o nouă și importantă dovadă referitoare la creșterea copiilor în cuplurile formate din persoane de același sex și la contribuția unică pe care mamele și tații o au în dezvoltarea copiilor. Un studiu apărut în Review of the Economics of the Household*, ce analizează date provenite de la un eșantion foarte mare de populație, arată că acei copii crescuți de cupluri cu parteneri de același sex au numai 65% șanse să devină absolvenți de liceu, comparativ cu copiii crescuți de cupluri cu parteneri de sex opus. Iar sexul contează și el: fetele întâmpină mai multe probleme decât băieții, rata de promovabilitate a fiicelor cuplurilor de homosexuali fiind extrem de scăzută.

Citește și: Copiii crescuți în cupluri cu „părinți” de același sex au mai multe șanse de a dezvolta depresii – studiu

Spre deosebire de studiile din Statele Unite, acesta evaluează un eșantion de 20% al recensământului canadian, țară în care cuplurile cu parteneri de același sex au acces la toate beneficiile fiscale și guvernamentale începând din 1997, având și drept de căsătorie din 2005. În timp ce, în cadrul recensământului american, numărul gospodăriilor formate din cupluri de același sex a trebuit să fie estimat în baza sexului și a numărului celor care s-au autodeclarat „capi de familie” , în cazul recensământului din Canada, tinerii adulți au fost întrebați: „Ești copilul unui cuplu cu parteneri de același sex căsătorit sau aflat într-o uniune civilă?” Autorul studiului, economistul Douglas Allen, arată că foarte mulți copii din Canada care trăiesc cu un cuplu unisex, trăiesc, de fapt, cu o mamă singură – constatare conformă cu cea formulată de New Family Structures Study. Allen a fost capabil să izoleze și să analizeze sute de copii ce trăiesc alături de cupluri de homosexuali, fie căsătorite, fie aflate în uniuni civile.

Astfel, studiul poate compara tinerii adulți ce au fost copii ai cuplurilor tradiționale, cu cei crescuți de familii mono-parentale sau de alte tipuri de cupluri. Allen are trei constatări importante:

„Copiii familiilor tradiționale au o rată de promovabilitate mult mai mare față de ceilalți; copiii crescuți de cupluri de lesbiene au o rată foarte mică de promovabilitate; copiii celorlalte patru tipuri de cupluri (uniune civilă, cuplu de bărbați, mame singure, tați singuri) au un nivel similar, aflat între cele două extreme.”

Luând în considerare modelele de regresie și seturile de variabile de control, Allen constată că performanțele sub standard nu pot fi atribuite prezenței scăzute la ore sau educației modeste a cuplurilor cu parteneri de același sex. Într-adevăr, părinții de același sex au fost caracterizați ca având un nivel mult mai ridicat al educației, iar copiii lor aveau mai multe șanse, chiar față de copiii proveniți din cupluri căsătorite de sex opus, de a fi înscriși la școală. Cu toate acestea, copiii cuplurilor de homosexuali sunt mult mai probabil de a avea probleme în terminarea studiilor.

Același lucru este valabil și pentru tinerii adulți foști copii crescuți în cadrul unor uniuni civile sau de către mame sau tați singuri, subliniind-se, astfel, pe baza unor eșantioane mari și de calitate ridicată, cât de puțin s-au schimbat datele în ultimele decenii. Familiile formate dintr-o mamă și un tată căsătoriți rămân „standardul de aur” pentru progresul copiilor în școală. Ceea ce este surprinzător în studiul canadian, este descoperirea că tinerii crescuți de cupluri de lesbiene s-au descurcat mai rău, în medie, chiar și față de cei crescuți de către părinți singuri.

Abilitatea de a diferenția efectele specifice sexului în cupluri de același sex este aspectul cu adevărat unic al studiului lui Allen. Acesta notează:

„Mixul specific de gen al gospodăriilor în care trăiesc cupluri de același sex creează o diferență dramatică în privința copiilor. Priviți cazul fetelor… Indiferent dacă ele mai locuiesc sau nu cu un cuplu de homosexuali, șansele absolvirii unui liceu sunt considerabil mai scăzute decât ale celor crescute în celelalte tipuri de familii. Astfel, fetele care locuiesc cu cupluri de același sex au doar 15% șanse de a absolvi liceul, comparativ cu fetele crescute în cupluri tradiționale.”

Așadar, deși copiii partenerilor de același sex au, per ansamblu, un parcurs mai rău, decalajul este împărțit inegal, dar se bazează pe combinația dintre sexul copilului si cel al părinților. Băieții sunt cei care au un parcurs mai bun, dacă sunt crescuți de un cuplu de bărbați homosexuali decât dacă sunt crescuți de un cuplu de femei lesbiene, fiind mai probabil ca aceștia să termine un liceu. Pentru fete, exact pe dos. Acest studiu subminează atât teoria lipsei de diferențe între între cuplurile heterosexuale și cele homosexuale, cât și afirmațiile conform cărora mamele și tații sunt interschimbabili. NU, NU sunt.

Fiecare studiu are limitările lui, iar acesta nu este o excepție: el nu are posibilitatea de a urmări istoricul copiilor în cadrul familiei. De asemenea, nu poate stabili circumstanțele nașterii copiilor a căror educație este evaluată: sunt ei produsul unei uniuni heterosexuale, sunt adoptați, sunt produsul unei metode de reproducere asistate sau sunt născuți prin cezariană? Recensământul nu a făcut diferența între cuplurile de homosexuali căsătorite și cele cu parteneri de același sex aflați în uniune civilă.

Cu toate acestea, limitările acestei cercetări sunt modeste față de punctele sale forte: analiza riguroasă și aprofundată a unui set de date masiv, reprezentativ la nivel național, într-o țară care a susținut căsătoriile între parteneri de același sex și libera adopție pentru aceștia. Acesta este, pe cât se poate, un studiu ideal!

Acest studiu apare în completarea altor noi cercetări în domeniu, bazate pe studierea populației, multe dintre ele zdruncinând declarațiile cercetătorilor cu privire la egalitatea dintre familiile tradiționale căsătorite și cele cu parteneri de sex opus, susținute de către activiști și reflectate în procedurile judiciare legate de căsătoriile celor de același sex.

Se poate ca American Psychological Association și American Sociological Association (Asociația Psihologilor din America și Asociația Sociologilor din America) să fi fost prea încrezătoare și grăbite în a declara că nu există diferențe într-un domeniu nou de studiu, marcat de bazarea consecventă pe eșantioane foarte mici și nealeatorii? Posibil. Poate că a avea o mamă și un tată căsătoriți contează, în cele din urmă.

* Jurnal academic peer-reviewed specializat în cercetări teoretice și empirice asupra comportamentului economic și procesului decizional din gospodăriile americane și canadiene.

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here