STUDIU Maternitatea surogat și drepturile omului. Analiză a problemelor umane, legale și etice (II)

688
0
DISTRIBUIȚI
Este mama surogat o practică compatibilă cu demnitatea umană și drepturile femeii și ale copilului?

Raport realizat de Claire de La Hougue (doctor în drept, avocat, cercetător la Centrul European pentru Lege și Justiție din Strasbourg) și Caroline Roux (secretar general adjunct al Alianței Vita din Franța și coordonator al liniei de urgență „SOSbébé”) pentru Nomaternitytraffic.

Prima parte a raportului poate fi accesată aici.

Nomaternitytraffic (*Spuneți nu traficului de maternitate) este o inițiativă lansată de „Uniunea Internațională pentru Abolirea Maternității de substituție” la 20 noiembrie 2014, Ziua Internațională a drepturilor copilului.

Inițiativa invită organismele Consiliului Europei să se dedice eliminării și interzicerii efective a practicii maternității surogat.

Uniunea Internațională pentru Abolirea Maternității de Substituție acționează prin toate mijloacele legale pentru a interzice comercializarea pe plan internațional a corpului uman, în special prin maternitatea surogat. Această Uniune a fost fondată la inițiativa asociațiilor naționale și europene care acționează pentru respectarea copilăriei, a femeii, demnității și drepturilor omului, printre care, Centrul European de Drept și Justiție (statut consultativ special în cadrul Organizației Națiunilor Unite), l’Appel des professionnels  de l’enfance, Alliance VITA (membru al Platformei Drepturilor Fundamentale ale UE), FAFCE (statut participativ în cadrul Consiliului Europei), La Manif Pour Tous, l’Agence Européenne des Adoptés, Care for Europe, European Dignity Watch, Fondazione Novae Terrae etc., iar din România, Asociația PRO VITA București.

www.nomaternitytraffic.eu  – [email protected]

Resursă în limba română: www.mama-purtatoare.ro

 

B. ÎNCĂLCĂRI ALE DEMNITĂȚII FEMEII

Mama purtătoare este folosită ca un instrument pentru a obține un copil. Astfel, ea este considerată ca un mijloc, nu un scop final, fapt ce în sine încalcă demnitatea ei. Faptul că, în cazuri rare, ea se poate oferi voluntar nu schimbă acest lucru, întrucât demnitatea este inalienabilă. De cele mai multe ori, mama purtătoare acceptă să suporte copilul pentru o sumă de bani. Ea își închiriază corpul, sau o parte din el: pântecele. Închirierea corpului este o caracteristică a prostituției, care cu greu poate fi considerată că ar respecta demnitatea femeii.

  1. Consecințe asupra sănătății femeii

Indiferent de condițiile maternității de substituție, sarcina este evenimentul somatopsihic prin excelență[19], un moment de intense schimbări fiziologice și psihologice. Faptul de a-și imagina viața alături de copil este unul dintre pașii esențiali, și acest lucru este imposibil atunci când copilul este destinat altcuiva. Separarea este o cauză de suferință atât pentru nou-născut cât și pentru mama-purtătoare[20]. Femeia, pentru a se proteja, păstrează o anumită distanță față de copilul pe care-l așteaptă, evitând „atașarea” în timpul sarcinii,[21] ceea ce împiedică dezvoltarea psihică a sarcinii.[22] În SUA, agențiile de maternitate de substituție oferă sprijin psihologic și discuții de grup pentru mamele purtătoare a le ajuta sa se pregătească pentru această separare.

Mortalitatea maternă rămâne ridicată în unele țări, cum ar fi India, dar mass-media raportează rar moartea unei mame surogat. Cu toate acestea, două cazuri au fost făcute publice în 2012. În luna mai, o femeie a murit după ce a dat naștere unui copil pentru un cuplu american. Avea doi copii ai ei, care au rămas fără mamă.[23] În toamnă, o altă femeie a murit după ce a dat naștere unor gemeni pentru un cuplu norvegian, din cauza hepatitei contractate în timpul sarcinii.[24] Atacurile asupra vieții și sănătății mamelor nu sunt întâlnite numai în țările în curs de dezvoltarea. În Regatul Unit, în 2005, o mamă purtătoare a murit la naștere.[25] În SUA, în 2011, o altă mamă a fost salvată imediat după naștere, dar complicațiile severe survenite au necesitat terapie intensivă și o lungă ședere în spital. Cum cumpărătorii nu achiziționaseră asigurare medicală obligatorie și au plecat înapoi în țara lor fără să lase vreo adresă, mama purtătoare a avut de plătit o factură de peste 200.000 de dolari.[26]

Mama purtătoare nu este singura femeie implicată în acest proces. În prezent, majoritatea sponsorilor recurg la o donație de ovul, fiindcă suferă de infertilitate sau au împlinit vârsta de menopauză ori sunt un cuplu de oameni, prin natura lor, sterili (doi bărbați homosexuali). Dacă în Franța se poate să fie vorba într-adevăr de o donație (deși uneori mult sau mai puțin constrângătoare), în cele mai multe țări este vorba aproape întotdeauna o vânzare de ovule. În Statele Unite, multe femei tinere își vând ovulele, uneori de mai multe ori, pentru a-și plăti studiile. Chestionare interminabile[27] ajută la selectarea celor mai bune furnizoare pentru a obține un copil de înaltă calitate: aspectul fizic, nivelul de studii și profesia, abilitățile muzicale sau sportive, religia, viața sexuală și antecedentele medicale ale potențialei donatoare și ale familiei ei extinse. În India, unele clinici anunță cu nerușinare un preț de trei ori mai mare în cazul în care donatoarea este caucaziană față de una indiană.

Extragerea ovulelor este o procedură invazivă și riscantă. Este nevoie de stimulare ovariană pentru a recolta aproximativ 10 ovule, uneori până la 20. Numărul de ovule al unei femei este limitat, așă că fertilitatea viitoare a donatoarei este afectată în mod direct, iar procesul poate duce la sindroame de hiperstimulare si complicații, cum ar fi evenimente tromboembolice, hemoragie, infecție etc.[28] Aceasta reprezintă, de asemenea, o formă de exploatare a femeilor.[29]

Sarcina determină un risc imediat pentru sănătatea și uneori pentru viața femeilor, dar prezintă, de asemenea, consecințe pe termen lung. Descoperirile recente, în special de epigenetică și microchimerism[30] arată că schimburile între mamă și copil în timpul sarcinii sunt mai dezvoltate decât s-a crezut anterior și nu sunt niciodată neutre[31]. Microchimerismul postgestațional reprezintă existența celulelor fetale în mama (copil-mamă) sau ale celulelor mamei în copil (mamă-copil) după sarcina. Migrația copil-mamă este mai abundentă decât cea mamă-copil și celule fetale se găsesc în corpul mamei câteva decenii după ce această a născut.[32] Consecințele microchimerismului asupra femeilor sunt încă foarte puțin cunoscute.

 

  1. Încălcări ale drepturilor femeilor

Prima întrebare pe care contractele de maternitate de substituție o ridică este referitoare la libertatea de consimțământ a mamei: dacă maternitatea de substituție este comercială, mama nu este cu adevărat liberă pentru că are nevoie de bani, de multe ori pentru a-și putea îngriji familia. În India, dintr-o singură sarcină ea poate câștiga până la de zece ori venitul anual al soțului.[33] În aceste condiții, consimțământul nu este, în mod evident, liber, ci constrâns de o necesitate economică. Chiar dacă este „voluntară”, mama poate, în realitate, să fie supusă unui șantaj emoțional și chiar unor angajamente sau amenințări cu privire la locul de muncă. Acesta este deja cazul în ceea ce privește donarea de ovule în Franța, așa cum este menționat în raportul IGAS.[34] Când maternitatea de substituție nu se realizează cu un scop profitabil, puține femei sunt de acord să poarte un copil pentru altcineva. Consecința nepotrivirii dintre ofertă și cerere este că, fie mai multe femei vulnerabile sunt presate de a-și da acordul, fie contractanții beneficiari caută în străinătate, acolo unde maternitatea de substituție este comercială și există riscul ca mama purtătoare să nu beneficieze de niciun fel de protecție. În locurile în care este permisă maternitatea de substituție comercială, numeroase agenții și clinici fac profit din suferința cuplurilor ce tânjesc după un copil și din suferința femeilor vulnerabile. În funcție de locul unde se va realiza procedura, prețul unui copil variază de la mai puțin de 15.000 de dolari la mai mult de 100.000 de dolari. Mama surogat primește mai puțin de un sfert din această sumă[35], restul se duce la clinici, avocați și alți intermediari.

Femeile folosite ca mame purtătoare sau donatoare de ovule sunt atent selecționate. În India, sunt alese în conformitate cu criteriile de frumusețe, obediență și dependență economică. În Statele Unite, procesul de recrutare începe cu chestionare interminabile[36], examinarea istoricului medical al potențialei donatoare și al familiei ei până la bunicii (inclusiv vârsta și cauza moartea lor), dar și nivelul de instruire și profesional al membrilor familiei ei, viața ei sexuală, abilitățile ei muzicale sau sportive, religia (credința și practica), fără a se omite aspectul ei fizic: înălțime, greutate, origine etnică, ochii și culoarea părului, etc. Femeile cu dosar medical sau penal sunt eliminate. În cele din urmă, femeile sunt alese din cataloage cu fotografii, pentru a le permite „părinților planificați” să aibă copilul „visurilor lor”, copilul perfect, care arată ca ei și le îndeplinește toate dorințele. Multe clinici oferă, de asemenea posibilitatea de a alege sexul copilului prin diagnosticul genetic de preimplantare.[37]

Femeia și copilul devin așadar mărfuri, care sunt alese cu toate opțiunile lor (full option), ca în cazul achiziționării unei mașini,[38] fără ca părinții contractanți să aibă de îndurat inconveniențele sarcinii și nașterii.[39]

Pentru a se asigura că viitorul copil se va conforma tuturor standardelor stabilite, mama este monitorizată îndeaproape în timpul sarcinii. Acest lucru se poate face în diferite moduri, în unele cazuri într-o manieră coercitivă. În Statele Unite, de exemplu, clauzele contractuale stabilesc în detaliu ceea ce are voie să facă sau să mănânce mama în timpul sarcinii și de la ce ar trebui să se abțină, până la un punct când poate deveni foarte constrângător. În multe țări, agenția exercită un control periodic, uneori prin vizite zilnice, iar asistența psihologică poate deveni, de asemenea, o metodă de supraveghere. Și sponsorii pot fi în contact permanent cu mama purtătoare, prin telefon sau prin vizite, până la punctul de a-i invada viața personală și menținând o stare nesănătoasă de confuzie.[40]

În Belgia, de exemplu, contractul preconizat într-un proiect legislativ[41] privind maternitatea surogat arată în mod clar înstrăinarea impusă mamei surogat.

■ Mama surogat, partenerul ei și cuplul solicitant sunt supuși unei examinări psihologice prealabile, care este efectuată de către psihologul centrului, în colaborare cu membrii echipei multidisciplinare (…).

■ Părinții planificați au un acces nelimitat la informațiile medicale ale mamei surogat și ale partenerului ei (analize de sânge, boli cu transmitere sexuală, etc.).

■ Odată ce femeia rămâne însărcinată, niciuna dintre părți nu poate anula contractul.

■ Mama surogat acceptă să utilizeze metode de contracepție în timpul actului sexual cu partenerul ei, iar acest lucru începând din prima zi a ciclului de tratament și până la confirmarea sarcinii, emisă de centrul de maternitate surogată. Pe perioada sarcinii, ea ar trebui să se abțină de la relații sexuale neprotejate dacă schimbă partenerul, cu excepția cazului în care noul ei partener se prezintă anterior la examinări.

■ În cazul în care mama surogat refuză să avorteze, contractul nu mai este valabil între părți.

■ În caz de avort spontan, mama-surogat poate fi considerată responsabilă.

Mama surogat își ia, de asemenea, următoarele angajamente:

■ De a realiza examinări prenatale stabilite de comun acord.

■ De a realiza controale psihologice timp de 12 luni după sarcină.

■ De a nu practica sporturi riscante, sau de a se expune la radiații sau produse chimice.

■ De a nu părăsi Belgia fără acordul părinților beneficiari.

■ De a recurge la avort în conformitate cu contractul stabilit.

■ De a accepta riscurile de invaliditate, boală, moarte, pierderea salariului, fără așteptări la plată.

Această monitorizare poate deveni chiar în mod deschis coercitivă, cu femeile închise într-o casă sub pretextul de a fi bine hrănite și îngrijite, și obligate să urmeze un regim strict, inclusiv somnuri de prânz și să asculte Mozart, așa cum este bine pentru copil.[42] Acestea sunt ținute departe de familiile lor pe tot parcursul sarcinii.

Unele cazuri constituie în mod clar cazuri de exploatare și trafic. Femeile eliberate dintr-o „fermă de copii”, unde au fost obligate să poarte un copil pentru altcineva, au vorbit despre metodele de recrutare utilizate în anumite sate: promisiunea unui loc de muncă, viol, confiscarea pașapoartelor și izolarea la o distanță lungă de locul unde trăiesc: aceste metode sunt similare în toate cazurile cu cele utilizate în cercurile de prostituție. Legături cu rețele mafiote, nu numai în Asia, ci și din Europa de Est, sunt, de asemenea cunoscute, chiar dacă acestea sunt uneori dificil de dovedit.

În toate cazurile, doar copilul contează: el sau ea trebuie să fie un produs de bună calitate, care să îndeplinească toate dorințele beneficiarilor plătitori. Din acest motiv, unele clinici indiene recurg la operații de cezariană fără niciun motiv medical, trei săptămâni înainte de termenul complet, astfel încât copilul să nu fie marcat de naștere; el sau ea va avea un cap frumos, rotunjit în mod corespunzător, și data de naștere se va potrivi biletelor de avion ale sponsorilor. Mamele nu primesc îngrijiri medicale corespunzătoare după aceea, astfel încât rata mortalității materne este mare. Cezariana prematură poate, de asemenea, permite o reducere a remunerației mamei, întrucât ea este uneori plătită în funcție de greutatea copilului

Exemplul puținelor țări care au decis să admită și să reglementeze maternitatea surogat arată cum caracterul non-comercial al practicii este iluzoriu. În Anglia, de exemplu, numai o compensație rezonabilă este permisă, dar întrucât nu există niciun control eficient, aceasta este de multe ori atât de mare încât, practic, constituie o plată. Mai mult decât atât, maternitatea de substituție reglementată și neremunerată nu va satisface niciodată cererea, atât din cauza faptului că nu vor fi niciodată suficiente femei voluntare, dar și pentru că, în cele mai multe cazuri candidații nu vor îndeplini condițiile legale menite să protejeze mamele purtătoare și copiii. Mulți cetățeni britanici merg deja în străinătate, în special în India, pentru a obține copii: din zece copii născuți de mame surogat, unul este născut în Marea Britanie, restul în străinătate. Deoarece cererea depășește oferta, este inevitabil, dacă maternitatea surogat nu este complet interzisă – inclusiv în consecințele sale – ca unii oameni să recurgă la ea în străinătate, participând astfel la exploatarea femeilor și obiectificarea copiilor. Nicio protecție nu poate fi suficientă pentru că maternitatea de substituție este, în sine, o încălcare a demnității umane, atât pentru mamă cât și pentru copil.

 

II- MATERNITATEA SUROGAT ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL

Maternitatea de substituție este legată de practicile existente reglementate de tratatele internaționale. Prin urmare, este necesar ca maternitatea surogat să fie examinată în lumina acestor tratate.

A. ADOPȚIA

Când maternitatea de substituție este examinată din prisma dispozițiilor referitoare la adopție, incompatibilitatea acesteia cu normele adopției internaționale este evidentă. Atât Convenția de la Haga privind Protecția Copiilor și Cooperarea pentru Respectarea Adopției Internaționale cât și Convenția Europeană în materia Adopției Copiilor (revizuită) solicită ca acordul părinților să fie dat în mod liber, fără ca acești să fi primit bani sau vreo compensare de niciun fel, și ca mama să fie de acord cu acest lucru numai după nașterea copilului. În plus, aceste convenții susțin că: „nimeni nu poate obține vreun câștig financiar sau de altă natură dintr-o activitate referitoare la adoptarea unui copil.” În plus, Convenția de la Haga interzice contactul dintre familii adoptive și cele biologice până ce nu s-a dat acordul, adică după naștere (art. 29). Toate aceste prevederi sunt încălcate în cazul maternității surogat.

Scopul acestor convenții este, după cum se menționează la articolul 1 din Convenția de la Haga, „de a stabili măsuri de protecție pentru a se asigura că adopțiile se realizează respectându-se interesul superior al copilului și (…) pentru a preveni răpirea, vânzarea sau traficul de copii.” Astfel de abuzuri sunt din păcate frecvente, așa cum arată energia cu care Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei le-a denunțat în mod repetat[43]. APCE critică în special transformarea adopției internaționale într-o piață reală, un flux de copii mergând într-o singură direcție, din țările sărace înspre țările dezvoltate, presiunea psihologică sau economică asupra familiilor vulnerabile, răpirea și vânzarea copiilor, constrângerea și manipularea părinților biologici, falsificarea documentelor și corupție. Se reamintește că adopția internațională ar trebui să permită copiilor „să-și găsească o mamă și un tată, păstrându-și aceste drepturi și nu de a permite părinților străini să-și satisfacă dorința de a avea un copil cu orice preț „(Recomandarea 1828 (2008).

Toate aceste abuzuri, care transforma adopția în vânzarea unui copil, sunt inerente în maternitatea de substituție, care constă în crearea de copii abandonați pentru a satisface dorințele adulților.

 

B. VÂNZAREA COPIILOR

Într-o mare majoritate a cazurilor, compensația pentru copil este o sumă de bani plătită fie direct mamei, fie unor intermediari. În conformitate cu articolul 2 litera (a) din Protocolul Opțional la Convenția privind Drepturile Copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă se stipulează: „Vânzarea de copii reprezintă orice act sau tranzacție prin care un copil este transferat de orice persoană sau grup de persoane la o altă persoană în schimbul unei remunerații sau pentru orice altă plată.” Potrivit articolului 35 din Convenția privind Drepturile Copilului, vânzarea de copii este interzisă „pentru orice scop sau sub orice formă.” Maternitatea de substituție intră clar în acest caz, în cadrul vânzării de copii interzise prin legea internațională.

Mama surogat – sau cel mai adesea intermediarul – și sponsorii dispun de copil, acest lucru reprezentând una dintre puterile atașate dreptului de proprietate. Legea internațională acordă un nume acțiunii de a exercita un drept de proprietate, chiar și parțial, asupra unei persoane: sclavie. „Sclavia este statutul sau condiția unei persoane asupra căreia, orice sau toate puterile atașate dreptului de proprietate sunt exercitate”, potrivit Convenției de Sclavie din 1926. Convenția din 1956 adaugă: “și „sclav” înseamnă persoana aflată într-o astfel de condiție sau statut”.

Chiar și în cazurile – rare – în care maternitatea de substituție este în întregime gratuită, copilul este dat sponsorilor, și poți da numai ceea ce deții. Un transfer, fie că este contra plată sau nu, este întotdeauna un act de dispoziție, consecință a dreptului de abusus, adică a dreptului de proprietate. Copilul este dat sau vândut ca o marfă. Indiferent de condițiile contractului, chiar și în cazul în care nu există nicio plată, maternitatea de substituție presupune cedarea copilului, cu alte cuvinte exercitarea unui drept de proprietate asupra lui. Am putea spune, prin urmare, că acesta este un sclav în conformitate cu dreptul internațional, indiferent de intențiile sponsorilor și fără a fi exploatat. Mama purtătoare poate fi și ea o victimă a sclaviei (ea este folosită, usus, și copilul ei, fructus-ul ei, este luat de la ea) sau să fie obiectul  servitudinii și traficului unor intermediari, sau exploatată ca o persoană vulnerabilă.

Convenția din 1926 specifică următoarele: „comerțul cu sclavi include toate actele implicate în capturarea, achiziționarea sau cedarea unei persoane cu intenția de a-l reduce la sclavie.” Această definiție este dezvoltată în articolul 3 din Protocolul privind Prevenirea, Reprimarea și Pedepsirea Traficului de Persoane, în special al Femeilor și Copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva Criminalității Organizate Transnaționale, din 15 decembrie 2000 și în articolul 4 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane din 16 mai 2005. Copiii obiecte ale contractelor de maternitate de substituție, transferați prin bani într-o formă de sclavie, sunt, astfel, victime ale traficului.

În anumite circumstanțe, această declarație se poate aplica, de asemenea, la mamele purtătoare, mai ales că tratatele specifică faptul că acordul victimei este irelevant în cazul în care a fost obținut „prin amenințare sau folosirea forței sau a altor forme de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de plăți sau beneficii”.

În consecință, maternitatea de substituție nu numai că încalcă standardele internaționale de adopție, dar în cele mai multe cazuri constituie, de asemenea, un caz de vânzare a unui copil și poate fi considerat o nouă formă de sclavie și trafic. Cu excepția cazului în care se decide că maternitatea de substituție este o nouă excepție de la interzicerea acestor crime – prin urmare, că, în anumite condiții, vânzarea de copii și sclavia sunt acceptate – trebuie să se concluzioneze că aceasta este incompatibilă cu dreptul internațional pozitiv.

 

C. DREPTURILE FEMEILOR

Convenția privind Eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptată la 18 decembrie 1979 și intrată în vigoare la 03/09/1981 se aplică, de asemenea în această situație.

Articolul 6 prevede că „Statele părți vor lua toate măsurile necesare, inclusiv legislative, pentru a suprima toate formele de trafic de femei și a exploatării prostituării femeilor”. Articolul 11.f) adaugă că statele trebuie să asigure „dreptul la ocrotirea sănătății și la securitatea condițiilor de muncă, inclusiv protecția funcției de reproducere.” Acest lucru se aplică perfect la exploatarea funcției de reproducere a mamelor purtătoare. După ce au fost enumerate drepturi specifice, Articolul 11 menționează într-un al treilea paragraf că „Legislația de protecție referitoare la aspectele reglementate de prezentul articol vor fi revizuite periodic în funcție de cunoștințele științifice și tehnologice și vor fi revizuite, abrogate sau extinse după cum este necesar.” Dezvoltarea maternității surogat, în special din cauza popularizării tehnicilor de reproducere artificială, fără îndoială, creează condițiile pentru a revizui legile interne.

Concluzii

Maternitatea surogat nu numai că ridică numeroase probleme legate de dezvoltarea și obiectificarea copiilor, sănătatea și eventuala exploatare a mamelor, dar este, de asemenea incompatibilă cu dreptul internațional.

Singurul răspuns care poate fi adus la nivel internațional este interzicerea maternității surogat, așa cum este interzisă și vânzarea de copii, fiind necesară adoptarea de sancțiuni penale pentru răufăcători, în special pentru intermediari.

Reglementarea consecințele maternității surogat, în special în ceea ce privește filiația parentală, ar însemna să se admită că această practică este acceptabilă în ceea ce privește demnitatea umană și ar valida instituționalizarea unui adevărat „proletariat de reproducere”. Aceasta ar ratifica achiziționarea copiilor și exploatarea femeilor sărace. Ar însemna ignorarea deliberată a unor încălcări grave ale drepturilor copilului, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Aceasta ar încuraja frauda în statele care interzic maternitatea de substituție.

Un contract al cărui obiect este o ființă umană, un copil al cărui abandon a fost planificat, un astfel de contract nu poate produce niciun efect juridic în statele care pretind că respectă demnitatea umană.

Totodată, este datoria fiecărui stat de a rezolva cazurile individuale ca urmare a utilizării ilegale a maternității de substituție, urmărindu-se interesul superior al copilului, fără ca o urmare să fie încurajarea acestei practici. Interdicția ar trebui să fie însoțită de sancțiuni penale și refuzul de a recunoaște efectele maternității de substituție în străinătate, în special în ceea ce privește filiația parentală. Este cel mai eficient mod pentru state de a-și descuraja cetățenii de a recurge la mame-surogat din străinătate și de a contribui la exploatarea femeilor și comodificarea copiilor.

Interesul superior al copilului de la caz la caz trebuie să fie de o importanță capitală, în special în decizia de a încredința copilul serviciilor sociale pentru adopție sau de a-l lasă cu sponsorii, acordându-le drepturi părintești și drepturi sociale conexe. În absența filiației parentale, naționalitatea ar trebui decisă de condițiile de ședere și educație (de exemplu, a se vedea articolul 21-12 din Codul civil francez, care acordă cetățenia franceză, după cinci ani pentru fiecare copil crescut în Franța de către cetățenii francezi) sau folosind Convențiile din 1954 și 1961 privind apatrizii.

În caz contrar, atunci când vor fi adulți, copiii născuți din mame surogat vor cere explicații și vor merge la tribunal; atunci, toată lumea va trebui să se confrunte cu propriile responsabilități…

_____

NOTE

[19] A se vedea Bérengère Beauquier-Maccotta, La dynamique psychique de la grossesse / Dinamica fizică a sarcinii în Bernard Golse și Marie-Rose Moro, Le developpement psychique precoce, de la conception au langage / Dezvoltarea fizică precoce, de la concepție la limbaj, Elsevier Masson, 2014, p. 79s

[20] A se vedea de exemplu documentarul ARTE Bebe en kit http://www.dailymotion.com/video/xes5mf_google-baby-bebes-en-kit_webcam sau cel al Centrului de Bioetică și Cultură « Crescătorii, o subclasă a femeilor? » http://breeders.cbc-network.org/

[21] Hazel Baslington, Organizația societală a maternității de substituție: renunțarea la un copil și rolul plății în procesul psihologic de detașare, 7 J. Health Psychol. 57,63 (2002).

[22] Bérengère Beauquier-Maccotta, op. cit.

[23] http://www.dnaindia.com/ahmedabad/report-surrogate-mom-sees-her-premature-son-dies-soon-after-1690532

[24] http://www.newsinenglish.no/2013/04/02/surrogate-rnother-died-after-birth/

[25] http://www.dailymail.co.uk/news/article-335871/Surrogate-mum-dies-giving-birth.html

[26] http://www.lifenews.com/2011/11/01/surrogate-mother-nearly-dies-left-with-200k-in-medical-bills/

[27] http://www.egg411.com/download/EggDonorApplication.pdf

[28] http://www.gyneco-online.com/fertilit%C3%A9/Ie-syndrome-d039hyperstimulation-ovarienne-le-point-de-vue-du-r%C3%A9animateur

[29] A se vedea Eggsploitation / Exploatarea ovulelor al Centrului de Bioetică și Cultură http://www.eggsploitation.com/

[30] http://www.scientificamerican.com/article/scientists-discover-childrens-cells-living-in-mothers-brain/

[31] Academia națională de medicină, « Maternitatea de substituție în căsătoriile dintre persoane de același sex », 27 mai 2014, http://www.academie-medecine.fr/publication100100319/

[32] L. Albano, Microchimerismul postgestațional, CHU Nice, http://www.soc-nephrologie.org/PDF/epart/industries/gambro/2011/13-albano.pdf

[33] 2011 Notă a Conferinței de la Haga pag. 19

[34] „Starea locurilor și perspective donației de ovule în Franța”, februarie 2011, Raport francez oficial, pag. 25 http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storag_ejrapports-publics/114000113/0000.pdf . A se vedea în legătură cu piața de ovule din SUA și filmul Eggsploitation disponibil pe site-ul http://www.eggsploitation.com/

[35] Uneori, mama purtătoare primește o sumă derizorie. În cazul Foulon, aflat acum în așteptare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Ap. 9063/14) mama-surogat a primit 1500 €. Cu toate acestea, această suma valora cât trei ani de salarii pentru ea.

[36] http://www.egg411.com/download/EggDonorApplication.pdf

[37] De exemplu: http://www.lasvegasfertility.net/index.html ; http://www.fertility-docs.com/fertility gender.phtm

[38] De exemplu: http://mother-surrogate.com/anketa.html ; http://www.affordablesurrogacy.com/33.html

[39] În 10% din cazuri, femeile care apelează la o mamă purtătoare, fac acest lucru pentru a nu-și pune în pericol cariera sau pentru a-și păstra silueta, sau a evita durerile nașterii: http://www.ewtn.com/vnews/getstory.asp?number=17113

[40] Așa cum acest sponsor englez, care povestea cum ea însăși a înseminat mama purtătoare cu sperma soțului ei, pentru a participa la concepție, cum mama purtătoare a anunțat-o că „Suntem însărcinate” și cum dădea burta mamei purtătoare cu cremă… Daily Mail online, 13 aprilie 2011: http://www.dailymail.co.uk/femailiarticle-1376349/As-couple-ordered-pay-500-month-baby—Was-surrogate-took-baby-money.html

[41] http://www.lachambre.be/FLWB/PDF/54/0425/54K0425001.pdf

[42] http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-pacific-12575566

[43] Recomandarea 1443(2000); Recomandarea 1828 (2008), Rezoluția 1909 (2012)

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”
DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorȘtiri pe scurt (25 ianuarie 2017)
Articolul următorACTUALIZARE Sistarea fondurilor americane pentru organizațiile pro-avort străine ar putea deveni permanentă
Guest Post

Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori:

William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here