Uniunea Europeană la 60 de ani: Fractură ori colaps?

307
0
DISTRIBUIȚI

Securitatea tarii, democratia si statul de drept sunt valori fundamentale pe care le impartasim si promovam. Iar cind ele sunt periclitate, tragem un semnal de alarma. O facem din nou astazi, la 60 de ani de la fondarea Uniunii Europene.

Atmosfera prilejuita de aceasta aniversare e sumbra. Cosmarul Uniunii Europene continua. E un cosmar, insa, pe care, indraznim sa o spunem, si l-a creat singura. Aparentele deseori insala si declaratiile „cosmetice” nu pot ascunde faptul ca Uniunea Europeana vopseste direct peste rugina. Asa a fost si sambata, 25 martie, cind liderii UE s-au intrunit pentru aniversarea fondarii Uniunii Europene. Intrunirea s-a tinut la Roma, unde acum 60 de ani a fost semnat Tratatul de la Roma, intr-un context istoric total diferit. Tancurile si trupele sovietice erau inca stationate in inima Europei, provocarile economice erau serioase, iar occidentalii aveau nevoie de o resuscitare psihologica. Inceputurile Uniunii au fost umile, fondatorii ei fiind barbati si femei cu o orientare crestina bine cunoscuta, dar care, din nefericire, e ignorata in zilele noastre sau chiar ascunsa.

Dar inceputul umil a pus Uniunea Europeana pe o traiectorie a succesului. Europa s-a bucurat de securitate in raport cu lumea comunista si Uniunea Sovietica si a cunoscut un succes economic fara precedent.

Ascensiunea

Traiectoria succesului unional a continuat si dupa prabusirea sistemului comunist in Europa de Est in 1989 si a Uniunii Sovietice un an mai tarziu. Nu doar Europa ci intreaga lume occidentala erau pline de euforie privind perspectivele de succes care se reliefau pe orizontul Europei. O euforie care spera ca Uniunea Europeana va depasi Statele Unite, va deveni puterea politica si economica dominanta a lumii, iar Secolul XXI va fi Secolul Europei. Inceputul noului mileniu dadea semnale pozitive in sensul acesta. In 1998 Uniunea Europeana a adoptat euro ca moneda rivala dolarului, iar in primul deceniu al Secolului XXI majoritatea tarile Est Europene au fost absorbite in Uniunea Europeana. De ambele parti ale Atlanticului comentatorii au inceput sa pronunte declinul, iar unii chiar decesul, Americii, si sa proclame pax europaea ca substitut a lui pax americana. In 2002 Charles Kupchan, Director pentru Afaceri Europene a Counsiliului Securitatii Nationale SUA sub Bill Clinton si Barak Obama, a publicat The End of the American Era: US Foreign Policy („Sfarsitul Erei Americane: Politica Externa a SUA”).

Dupa cum chiar titlul cartii denota, autorul, expert in relatiile Americii cu Uniunea Europeana, declara sfarsitul pozitiei dominante a Americii in politica mondiala si transferarea acestei pozitii influente Uniunii Europene. Rivalul principal al Americii in Secolul XXI, pretindea Kupchan, urma sa fie nu China ci Uniunea Europeana. Iar in 2005 Mark Leonard, Director la European Council on Foreign Relations, a publicat mult aclamata Why Europe Will Run the 21st Century („De ce Europa va domina Secolul XXI”) in care promova notiunea ca Europa si-a redescoperit destinul ei istoric de lider al societatii globale.

Euforia aceasta, care, privind in urma, o putem numi doar infantila, a fost scurta. Suntem doar in martie 2017 si pina acum deja au fost publicate, doar in America, nu mai putin de patru (4) carti, scrise de autori influenti, care pretind sa prezica prabusirea ori fracturarea inevitabila a Uniunii Europene, sub ochii nostri, si chiar colapsul liberalismului european. Avem motive sa fim sceptici privind aceste afirmatii pesimiste care, de acum in zece (10) ani vor fi, foarte probabil, privite ca fiind la fel de imature ca si euforia inceputului Mileniului III privind Uniunea Europeana. Dar, totusi, ceva se intimpla. Exista semne care se manifesta direct sub ochii nostri ca Uniunea Europeana, colosul cu picioare de lut, se clatina.

Declinul

Analizam astazi una din recentele carti care prezic dezintegrarea ori colapsul Uniunii Europene. Autorul ei e James Kirchick, iar titlul cartii lui e The End of Europe: Dictators, Demagogues, and the Coming Dark Age („Sfarsitul Europei: dictatori, demagogi, si Evul Mediu intunecat”) (Yale University Press). [Recenzie: http://www.nyjournalofbooks.com/book-review/end-europe] Kirchick, zicem noi, e prea tanar sa se aventureze sa faca astfel de afirmatii alarmiste privind Europa. Dar, din neferice, carti cu astfel de titluri se vand bine si atrag atentie. Kirchick a fost jurnalist la Radio Europa Libera si Radio Liberty, iar acum lucreaza pentru Foreign Policy Institute in Washington. Treaba principala a celor ca Kirchick e sa scrie, sa-si justifice salarul si sa atraga atentie. Din cind in cind Kirchick, la fel ca intelectuali de seama lui de dincolo de Atlantic, petrec saptamini la rind in Europa unde isi formeaza opinii despre prezentul ori viitorul Uniunii Europene iar la intoarcere scriu si publica. Kirchick ne informaza ca, in opinia lui, Uniunea Europeana e divizata in patru, estul fiind divizat de vest de-a lungul liniei de demarcare a Europei Occidentale si a Europei de Est din vremea comunismului, iar sudul Europei fiind demarcat de nordul Europei de o axa care se extinde de la Atlantic la Atena si separa tarile instarite ale Uniunii Europene de cele mai putin dezvoltate din sudul Uniunii Europene.

Divizata in patru, zice Kirchick, Uniunea Europeana nu va mai putea dainui mult. Axa nord-sud divizeaza tarile Uniunii Europene pe criterii de securitate. Tarile din Estul Europei vor o Uniune ferma la adresa Rusiei care sa le poata asigura securitatea. In contrast, tarile din Vestul Europei nu au determinarea necesara sa confrunte o Rusie agresiva cu un apetit pentru expansiune teritoriala, nu vor sa-si mareasca bugetul militar, si, mai ales, sa puna la dispozitia tarilor din Est militari occidentali pentru a le asigura securitatea nationala. Situatia e si mai complicata, adauga Kirchick, avind in vedere politica „America First” a lui Trump care ii pune pe est europeni intre ciocan si nicovala. Iar divizarea Europei intre nord si sud pe criterii economice, face ca tarile de la sudul axei, Portugalia, Spania, Italia, Cipru si Grecia, sa fie vazute ca un balast care ar putea cauza colapsul economic al Uniunii Europene. Peste problemele de securitate si economice se suprapune migratia musulmana interminabila in Europa. In 2015 un milion si jumatate de azilanti musulmani au intrat in Europa, la fel ca in 2016. Trei milioane in doar doi ani!

Colapsul?

Kirchick simpatizeaza cu tarile estice privind dilema securitatii lor, observind, pe buna dreptate, ca Rusia, anexind Crimea, a intreprins prima anexare de teritoriu prin forta de dupa al Doilea Razboi Mondial in Europa. Prinse intre o Uniune Europeana care vrea sa evite cu orice pret o confruntare cu Rusia, o Administratie Trump care propovaduieste doctrina „America First”, si o migrate islamica fara precedent in Europa, tarile Est Europene sunt fortate sa priveasca cu simpatie catre Rusia lui Putin, cazul Ungariei in acest sens fiind bine cunoscut. Ba mai mult, Kirchick e critic atit la adresa liderilor occidentali cit si a Administratiei Obama pentru ca au ignorat avertismentele liderilor Europei de Est, in principal Havel si Walesa, ca Rusia inceputului de Mileniu III a devenit o putere revizionista care promoveaza o agenda a Secolului XIX prin mijloace si tactici ale Secolului XXI. Kirchick e putin si sarcastic, criticind occidentalii si amintindu-le ca, la urma urmelor, est europenii cunosc mult mai bine agresiunea ruseasca decit occidentalii. Zice el, „Central and Eastern European leaders … know a thing or two about Russian aggression” („Liderii Europei Centrale si de Est stiu citeva ceva despre agresiunea Rusiei”) pentru ca au suferit-o pe pielea lor.

Kirchick e deasemenea aspru privind ceea ce el numeste revansismul maghiar. Numeste Ungaria o democratie fara democrati si e ingrijorat de tonul supra nationalist al liderilor maghiari. De fapt, Kirchick devota un intreg capitol al cartii lui Ungariei, paginile 40 – 70, ceea ce e mult pentru o carte deosbit de ambitioasa in scop, cu doar 230 de pagini de text si doar 8 capitole. E aspru si cu Franta, fiind socat de antisemitismul care-l intilneste acolo. In general, insa, Kirchick e socat de mai tot ce vede in Europa de la colapsul economic din 2008 incoace: subminarea drepturilor omului, a libertatii religioase si a libertatii cuvintului, invazia musulmana, atitudinile anti-capitaliste ale tinerilor europeni, si intoleranta fata de cei care gandesc diferit de elita intelectuala la moda a Europei.

Nu e de mirare, adauga el, ca britanicii au ales sa paraseasca o corabie care, in opinia lui, se scufunda. La toate aceste probleme, Kirchick adauga discutii intersante despre demografia europeana. Poate fi Europa resuscitata, intreaba el, in final? Exista sperante, zice el, in special la tineretul european care nu vrea fracturarea Casei Europene pe care au cladit-o parintii lor. Alternativa ar fi de neimaginat, Kirchick incheindu-si cartea cu atentionarea ca un colaps european ar insemna reintoarcerea la epoca intunerecului: „such a collapse would usher in nothing less than a new dark age”. (Pagina 230).

Prezentismul – boala Europei

Celelalte trei carti publicate tot la inceputl acestui an prevad colapsul liberalismului european. Tema lor comuna e o critica aspra a ceea ce autorii numesc prezentismul european, o maladie a gandirii intelectuale europe de inceput de Mileniu. Prezentismul, cunoscut in cercurile academice ca „presentism„, e explicat ca o atitudine, o intelegere gresita a istoriei care pretinde ca prezentul va dainui vesnic, ca istoria e in neutru, s-a oprit din miscare, si ca gandirea europeana liberala contemporana, fondata pe ideile iluministilor Veacului XVIII, va ramine neschimbata si va dainui vesnic. Ca e unica si cea mai buna reteta cunoscuta istoriei pentru organizarea sociala si politica a societatii umane. Gandirea aceasta, zic autorii, e o prejudecata intelectuala, un bigotism european, o aroganta de imense proportii. Amintim in mod special cartea lui Pankaj Mishra Age of Anger („Epoca maniei”), in care autorul ataca din nou si din nou elita intelectuala globala (a se citi occidentala) care refuza sa ingaduie oamenilor de rind sa-si traiasca viata in mod traditional, si sa-si pastreze identitatea proprie, definita la nivel de familie, clan, neam ori tara.

Teza fundamentala a lui Mishra, jurnalist Indian care locuieste la Londra, e ca radacinile mizeriei conditiei umane contemporane si starea de manie a cetatenilor lumii pot fi trasate inapoi in timp la iluministii francezi. Dispretul acestora fata de viata de zi cu zi a oamenilor de rind, inabilitatea lor de a intelege rolul si rostul religiei pentru fiinta umana, rolul central pe care familia si casatoria il au in dezvoltarea personalitatii umane, solidaritatea umana bazata pe criterii de credinta, limba si traditii. Europa zilelor noastre e dezancorata, zice Mishra, pentru ca elitele ei s-au lansat impotriva acestor formule traditionale de indentificare a fiintelor umane, falimentind, in sensul ca nu au putut sa le inlocuiasca cu un substitut viabil si adecvat sufletului uman. El insusi vizibil frustrat de elita intelectuala occidentala, Mishra ne aminteste ca „the twentieth century is a graveyard of such attempts, or, rather, is filled with graveyards of people crushed by such attempts” („Secolul 20 e un cimitir al acestor incercari ori, mai bine spus, el insusi e plin de cimitire pline de oameni striviti de astfel de incercari”)

Romania si prezentismul german

Din nefericire, Romania si tarile din Est au devenit victime ale prezentismului occidental, provincii ale Noului Sfant Imperiu Roman (German). Spulberat de tancurile sovietice si americane pe cimpurile de batalie acum mai bine de 70 de ani, prezentismul german, atunci manifestat in ideologia nazista, inca e in viata astazi si persista prin dominatia economica a Germaniei. Dominatia militara nu mai e un deziderat al Germaniei, dar dominatia economica si politica inca sunt la ordinea zilei. Si asta se simte, pregnant zicem noi, in directia pe care elita europeana o traseaza Europei, nu de romani ori tarile est europene ci de elita politica germana. Fie ca e vorba de Europa cu viteze multiple, federalizarea ori reconfigurarea Uniunii Europene, ce vedem din nou si din nou, este un grup mic de politicieni care desemneaza traiectoria Europei. Din acest grup fac parte, fara exceptie, oameni cu nume anglo-saxone, fie germani, scandinavi ori olandezi. Numele est europene lipsesc cu desavarsire, doar din cind in cind observind, ici si colo, un nume francez, italian ori spaniol. Prezentismul german si occidental e o mare provocare pentru Romania, dar mai ales pentru diplomatia ei. E o provocare la fel de serioasa si pentru celelalte statele est europene. A refuza sa fii o privincie a Noului Sfant Imperiu Roman ar fi un act de suicid. Ungaria si Polonia au invatat lucru acesta pe pielea lor. Ramine de vazut cum Romania se va pozitiona si cum isi va juca de bine cartile intr-o Uniune Europeana care sub ochii nostri se clatina, se reconfigureaza, ori, posibil, se indreapta spre colaps.

AFR va recomanda: Asupra subiectului de astazi recomandam si comentariul lui MG Oprea din presa americana: http://thefederalist.com/2017/03/29/britain-exits-world-leaders-nervously-insist-eu-undivided-indivisible/

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here