Niște oameni își pun halate albe (poezii pro-viață de Alexandra Moldoveanu)

Dimineața mergem singuri la școală

mâinile n-au nume rusești e o minciună
spusă jucăriilor noaptea înainte să stăm
la rând

dimineața afară

n-am fi putut oricum să scăpăm de mersul
la școală câte unul
sau câte doi
în rânduri întrerupte

pentru că niște oameni își pun halate albe
și lucrurile încep să se întâmple în încăperi
cum s-au întâmplat mereu
un om se ducea la serviciu și o etichetă pe
halat îi spunea cine e

un om care se spăla pe mâini foarte des
și lua metal din dulapuri

nu urmașul unor invadatori
anulează urmașii unui funcționar român
ci niște mâini
deschizând un sertar și un caiet mare

iar dimineața camerele noastre sunt pline
de aer așezat în jurul unui ghiozdan

Cine trece peste

a coborât de la etaj cu încălțări în mână
plângând de parcă
nu era un bărbat care lasă astfel de lucruri
să se întâmple ca și cum
i s-ar fi spus C e singura opțiune
și trebuie să treci peste

când se deschide o nouă cameră se aruncă
toate încălțările dinlăuntru
și suntem adulți și se întâmplă și de-astea

nu vorbim despre celulele de suprafață
nici de metalul care pătrunde între ele
în coridor ocolim pozele statice agățate
cu susul în jos pe linoleum încercăm să nu
ne împiedicăm de nimic

în secția C se trece totdeauna peste
cineva se duce la etaj spune regula
altcineva merge în altă parte
cineva o să meargă de unul singur la școală

Desene și puncte

poate că toate punctele sunt menite să
se unească într-un mod sau altul
pe planșele de pe pereții încăperilor
însă acasă n-am învățat

decât să stăm cuminți
și să lăsăm creioanele să ne coloreze
să ne prefacem că găsim diferența
dintre oamenii mari și oamenii mici

între noi n-au existat greșeli de contur
au fost niște camere și o lingură de oțel

am crezut că atunci când se unesc
punctele vom vedea desenele apărând
identic
dar exercițiul spune să luăm creionul și
să inventăm diferențele

între ochii noștri câțiva milimetri
între mâinile noastre niște degete apoi
tot mai mulți ani
și tot mai multe certificate

de la distanță nu se mai vede nimic
e doar probabil că între coperți ochii tăi
au fost întotdeauna colorați cu maro