Până prin anii 1930 ai secolului trecut, la întrebarea care este scopul poeziei, al artei sau al muzicii, orice om educat răspundea „frumosul”, pentru că frumusețea era o valoare la fel de importantă ca și adevărul sau bunătatea.
Apoi, în secolul XX, frumusețea a încetat să mai fie importantă. Arta căuta din ce în ce mai mult să perturbe, să deranjeze și să încalce tabu-urile morale. Nu frumusețea, ci originalitatea, obținută indiferent pe ce căi și cu ce preț moral, era cea care primea premiile.
Și nu doar arta a creat un cult al urâțeniei: arhitectura de asemenea a devenit sterilă și lipsită de suflet, și nu doar împrejurimile noastre fizice au devenit urâte: limbajul, muzica și manierele noastre au devenit tot mai ofensive și nepoliticoase încât frumusețea și bunul gust n-au mai avut loc în viețile noastre.
Ne pierdem frumusețea și, odată cu ea, sensul vieții.
Un documentar BBC despre frumusețe și însemnătatea ei, cu Sir Roger Scruton.
Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.
