Convenția de la Istanbul, sau cum să desființezi specia umană sub un pretext nobil

531
Sub haina nobilă a prevenirii violenței, protecției victimelor și pedepsirii infractorilor, Convenţia de Istanbul inventează o nouă specie umană a cărei identitate este definită social și politic.

Convenția Internațională pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice, pe scurt, Convenția de la Istanbul reprezintă un tratat internațional adoptat de Consiliul Europei pe 11 mai 2011 care a fost vândut statelor sub haina nobilă a prevenirii violenței, protecția victimelor și trimiterea în judecată a infractorilor. În mod oficial, Convenția de la Istanbul stabilește că tolerarea și nepedepsirea unor acte de violență împotriva femeilor, precum violul, violența domestică, hărțuirea sexuală, căsătoriile forțate sau sterilizarea forțată constituie încălcări ale drepturilor omului și forme de discriminare pe criteriul de gen.

Eticheta este de nerefuzat, iar cei care au criticat această Convenție au devenit, automat, apărătorii violatorilor, retrograzi sălbatici și niște susținători ai violenței. Este un truc vechi al globaliștilor să de denumiri și justificări frumoase celor mai aberante legi și tratate pentru ca să îi poată pune la zid pe criticii care citesc mai mult decât titlul propunerilor.

În România, Convenția de la Istanbul a fost semnată și asumată din partea Guvernului României la 27 iunie 2014, la Strasbourg, de Rovana Plumb, ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice din cabinetul Ponta. După un an, în septembrie 2015, Guvernul Ponta, prin HG, supune președintelui spre aprobare, pentru a fi supus parlamentului spre adoptare, proiectul de Lege privind ratificarea Convenției. Pe 13 octombrie 2015, Adresa Președintelui și Adresa Guvernului ajunge pe masa Camerei Deputaților și peste doar o lună, pe 18 noiembrie, proiectul este adoptat de Camera Deputaților, cu unanimitate de voturi: 204 deputați din 204 prezenți.

Mai departe, în aceeași zi, proiectul aprobat este înaintat la Senat, unde, pe 29 februarie 2016, cu 100 de voturi pentru, o abținere și un vot împotrivă, proiectul este adoptat. În continuare, pe 8 martie Legea este trimisă la președinte spre promulgare, iar apoi, pe data de 16.03.2016 proiectul este promulgat prin decretul 306/2016 și devine Legea 30/2016, publicată ulterior în Monitorul oficial nr 224/2016. Este de remarcat celeritatea instituțiilor românești în această privință: de la adresa Guvernului din septembrie 2015 până la promulgare au trecut 5 luni.

România se demonstra astfel, încă o dată, un stat captiv, care răspunde la comandă și votează pe nemestecate tot ce i se cere, fără nici o dezbatere publică. În timp ce în alte state Convenția a fost desfăcută și interpretată pe toate părțile, românii nici nu au auzit de ea, iar în afară de câteva site-uri și lideri de opinie conservatori discreditați de mainstream, nici nu a avut loc punerea la îndoială a adevăratelor scopuri ale Convenției. Multe state, inclusiv din UE, au și respins această convenție în urma unor dezbateri furtunoase, în România a fost liniște și pace, pentru că în colonie nu se fac dezbateri, colonia adoptă tot ce îi cere Imperiul.

Bărbații, acești criminali care trebui opriți

Dar ce spune și ce vrea, de fapt, această Convenție, al cărei text integral poate fi consultat aici ?

Câteva citate din document sunt suficiente pentru a deschide ochii orișicui asupra adevăratelor intenții ale acestuia. Iată ce se spune, printre altele, în preambul:

„Violența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor istoric inegale de putere dintre femei și bărbați, care au condus la dominarea asupra și la discriminarea împotriva femeilor de către bărbați și la împiedicarea avansării depline a femeilor“.

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

„Natura structurala a violenței împotriva femeilor drept violență de gen și violența împotriva femeilor este unul dintre mecanismele sociale cruciale, prin care femeile sunt forțate într-o poziție subordonată comparativ cu bărbații.“

Din start, suntem poziționați într-o viziune asupra lumii în care bărbații sunt criminalii de serviciu, iar Convenția va face toate modificările necesare în societate pentru a opri barbarii – cei care alcătuiesc, din principiu, tot genul masculin — să mai ucidă și să violeze. În fața acestui „genocid” axiomatic, impus ca o revelație divină a Convenției care, astfel, se vrea un text sacru al Europei, cine va mai fi atent la ce „soluții” propune documentul și dacă nu cumva face mai mult rău decât încearcă să rezolve?

Redefinirea identității sexuale

Abia în textul propriu-zis al documentului se observă intenția reală a inițiatorilor.

Astfel, Convenția de la Istanbul este primul act internațional ce redefinește noțiunea de sex, o durere eternă a globaliștilor care nu pot modifica specia umană după bunul lor plac atâta vreme cât mai există credință, națiuni, familii, identități și sexe bine definite, toate acestea fiind fundamente ale devenirii umane.

Ajungem astfel  la Art. 3 care definește umanul și genurile. Atenție, globaliștii au pretenția de a „defini” umanul printr-un document care, o dată ratificat, devine obligatoriu și, își imaginează ei, modifică natura umană doar pentru că a fost votat de niște parlamente făcute din aleși mânați de la spate ca niște oi. Ca și cum s-ar putea vota ca ziua să fie noapte și viceversa, pentru că așa e democratic!

Ceea ce propune Convenția de la Istanbul nu e foarte diferit de a-i spune întunericului lumină.

Așadar, Art. 3, lit. c. definește „genul“, care, o dată ratificată Convenția,

„va însemna rolurile construite social, comportamentele, activitățile și însușirile pe care o societate data le considera adecvate pentru femei și bărbați”.

Brusc, genul nu mai este un dat natural, legat de constituția fizică și psihologică inerentă a persoanei umane, ci un rol social, care poate fi modificat de societate după bunul plac. De aici, fiecare persoană ar putea să își aleagă sexul după cum vrea, iar societatea nu are decât să accepte și chiar să încurajeze acest comportament.

Ce are joaca patologică de-a identitatea sexuală cu prevenirea violenței împotriva femeilor, asta nimeni nu poate să spună, dar nu acesta era scopul. Scopul Convenției era să redefinească umanul și să îl scoată din datele sale naturale și divine. Iar dacă bărbații se vor crede femei, iar femeile se vor crede bărbați, brusc va dispărea violența? Nu are nici o legătură, desigur, cu scopul declarat oficial, ci doar cu înnebunirea populației. Ca dovadă, mediile transsexuale, homosexuale și ce alte categorii multiple s-au mai inventat, sunt pline de acte de violență.

În felul acesta, Convenţia de Istanbul inventează o nouă specie umană, în care genul persoanei este definit social și chiar politic, pentru că pasul următor este introducerea de legi care să permită, să încurajeze și să stabilească modificările aleatorii de gen ca o nouă normă socială, până la a-i transforma pe oamenii normali în aberații pentru că rămân de genul stabilit prin naștere.

Eradicarea tradițiilor

Dar modificările sociale pe care le propune Convenția nu se opresc aici.

Articolul 12 trece la obligațiile generale ale celor care vor ratifica această Convenție.

Astfel, la punctul 1 al art. 12 se spune clar:

„Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi a altor practici, care sunt bazate pe ideea inferiorităţii femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei şi bărbaţi.”

Inferioritatea femeilor ca element de sensibilizare este introdusă aici pentru a lăsa câmp larg și vag celorlalte modificări care trebuie operate în societate, adică eradicarea „prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor”. De aici încolo, câmpul este liber pentru anularea normalității, de vreme ce căsătoria normală, nașterea de copii dintr-o familie, creșterea copiilor de către mama și tatăl lor, toate sunt niște „prejudecăţi, obiceiuri și tradiţii” pentru a căror anulare se introduc noile concepte aberante de familie din părinți de același sex, mamele surogat și orice altceva vă puteți imagina pe această linie.

Din nou, ce legătură are anularea tradițiilor cu prevenirea violenței pe care și-o propune, cică, acest documente? Nici una. Dar Convenția face alăturarea perversă între obiceiurile sălbatice ale mutilării genitale și instituția sacrosantă a căsătoriei, de exemplu. Pentru Convenție, acestea toate fac parte din aceeași „tradiție” barbară care trebuie anulată pentru propășirea umanității.

Alte tradiții și stereotipii care trebuie anulate? Tot ceea ce constituie umanul este o tradiție și stereotipie pentru Convenție care își propune astfel, nici mai mult, nici mai puțin, decât să redeseneze harta umanului pe baza unei bucăți de hârtie! Practica religioasă este tradiție, sărbătorile, obiceiurile străvechi, tot ceea ce constituie bagajul cultural al unei națiuni, toate acestea trebuie înlăturate, conform Convenției, pentru a opri, pasămite, violența împotriva femeilor. Pentru că, desigur, în Noua Ordine Mondială, nu va mai exista violență, ci numai femei transformate în obiecte sexuale, eventual în mame surogat dacă sunt sărace, ca și cum ruperea femeii de rolul ei de mamă, obligarea ei de a-și vinde corpul pentru a face copii pentru bogați, prostituarea ei conform cu cerințele societății pornografice de masă, imposibilitatea de a mai fi parteneră a unui bărbat normal sau aruncarea ei în programul de muncă de 12-14 ore al corporațiilor pentru a nu mai avea timp pentru o familie nu constituie forme de violență și de sclavie extremă! Timp în care abrutizarea, violurile și agresiunile vor fi în creștere pentru că o societate construită în laborator, cu oameni modificați după scheme aberante, fără rădăcini și fără morală, nu are cum să conducă decât spre sălbăticie extremă!

Educarea noilor generații

Dar intențiile ascunse ale Convenției nu se termină aici. Articolul 14 prevede și educarea publicului în lumina noilor „revelații”.

Astfel, la punctul 1 al articolului pomenit se spune că:

„Părţile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen împotriva femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacităţii în evoluţie a elevilor, în curriculumul formal şi la toate nivelele de educaţie.”

Aici ajungem deja la ingineria socială dorită de globaliști. Prin educația întru nebunia desființării genurilor, Convenția stabilește că „rolurile de gen ne-stereotipe” trebuie introduse în materialul didactic. Copiii trebuie să învețe de mici că nu sunt băieți sau fetiție, ci ce le trece prin cap sau ce au văzut la televizor. Iar dacă vor fi copii cu părinți homosexuali sau de alte naturi deviante, cam ce se va naște în mintea lor inocentă. Iar școala trebuie să îi încurajeze în această privință. Dacă părinții se opun și corectează acasă aberațiile de la școală, atunci statul le ia copiii, că doar statul este semnatar al Convenției, nu? Cazurile din țările nordice unde copiii din familii conservatoare sunt preluați de stat pentru a fi „eliberați” de educația religioasă „opresivă” sunt deja de notorietate. Dacă statul a stabilit cum trebuie să arate specia umană prin ratificarea Convenției de la Istanbul, cine sunt părinții să se opună? Niște inamici ai statului!

Ce urmează pentru statele care au adoptat Convenția

Ca urmare a ratificării Convenției de către România, statul român nu are decât să aplice în legislația proprie măsurile care se impun, la fel cum fac toate statele satelit care au făcut acest pas.

Iată de exemplu ce spunea președintele Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaților de la acea vreme, Ana Birchall, în 2016, despre măsurile care trebuie luate pentru ca prevederile Convenției de la Istanbul să fie cât mai curând transpuse în legislația din România:

“Ratificarea Convenției de la Istanbul reprezintă o realizare importantă pentru România, dar este numai începutul unui proces complex de aliniere a legislației naționale la un nivel de toleranță zero pentru orice formă de violență. În acest sens, Comisia pentru afaceri europene din Camera Deputaților a adoptat propunerea mea de înființare a unui grup de lucru care să identifice şi să analizeze modificările legislative necesare prin care Convenţia de la Istanbul devine un instrument efectiv şi funcţional pentru România”.

Cine participa la grupul de lucru? Reprezentanţi ai ministerelor Justiţiei, Educaţiei, Afacerilor Interne, membri ai ONG-urilor de profil, reprezentanţi ai ambasadelor, actori instituţionali cu experienţă în domeniul reglementării violenţei domestice precum şi reprezentanţi din mass-media.

„Sper ca implementarea prevederilor din Convenţia de la Istanbul să reprezinte o nouă etapă în combaterea violenţei din societatea românească”, spune Birchall la acel moment, iar cariera ei ulterioară de ministru al Justiției susținut direct de către oficialii SUA arată că nu a luptat degeaba pentru Convenția de la Istanbul.

Agenții globalizării au acum instrumentul legal de constrângere a României să urmeze calea desființării normalității și să introducă în școli otrăvirea minților copiilor. Lucrurile se petrec încet și pe tăcute, departe de ochii publicului, dar modificările se acumulează în același ritm cu datoriile externe ale țării. Când în sfârșit românii se vor trezi la realitate, ei vor vedea nu doar că sunt îndatorați la bănci străine pentru zece generații, dar și că odraslele lor nu mai sunt băieți sau fetițe, cum credeau ei, ci sunt ceea ce vrea Convenția de la Istanbul: material genetic manipulabil social după cum vrea statul. Nu statul român, care a fost dizolvat de mult, ci statul global.

Articol de Teodor Bujor pentru izborsk.md


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here