De ce hotărârea din cauza „Roe” trebuie să dispară (de Rita Joseph)

229
În goana febrilă după „dreptul” la avort, datoria fundamentală și foarte reală de a ne proteja posteritatea – datorie cât se poate de limpede exprimată în Constituție – a fost dată la o parte.

Toate isteriile ideologice cad până la urmă în desuetudine și își pierd bunul renume, iar asta pentru că nu sunt fundamentate pe adevăr. Ideologia „pro-alegere” a avut perioada ei de ascensiune, bazată pe falsitatea primitivă și reducționistă conform căreia ființa umană din pântece ar fi o „aglomerare de celule” anonimă și generică. Acum, minciuna care stă la baza acestei teorii a fost demascată, iar decizia din cauza Roe [1] e gata să fie întoarsă.

La patruzeci și șapte de ani de la cauza Roe contra Wade, sute de mii de americani încă pornesc anual în Washington D.C. și în alte orașe în Marșul pentru Viață, protestând împotriva deciziei rușinoase de atunci.

De ce?

Pentru că adevărul contează. Pentru că nu poate fi încălcat la nesfârșit.

Roe contra Wade nu poate fi soluționată prin lege pentru că este o parodie a modului în care funcționează legea. Curtea Supremă nu avea mai multă autoritate să nege umanitatea copilului nenăscut din Roe decât avea când a negat drepturile umane ale persoanelor considerate forme de proprietate în cauza Dred Scott contra Sandford.[2] Nici o autoritate nu poate nega cuiva protecția de care se bucură din partea legii, protecție garantată de Constituție. Nici o autoritate nu poate revoca legitim drepturile nealienabile ale unei ființe omenești nevinovate.

Acesta e motivul pentru care milioane de americani din toate păturile sociale au format organizații pro-viață care caută să întoarcă decizia din cazul Roe contra Wade și să ofere ajutor practic mamelor însărcinate aflate la ananghie. Metodele reale de ajutor de zi cu zi pentru aceste mame și copiii lor – atât înainte, cât și după naștere – se dezvoltă constant. Din punct de vedere politic, mișcarea câștigă teren în ritm exponențial la nivel de stat și în Congres. Până și sistemul judiciar federal începe să renunțe la atașamentele față de ideologia pro-avort. Încep să fie numiți judecători care nu datorează supunere partizanilor tot mai învechiți ai ideologiei pro-avort, ideologie care neagă adevărul despre victimele avortului.

Decizia din cauza Roe contra Wade poate fi întoarsă. În curând, o majoritate de judecători de la Curtea Supremă ar putea recunoaște, respecta și apăra cuvintele Constituției „conform înțelesului lor limpede, clar și firesc” (așa cum se exprimă Judecătorul Curtis când argumentează de ce nu este de acord cu decizia Dredd Scott), respingând ideologia nefundamentată care a produs cazurile Roe, Doe [3] și Casey [4].

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

 

Fabricarea dreptului la avort

Istoricii din viitor vor rămâne uluiți când vor analiza opiniile emise de acei judecători ai Curții Supreme care susțin că au găsit „drepturile la avort” în Constituție.

Cumva, majoritatea din cauza Roe a găsit în Constituție drepturi ale femeilor care pot fi exercitate numai sacrificând drepturi echivalente ale posterității. Astfel, au inventat dreptul de a avorta „copilul nedorit”.

În cauza Roe contra Wade, drepturile sunt menționate de cincizeci și opt de ori. Datoria e menționată o singură dată. O singură frază timidă face concesia despre „interesul Statului – pe care unii îl definesc drept datorie – în a proteja viața prenatală”. Și totuși, în primul său enunț, Constituția recunoaște datoria fundamentală, personală și colectivă, față de copiii noștri și de copiii copiilor noștri. Datoria noastră constituțională presupune să le asigurăm aceeași binecuvântare a libertății pe care o asigurăm pentru noi înșine.

În Constituție, „binecuvântările libertății” îi sunt garantate „Posterității noastre”. În Declarația de Independență se spune că toți oamenii „sunt creați egali” și hărăziți de creatorul lor cu „drepturi nealienabile”. Încă din primele zile ale Republicii s-a înțeles că drepturile precum dreptul la viață nu sunt „stabilite” sau „oferite” de tribunale. „Aceste drepturi au fost drept cumpănite și frecvent declarate de către poporul acestei țări ca fiind naturale, înnăscute și nealienabile.”

În goana febrilă după „dreptul” la avort din Constituție, „datoria” fundamentală și foarte reală de a ne proteja „Posteritatea” – datorie cât se poate de limpede exprimată în Constituție – a fost dată la o parte. Copiii luați în colimator pentru avort au ajuns să fie considerați buni de sacrificiu.

Dar nu e obligatoriu ca lucrurile să rămână așa.

 

Minciunile avortului

Prin însăși natura lor, toate isteriile ideologice cad până la urmă în desuetudine și își pierd bunul renume, iar asta pentru că nu sunt fundamentate pe adevăr. Ideologia „pro-alegere” a avut perioada ei de ascensiune, bazată pe falsitatea primitivă și reducționistă conform căreia ființa umană din pântece ar fi o „aglomerare de celule” anonimă și generică. Acum, minciuna care stă la baza acestei teorii a fost demascată.

Prima jumătate din minciună spune că existența copilului ca ființă umană poate fi afirmată numai la momentul nașterii. E cel puțin suspect că această falsitate a fost îmbrățișată într-o perioadă din istorie când despre viața copilului în pântecul mamei avem cunoștințe mai amănunțite și verificabile empiric decât oricând în istorie. În epoca medicinei și chirurgiei fetale avansate nu mai putem avea vreo îndoială rezonabilă cu privire la umanitatea vreunei fetițe sau a vreunui băiețel aflat încă în pântecul mamei sale.

Să ne lămurim și în privința celei de-a doua jumătăți a minciunii, conform căreia Constituția ar proteja dreptul la avort. Constituția nu amintește nicăieri vreun drept la avort. Astfel de pseudo-drepturi vin împotriva obiectivelor declarate ale Constituției, împotriva angajamentului responsabil și altruist „al Nostru, al Poporului” față de „Bunăstarea generală” – adică binele comun – și împotriva felului în care asigurăm „binecuvântările libertății” așa cum sunt ele promise nu doar nouă, ci și „Posterității noastre”.

Aceste adevăruri provin din „legile Naturii și ale Dumnezeului Naturii” și nu pot fi eliminate prin decizia efemeră a unei Curți Supreme. Odată aceste adevăruri recunoscute, argumentele în favoarea uciderii „legale” a copiilor în pântecul mamei se prăbușesc.

 

Decizia din cauza Roe contra Wade poate fi întoarsă

Constituțional vorbind, decizia din cauza Roe contra Wade nu a îndeplinit standardele de autenticitate ireversibilă enumerate de Lincoln în discursul său din 1857 de la Springfield. Cazul Roe nu a întrunit „acordul unanim al judecătorilor”. Fiind îmbibată de ideologie pro-avort, nu se poate spune că decizia ar fi „lipsită de părtinire”. Cauza Roe a fost necugetat de inovatoare. Cu siguranță nu a fost „conform așteptărilor publice legale și nici practicilor statornice din istoria noastră”. În sfârșit, pur și simplu nu se poate spune că decizia din Roe „nu s-a bazat deloc pe fapte istorice presupuse și care nu sunt, de fapt, adevărate”. Ca să-și argumenteze concluzia, Judecătorul Blackmun a trebuit să inventeze o versiune revizionistă a adevărului istoric despre legea străveche din dreptul comun care interzice avortul.

Din toate aceste motive, hotărârea din cazul Roe contra Wade e gata să fie întoarsă.

Mai mult, efectele sociale distructive ale deciziei din cauza Roe au fost dezvăluite de numărul uriaș al uciderilor (în total, peste 61 de milioane), devenite o simplă rutină și considerate o „alegere” nevinovată. După ce a descătușat atât de multă nedreptate nestăvilită, hotărârea din Roe a devenit imposibil de apărat. Mai rău, „drepturile” la intimitate din Roe au încurajat și mai multe nedreptăți și consecințe grave, neprevăzute și neintenționate. Să ne gândim doar la câteva exemple: avortul prin constrângere în cazul femeilor și fetelor aflate în relații abuzive, numărul disproporționat de mare al avorturilor în cazul copiilor americani de culoare, avortul eugenic în cazul copiilor cu dizabilități precum sindromul Down și avortul pe motiv de sex în cazul fetelor. În 28 mai 2019, judecătorul Clarence Thomas a pus Curtea Supremă în fața adevărului rău-prevestitor cum că avortul se dovedește o unealtă tulburător de eficientă în implementarea preferințelor discriminatorii care stau la baza eugeniei.

Dacă astăzi se recunoaște din nou statutul de persoană al copiilor nenăscuți, atunci dreptul lor constituțional la viață poate fi din nou garantat de Amendamentul al Paisprezecelea. Odată ce depersonalizarea discriminatorie și ideologică dezlănțuită de hotărârea din cazul Roe contra Wade dispare, acești copii se pot bucura din nou de ocrotirea pe care le-o garantează Amendamentul al Paisprezecelea.

 

A venit momentul

E momentul ca toți tații să-și asume datoria pe care o au. E momentul ca toți oamenii buni să le întindă o mână de ajutor mamelor însărcinate aflate la ananghie și să ofere sprijin atât lor, cât și copiilor.

E momentul să recunoaștem din nou prin lege faptul că între mamă și copilul din pântecul ei se stabilește o relație de apartenență, niciodată de posesie. E o relație între persoane, nu între mamă ca „proprietar” și copilul ei ca o „anexă” neumană ce poate fi îndepărtată.

Judecătoul Blackmun a spus foarte corect în Roe contra Wade: „Constituția nu definește «persoana» în atât de multe cuvinte.” Însă ce face Constituția este să ne interzică să ne purtăm greșit cu „posteritatea noastră” ca și cum ar fi un obiect oarecare. Amendamentul al Treisprezecelea obligă Congresul să elimine prin legislația corespunzătoare toate formele de posesie a ființelor omenești.

O persoană rezonabilă nu va găsi niciodată în Constituție ceva despre care să spună că susține credibil un drept de a-i ucide pe micuții din pântecul mamei. Un astfel de drept fictiv sabotează principiile naturale și imuabile pe baza cărora au fost fondate Statele Unite.

Curtea Supremă a greșit. E momentul ca lucrurile să fie îndreptate.

 

Despre autor
Rita Joseph este autorul cărții „Drepturile omului și copilul nenăscut” (“Human Rights and the Unborn Child”, Leiden & Boston, Martinus Nijhoff, 2009), soție și mamă de peste patruzeci de ani, scriitoare, conferențiară part-time și avocat pentru drepturile omului, specializată în filozofia și limbajul dreptului. În calitate de consilieră a diferitelor delegații la Națiunile Unite, a avut o experiență vastă în negocierea textelor a numeroase documente privind drepturile omului. Traducere și adaptare după The Public Discourse.

[1] În cauza Roe contra Wade (1973), Curtea Supremă a Statelor Unite a stabilit că prin Constituție unei femei însărcinate îi este garantat dreptul de a avorta, fără restricții excesive din partea guvernului. Simbolic, cauza Roe este sinonimă dreptului la avort în lumea occidentală (n. trad.)

[2] În Dred Scott contra Sandford (1857), Curtea Supremă a hotărât că persoanelor de culoare nu li se oferea prin Constituție dreptul la cetățenia americană, indiferent dacă se aflau sau nu sclavie, astfel că drepturile și privilegiile garantate de Constituție cetățenilor americani nu se aplicau în cazul lor. (n. trad.)

[3] În cauza Doe contra Bolton (1973), Curtea Supremă a răsturnat legea împotriva avortului din Statul Georgia. (n. trad.)

[4] În cauza Planned Parenthood contra Casey (1992), Curtea Supremă a susținut dreptul constituțional la avort stabilit în Roe contra Wade, însă a modificat standardele de evaluare a restricțiilor la acest drept, introducând criteriul „poverii nejustificate”, conform căruia, pe scurt, nici un corp legislativ nu poate da o lege care să împovăreze sau să limiteze prea mult drepturile fundamentale ale cetățenilor. (n. trad.)


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here