Construcția unui concept negativ la referendumul din 2018: „familia tradițională”

196
În mod realist, conceptul de familie tradițională vizează o temporalitate românească trecută, perioada în care instituția familiei se întemeia pe obiceiuri și tradiții care se conservau și transmiteau valori esențiale în societate.

În octombrie 2018 am fost intrigată de motivele diferite pentru care oamenii s-au dus sau nu la votul prilejuit de referendum. Mi-a venit în minte o expresie folosită până la saturație în preajma evenimentului. Părea că sintagma familie tradițională” mediatizată excesiv a creat confuzii în lanț cu privire la scopul consultării publice, cu privire la ceea ce cu adevărat se vota la urne. Întrebarea de pe formularul de vot[1], plină de ambiguități pentru mulți cetățeni (și menținută într-o stare de confuzie de o serie de figuri publice), părea a fi o capcană pusă la punct de liderii politici dornici, în acel moment, să obțină, cât mai legal cu putință, o serie de modificări legislative care să îi exonereze de răspunderile penale pentru infracțiuni de drept comun.

Așadar referendumul, din varii unghiuri de vedere le părea oamenilor a fi un complot, o conspirație: a partidului aflat la putere pentru a-și păstra liderii în libertate; a liderilor LGBT pentru obținerea dreptului de căsătorie între indivizi de același sex; a Coaliției pentru Familie pentru a bloca comunității gay posibilitatea de a adopta copii în urma obținerii dreptului  de întemeiere a unei familii prin căsătorie; a Bisericii Ortodoxe Române vinovată de a-și fi conservat mentalitățile medievale; a lui Soros care finanțează ONG-uri manipulându-le pentru interese proprii, desigur obscure.

Nedumerirea mea era de ce s-a folosit în dezbaterea publică noțiunea „familie tradițională”, o particularitate cu privire la noțiunea generică de familie, raportat la un referendum care și-a propus să redefinească căsătoria, nu familia în legea fundamentală, să afle ce vor românii să înțeleagă prin „soți”?

„Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” este întrebarea la care cetățenii României au fost chemați să răspundă în zilele de 6 și 7 octombrie 2018.  Forma adoptată de Parlament prevede modificarea articolului 48 din Constituție prin înlocuirea expresiei „între soți” cu expresia „între un bărbat și o femeie”:  

 „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi între un bărbat și o femeie,  pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Întrebarea aceasta era grea pentru oameni, unii, de exemplu, nu puteau crede că această întrebare se referă la soți, ci urma să fie confiscată pentru alte cauze. Paradoxul folosirii în media tradiționale și sociale a sintagmei „familie tradițională” rezidă tocmai din aceea că referendumul care avea în vedere redefinirea căsătoriei așa cum era ea practicată în anul 2018 nu se putea referi la „familia tradițională”, instituție dispărută din peisajul social românesc. Cum era proiectată în 2018, în mintea oamenilor, „familia tradițională”?

Norma juridică produce efecte doar pentru viitor, spune un principiu de drept; legiuitorul român nu își poate propune să reglementeze legislativ  o instituție care nu există în societatea noastră – „familia tradițională”; în plus, legiuitorul român este într-un proces continuu de actualizare a legislației urmând linia regulamentelor europene, este evident că nu a avut intenția de a reglementa prin redefinirea căsătoriei, „familia tradițională” și, ca urmare, această sintagmă nu are o cauză oficială.

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

Doi ani de la referendum

Cine/când a avut inițiativa de a a numi plebiscitul „referendumul despre familia tradițională”? Ce rol a jucat media, mediul politic pentru a impune această referință? În ce scop?

Uimirea de simț comun ce m-a mișcat pentru a studia această situație, imediat după referendumul din 2018, a fost următoarea: neatingerea pragului de participare pentru validarea referendumului din octombrie poate fi explicată și prin utilizarea ambiguă, peiorativă, în media, în dezbaterile publice și în poziționările politicienilor a sintagmei „familie tradițională”, stare care a produs confuzie unor cetățeni?

Am constatat că familia mea extinsă era, fără exagerare, România Mare. Toată opinia și toată țara avea proiecție, corespondență și reprezentanță între membrii ei. O mămăiță nonagenară ce stătea la copii în capitală pe timpul iernii a primit un telefon de la o vecină: Țață Floare, țață Floare, mergi la vot? Înainte să tragă ea aer în piept pentru a putea răspunde, vecina a șuierat în telefon: eu zâc să te duci, altfel îi di rău. O să ne oblige bărbați cu bărbați și fimei cu fimei. Era foarte slăbită bătrâna, nu s-ar fi dus, îi era greu, dar a fost luată pe sus și dusă la vot de familie: mata mori, dar nepoții au nevoie de o lume curată. Deși avea discernământ cotidian, nu știa despre ce poate fi vorba cu „referendu ista”, pentru ea vecina vorbise fără sens.

Peste luni de zile am aflat că i-a tăiat pe toți. Un octogenar nu s-a dus ca să nu facă  jocul lui Dragnea. Știa el cum va fi: pui ștampila pentru una și ei dau un decret și rezultă că ai vrut alta. Unul, mare politician de bucătărie,  nu s-a dus pentru că pui ștampila pe un căpcăun și iese altul, unul nu s-a dus pentru nu s-a dus Pleșu, unul s-a dus pentru că s-a dus Dăncilă. Alții nu s-au dus pentru că au la serviciu un homosexual și ăsta nu face rău la nimeni, chiar își vede de treaba lui. Unul nu s-a dus pentru că aceasta este tendința mondială: căsătorii mai permisive. Alții au hotărât să stea acasă până cu câteva minute înainte de închiderea urnelor și vor merge doar dacă s-a realizat qvorumul pentru trecerea referendumului. Cei din străinătate nu s-au dus că era prea departe urna de localitatea lor. Unii nu s-au dus că nu înțelegeau despre ce este votul. Alții s-au dus ca să pună nu, alții ca să pună da…

La câteva luni bune după referendum, sociologul Corina Bistriceanu, cu care am avut o discuție pe tema rezultatelor referendumului, credea că este prea devreme pentru a putea trage concluzii pe cauzele invalidării și că, mai degrabă, putem să îl considerăm un sondaj de opinie.

Au trecut doi ani de la referendumul pentru familie. Ce am aflat? Am deschis dicționare. Dicționarele pot fi folosite ca procedeu destul de binevenit de informare inițială, cuprind definiții, semnificații și sensuri, indicații etimologice, formele cuvintelor, apartenența lor la unele expresii, sinonime, antonime, indicații bibliografice etc. Sunt amprentate cu subiectivități, desigur, dar se poate citi sau renunța și la informația netransparentă, dintre rânduri.  În tipologia lor avem și dicționare speciale care ne oferă bibliografia domeniului actualizată permanent[2] (acum apar tot mai des în format electronic, dicționare on-line).

Dicționarele lumii, un hățiș în care  face lumină o întreagă știință a dicționarelor cu principii ce ne asigură infrastructura unui asemenea drum.

Familia tradițională nu există nici în societatea actuală și nici în dicționare

Enciclopediile amintite în subcapitolul de mai sus, nu conțin și referințe pentru sintagma „familie tradițională”. The New Encyclopaedia Britannica găzduiește „Family and Kinship” într-un număr generos de pagini, însă la categoria „Forms of family” nu ia în considerare vreo explicație atribuită familiei tradiționale (1989: 59-78).[3]

Doar în enciclopedia japoneză (Kodansha Encyclopedia of Japan, 1983) se dă relevanță familiei tradiționale, dar în această cultură, diferențele față de culturile europene și nord americane sunt mari. Dicționarele, etnologice, sociologice, filosofice, psihologice, nu se opresc asupra familiei tradiționale.

Marile manuale ale lumii nu definesc familia tradițională. La o căutare internautică după keywords „the traditional family”, am găsit expresia folosită doar pentru comparații de genul „spre deosebire de famila tradițională”, fără ca aceasta să fie definită sau definită la un timp trecut.

Familia s-a schimbat radical în România de-a lungul timpului; familia tradițională, întemeiată pe tradiții și cutume, are reguli fixe și caracteristici dictate de un complex de factori economici, sociali, politici. Conceptul a stârnit controverse în societatea românească a secolului al XXI-a, prin el familia se raportează la tradiții, cutume și un mod de viață neoperaționale astăzi. La începutul secolului al XX-lea a fost etapa emancipării rural-urban care  a produs o nouă viziune aspra familiei, prin repoziționarea femeii în context familial și chiar a rolului bisericii în raporturile dintre soți.

În mod realist, conceptul de familie tradițională vizează o temporalitate românească trecută, perioada în care instituția familiei se întemeia pe obiceiuri și tradiții care se conservau și transmiteau valori esențiale în societate.

În antologia coordonată de Theodora-Eliza Văcărescu „Personajele acestea de a doua mână”, Din publicațiile membrelor Școlii Sociologice de la București sunt strânse articole publicate în perioada interbelică de către acele tinere ce au participat la cercetările de teren organizate de Dimitrie Gusti.

Unul dintre aceste articole este dedicat de Xenia Costa-Foru vieții de familie a acelui timp. Autoarea găsește că tipul de familie cel mai des întâlnit în satele unde a făcut monografie sociologică, este un tip comparabil până la un punct, dar păstrând totuși un specific al locului, cu familia de origine (sușă) a lui Ferdinand le Play, cu un tată la cârma familiei, investit cu atributele proprietarului, după modelul roman (Văcărescu, 2018: 234-240). Drum închis și în această direcție pentru definirea familiei tradiționale care se afla în disoluție, potrivit concluziilor monografice, încă din interbelic, căci tipul ei de organizare era legat de cutumele lotului de pământ, iar reglementările Codului civil nu s-au pus în acord cu legea pământului.

În dezbaterile publice s-a utilizat sintagma „familie tradițională”, construită, sau mai precis, deconstruită pentru a deveni o noțiune cu conotații negative

Ipoteza mea este că ceea ce au înțeles cetățenii prin sintagma „familie tradițională”, întrebuințată intens de media și în discursul public, în preajma referendumului, este o noțiune vagă ale cărei înțelesuri acoperă o varietate foarte mare de conținuturi de tip subiectiv ce nu se regăsesc în conceptul teoretic vechi de familie tradițională”.

Ipoteza trebuie să fie capabilă să explice dacă una dintre cauzele care au dus la neatingerea pragului de validare a referendumului ar fi putut fi și utilizarea ambiguă în media a sintagmei „familie tradițională”, utilizare ce a produs confuzie cetățenilor și ca urmare au gândit, s-au comportat, (nu) au acționat așa încât participarea la vot a fost sub pragul legal de validare a plebiscitului.

Am vorbit cu ceva timp în urmă cu Eduard Dumitrache, o persoană implicată – cu asociația pe care o fondase – încă de la constituirea ei, în Coaliția pentru Familie. Este o persoană ce cunoaște istoria inițiativei civice și a afirmat că în interiorul CpF sau în luările de cuvânt oficiale, nu se folosea această expresie, nici „familie naturală”, doar „familie”, aceasta a fost hotărârea coaliției – hotărârea a fost distribuită și în centrele din teritoriu – deoarece „aceasta este o sintagmă mai degrabă jurnalistică”.

Informatorul menționat supra a afirmat că această expresie „inițial fusese una pozitivă în media, prezentată ca identitară, o identitate culturală a poporului român, o identitate ce cumva ar trebui prezervată, era ca o amprentă a poporului nostru” și a fost mai intens întrebuințată în anul 2012, când s-au făcut primele propuneri legislative legate de familie. După ce a apărut ideea de căsătorii unisex, după dezbaterile din Franța și legiferările ulterioare, practic termenul a devenit în media unul negativ, inducea ideea de anacronism, media a construit efectiv un anti-termen și acesta este motivul pentru care CpF nu a acceptat acest termen, precizează interlocutorul. Adaugă că acesta este termenul din reglementările juridice, din sociologie și chiar din sondaje („familia este cea mai importantă valoare a românului, la care aderă cel mai mult și nu era vorba despre familia tradițională, ci despre familie”) și „de aceea noi am vrut cumva să nu intrăm în jocul mass-mediei care intenționa să ne bage într-un clișeu arhaic și am mers întotdeauna spre ideea de familie, de familie care practic poate să dea naștere la copii, care este un concept social pe care se sprijină statul român și care trebuie cumva încurajat și protejat ca identitate”.

Media și politicienii au vrut  –  prin promovarea acestui concept –  să identifice frontul civic care a lansat inițiativa cetățenească ca fiind ceva tradiționalist, ceva învechit, opus progresului, despărțit de ceea ce înseamnă viitor pentru societatea românească. Din păcate CpF nu a avut acces la prea multe canale media, susține informatorul; „termenul a fost rostogolit” și „deși noi nu am folosit această sintagmă ea permanent a fost lipită de coaliția noastră, noi am devenit coaliția care susține familia tradițională, iar nu coaliția care susține cultura familiei”.

Ce este familia tradițională din perspectiva referendumului pentru redefinirea instituției căsătoriei?

Răspunsul la întrebare nu poate fi – după recenzarea răspunsurilor date de mai mulți informatori și a studiului documentar – decât acesta, că familia tradițională este o construcție cu conotații negative a mass-media și a mediei sociale, preluată în discursul politic public pentru potențialul ei electoral. Bănuiala mea este confirmată prin studiu, ceea ce au înțeles unii cetățeni prin sintagma „familie tradițională”, întrebuințată intens de media și de politicieni în preajma referendumului, este o noțiune vagă ale cărei înțelesuri acoperă o varietate foarte mare de conținuturi de tip subiectiv ce nu corespund unui concept teoretic de „familie tradițională”.

Ipoteza a avut capabilitatea de a explica faptul că una dintre cauzele care au dus la neatingerea pragului de validare a referendumului poate fi și utilizarea ambiguă în media și în poziționările publice ale politicienilor a sintagmei „familie tradițională”, utilizare ce a produs confuzie unor cetățeni neparticipând la vot în număr suficient pentru validarea plebiscitului.

Dintr-o sintagmă „tare”, „familia tradițională” a ajuns o sintagmă „slabă”, inconsistentă, neunanimă, simplistă, susceptibilă de conținuturi manipulatorii, ce nu sunt compatibile cu atributul „tradițional” și nici cu formele concrete de existență ale familiei în secolul al XXI-lea.

[1] Întrebarea era legală și clară pentru specialiștii dreptului.

[2] Apartenenţa dicţionarelor la unul dintre aceste cinci domenii ale lexicografiei este destul de aproximativă, dar asiduu practicată: 1. dicţionare de limbă (sau generale, filologice, uzuale, lingvistice); 2. dicţionare speciale sau terminologice; 3. dicţionare didactice sau pentru uzul elevilor; 4. dicţionare ideografice şi 5. dicţionare enciclopedice.

[3] Forms of family organization: the nuclear family, the one-parent family, the compound family, the joint family, the extended family.


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

2 COMENTARII

  1. Sintagma „familia traditională” este importată din USA, odată cu inițiativa referendumului, prin intermediul pastorilor neoprotestanți, animați și finanțați de către organizațiile anti-homosexuale americane, cu prim intermediar avocatul texan Costea. Una dintre organizațiile americane, Liberty Council, a depus chiar și un memoriu în fața Curții Constituționale, în sprijinul modificării Constituției României.

    Formula americană „traditional marriage” a avut o lungă și largă circulație în USA. Ea, împreună cu traducerea ei românescă „familia traditională”, greșită așa cum este, se găsesc în mai multe acte oficiale și de propagandă emise de către Coaliția pentru Familie. Probabil ea a fost adoptată pentru că atingea coarda sensibilă a naționalismului, coardă pe care au cântat mulți din susținătorii coaliției.

    Deci, nu este vina presei că s-a folosit această sintagmă. Sub acest aspect, articolul nu se ancorează în realitate.

    *
    Acțiunile nu se judecă prin scopul declarat ci prin consecințele previzibile. Dincolo de retorica ipocrită, care tindea să ocolească consecințele referendumului, el a fost o acțiune eminamente homofobă, menită să le facă rău minorităților sexuale, nu doar prin a li se interzice la nivel constituțional căsătoria, ci și prin propaganda plină de ură care se revărsa asupra lor.

    *

    Cu excepția unor cazuri rarisime (de exemplu, persoane izolate, care n-au nici un mediu modern de informare la îndemână), n-au existat oameni în țara asta care să nu fi cunoscut adevărul despre referendum, că el voia să interzică (prin constituție) posibilitatea de-a se căsători între ei doi bărbați sau două femei.

    Poporul român, în majoritate, nu este homofob dar cu ocazia referendumului era sub asaltul sumanelor negre. Asta au înțeles adversarii modificării Constituției și a ținut de inteligența lor de-a oferi poporului calea de a nu se pune rău cu popa și nici de a acționa homofob. Astfel, conjunctural, au oferit o sumedenie de pretexte prefabricate pentru a boicota referendumul (ba că n-ar fi clar textul amendamentului constituțional, ba că-l ajută pe Dragnea, ba că ajută PSD-ul să dărâme legile justiției, ba că este lucrătură rusească, etc.). A susține altceva ar însemna să jignești inteligența majorității poporului român, care a boicotat referendumul.

  2. @sicmar

    De fapt, lucrurile stau exact pe dos. Nu că ar fi prima dată când pricepeți lucrurile pe dos:
    – inițiativa referendumului a fost inspirată de Croația, nu de SUA.
    – americanii nu folosesc sintagma familie tradițională, ci familie naturală. Participarea Liberty Counsel și a oricăror resurse venite din SUA a fost minoră și accesorie.
    – „familia tradițională” nu a fost folosită nici de inițiatori, nici de Coaliția pentru Familie decât poate marginal. „Documentele oficiale” sunt exclusiv proiectul de lege și expunerea de motive, plus website-ul coalitiapentrufamilie.ro. Acolo nu apărea expresia „familie tradițională”.
    – referendumul a fost slab publicitat de aparatul guvernamental din țară care, neavând de tras pentru un vot politic, a refuzat să se implice. Oamenii de la țară NU au știu că se votează sau pentru ce se votează, astfel se explică prezența foarte slabă în mediul rural.
    – subiectul va trebui tranșat pentru că nu există referendum național încheiat nedecis, ci doar cu aprobare sau respingere. Au existat referendumuri locale reluate după invalidarea din cauza slabei participări. Aici nu a existat nici precedent, nici reglementare explicită. Însă subiectul va fi reluat, separat sau pe agenda revizuirii generale a Constituției. Să nu vă imaginați altceva.
    – nu sunteți informat, dar jurisprudența CCR constituită cu ocazia controlului de constituționalitate asupra proiectului de revizuire arată foarte clar că sensul termenului de „soți” cuprinde bărbatul și femeia, câte unul din fiecare (mariaj heterosexual monogam). Deci, fie și din această perspectivă proiectul de revizuire a fost binevenit, întrucât a forțat Curtea să recunoască faptul că natura heterosexuală a căsătoriei este nu doar o problemă de ordine publică, ci și un principiu constituțional, chiar dacă neexplicit formulat.

    Asta de la final cu „dacă mă contrazici pe mine înseamnă că jignești inteligența poporului român” e tare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here