Franța: „Devalorizarea persoanelor cu handicap” preocupă Organizația Națiunilor Unite

26
Activiștii pentru drepturile persoanelor cu dizabilități sunt de acord că analizele bioetice servesc adesea ca justificare pentru o nouă formă de eugenie.

La 14 septembrie 2021, Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CRPD) și-a publicat observațiile finale privind modul în care Franța s-a conformat Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități (adoptată de ONU în 2006). Compus din 18 experți independenți, acest comitet a analizat în detaliu situația persoanelor cu dizabilități din Franța și a făcut o serie de recomandări adresate guvernului francez, astfel încât să traducă legislația franceză în conformitate cu Convenția. Aceste „observații finale” nu sunt direct obligatorii, dar constituie interpretarea oficială de către ONU a respectivei Convenții, ratificată de Franța în 2010.

Dintre aceste recomandări, una atrage atenția în mod special: Comitetul își exprimă îngrijorarea cu privire la „devalorizarea persoanelor cu dizabilități prin politici și practici care urmăresc depistarea prenatală a defectelor fetale genetice, în special în ceea ce privește trisomia 21, precum și autismul și depistarea neonatală a surdității”. Prin urmare, recomandă Franței „să adopte și să pună în aplicare o strategie privind dizabilitatea bazată pe drepturile omului pentru a elimina stereotipurile negative care devalorizează persoanele cu dizabilități, în ceea ce privește utilizarea testelor genetice în etapa prenatală”.

În atenție – diagnosticul prenatal

Această recomandare se referă în mod evident la utilizarea masivă în Franța a screening-ului prenatal. Chiar dacă legislația franceză interzice, în principiu, „orice practică eugenică menită să organizeze selecția persoanelor” (art. 16-4 C. civ.), totuși avortul este disponibil până la naștere dacă doi medici cred că există „o mare probabilitate ca fătul să fie afectat de o afecțiune de o anumită gravitație recunoscută ca incurabilă în momentul diagnosticului” (Art. 2213-1 C. Penal). Acest lucru duce la eliminarea majorității feților diagnosticați cu sindrom Down.

Recomandarea menționată nu este izolată, ci ea derivă din poziția de principiu adoptată de CRPD împotriva avortului eugenic. Într-adevăr, acest comitet consideră că „legile care autorizează în mod explicit avortul pe motivul unui handicap încalcă Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități”, deoarece acest tip de avort „perpetuează prejudiciul conform căruia handicapul este incompatibil cu o viață fericită” (2018). Pentru Comitet – alcătuit în mare parte din persoane cu dizabilități – avortul eugenic în sine este o formă de discriminare care stigmatizează persoanele cu dizabilități.

Această recomandare adresată Franței nu este o premieră. Din 2011, acest comitet a mai emis unele similare către Spania, Austria și Ungaria, precizând că defectul genetic al fătului nu ar trebui să facă obiectul unui regim specific de avort, în ceea ce privește termenul limită. Legal, în unele țări, această limită poate fi una foarte avansată, în caz de handicap. De asemenea, Comitetul a recomandat Regatului Unit „să își modifice legea privind avortul”, argumentând că „drepturile femeilor la autonomie reproductivă și sexuală trebuie respectate fără a legaliza avortul selectiv pe baza deficienței fetale” (2017).

Și mai explicit, raportorul special al ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, doamna Catalina Devandas Aguilar, a denunțat în raportul său către Consiliul pentru Drepturile Omului din 2020 ideologia „vieții ce nu ar merita să fie trăite”, repetând titlul celebrei lucrări a lui Binding și Hoche din 1920 pe care s-a fondat politica nazistă de eugenie. Doamna Devandas Aguilar are spina bifida, un motiv major pentru avort.

„Cu privire la aspecte precum screeningul prenatal, avortul selectiv și diagnosticul genetic preimplantare, activiștii pentru drepturile persoanelor cu dizabilități sunt de acord că analizele bioetice servesc adesea ca o justificare etică pentru o nouă formă de eugenie, adesea calificată drept ‘liberală’.”

D-na Aguilar subliniază importanța

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

„de a furniza informații obiective și exacte, nu numai cu privire la riscurile și limitările testelor prenatale, ci și la modul de viețuire cu boala examinată, astfel încât viitorii părinți să poată respinge orice prejudecăți personale sau societale la care ar fi expuși”.

De fapt, doamna Devandas Aguilar și Comitetul încearcă să apere dreptul persoanelor cu dizabilități de a exista, pe o bază egală cu persoanele „apte”. Ei pot vedea că avortul eugenic îi stigmatizează și le neagă demnitatea lor înșile, dar această poziție se ciocnește de actualele concepții ale societății occidentale. Pentru a-și apăra cauza, fără a o ofensa pe cea a feministelor, persoanele cu dizabilități cer doar ca dizabilitatea să nu mai fie un motiv specific – stigmatizant – pentru avort.

Dreptul la avort, sursă de contradicții în cadrul drepturilor omului

Aceasta este dilema pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului va trebui să o rezolve în curând, în urma suprimării recente a avortului eugenic de către Polonia. Mai multe femei se plâng la Curte de imposibilitatea de a recurge la avort în cazul în care, dacă ar fi însărcinate, copiii lor se dovedesc a fi invalizi.

Prin urmare, subiectul nu este închis. Un lucru este cert, totuși: problema „dreptului la avort” generează nu numai opoziție, ci și o serie de contradicții în cadrul drepturilor omului, între drepturile concurente ale „copiilor nenăscuți” și ale femeilor ori ale persoanelor cu dizabilități și profesioniștilor medicali.

Traducere după Valeurs Actuelles


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.


LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here