Extras din mesajul Papei Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii, 1 ianuarie 2013
„Calea de realizare a binelui comun şi a păcii este înainte de toate respectul faţă de viaţa umană, considerată în multiplicitatea aspectelor sale, începând de la zămislirea sa, în dezvoltarea sa şi până la sfârşitul său natural. Aşadar, adevăraţi făcători de pace sunt aceia care iubesc, apără şi promovează viaţa umană în toate dimensiunile sale: personală, comunitară şi transcendentă. Viaţa în plinătate este apogeul păcii. Cine vrea pacea nu poate să tolereze atentate şi delicte împotriva vieţii.
Cei care nu apreciază suficient valoarea vieţii umane şi, prin urmare, susţin de exemplu liberalizarea avortului, probabil că nu-şi dau seama că în felul acest propun urmărirea unei păci iluzorii. Fuga de responsabilităţi, care slăbeşte persoana umană, şi cu atât mai mult uciderea unei fiinţe lipsite de apărare şi nevinovate, nu vor putea produce niciodată fericire sau pace. De fapt, cum se poate cred că se realizează pacea, dezvoltarea integrală a popoarelor sau chiar salvgardarea ambientului, fără ca să fie tutelat dreptul la viaţă al celor mai slabi, începând de la cei care trebuie să se nască? Orice lezare adusă vieţii, în special în începutul său, provoacă în mod inevitabil daune ireparabile dezvoltării, păcii, ambientului. Nici nu este corect a codifica în manieră ascunsă false drepturi şi măsuri arbitrare, care, bazate pe o viziune reductivă şi relativistă despre fiinţa umană şi pe folosirea abilă de expresii ambigue, menite să favorizeze un pretins drept la avort şi la eutanasie, ameninţă dreptul fundamental la viaţă.”
