Totusi, exprimarea este destul de ambigua si contrara parerilor mai echilibrate ale multor altor teologi.

Adica, daca „nu poti” sa dai pe la primarie si apoi pe la biserica, cu o cheltuiala minima, e Ok sa stai si in concubinaj ca ce daca?

Adica, pe de o parte este bine sa adopti, dar aceasta mentiune, doar ca nota de subsol – in majoritatea cazurilor, chiar daca totul pare OK, parintii prospectivi (infertili sau nu) se inteleg, etc., de fapt au motivatii dubioase si mai bine sa se lase de asa ceva?

Adica, daca o mama infertila sufera, s-o lase balta si sa se implineasca ea ca persoana, dar musai in relatie cu sotul, care oricum ar fi gelos daca ar aparea un copil?

Basca, uite ca acei copii tot o sa-i vrea pe parintii lor naturali, asa ca vacs, ia lasa-i tu in pace ca sigur tu doreai sa-i inlocuisti pe aceia?

Mi se pare ca mai toata retorica referitoare la adoptie din acest articol vireaza catre „nu o face”, ceea ce nu-mi pare benefic pentru spatiul nostru, in care prejudecatile fata de orfani abunda – nu stii ce iei, sunt conditionati genetic (au gene inferioare), daca e vreun dezaxat sau altceva din cauza ereditatii lui dubioase, etc. …

Mie personal nu mi-a placut articolul. Nu ca nu pot aparea o gramada de probleme si cu adoptia, dar sunt prost si neechilibrat punctate aici.