„discriminarea homosexualilor, interdicţia căsătoriei între persoane de acelaşi sex sunt străine spiritului creştin sintetizat în a doua mare lege christică, a iubirii aproapelui.” – o frază la fel de adevărat ca și prezumția că luteranismul ar mai fi o biserică.

Având, precum spui, propriile interpretări, bazate pe propriile judecăți de valoare „aduse la zi” și nu pe esența Scripturii care este neschimbabilă, singur luteranismul s-a rupt din Biserică, devenind un cult secular ridicol mai degrabă decât unul religios. Să facă ei căsătorii și cununii religioase în „bisericile” lor, iar pe noi să ne scutească.

„Să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii” (Romani 12,2)

Altfel, pace și bine.

I. Este falsă afirmaţia din prima propoziţie a acestui articol: „Danemarca a adoptat legislație care obligă bisericile să ofere servicii de „cununie religioasă” cuplurilor de același sex.” din mai multe motive.

I.1. Nu este vorba despre „cununii religioase” ci despre căsătorii. Sesizez pleonasmul „cununie religioasă” întrucât cununia este un act eminamente religios. La fel, o exprimare uzuală „căsătorie civilă” este pleonastică întrucât căsătoria este un act eminamente civil.

În Danemarca, spre deosebire de situaţia de la noi, nu există ofiţeri de stare civilă care să încheie căsătorii ci ele sunt oficiate de către pastori (preoţi). În cadrul oficierii căsătoriilor preoţii (pastorii) acţionează cu împuternicirea dată de către stat şi ca funcţionari de stat. În anii premergători adoptării legii în discuţie s-a pus problema trecerii dreptului de a oficia căsătorii de la biserici spre primării aşa cum este la noi şi în multe alte ţări sau adoptarea unui sistem mixt, coexistând atât căsătorii oficiate de către preoţi cât şi căsătorii oficiate de către ofiţeri de stare civilă aşa cum este în USA. În urma opoziţiei clerului s-a renunţat la transferul dreptului de a oficia căsătorii de la preoţi (pastori) la funcţionari de stat specializaţi (ofiţeri de stare civilă).

I,2 Un sondaj făcut printre preoţii (pastorii) Bisericii Danemarcei cu câteva luni înainte de adoptarea legii a constatat că 62% dintre aceştia sprijină oficierea de căsătorii între persoane de acelaşi sex şi doar 28% se opun acestora. Dintre cei 12 episcopi ai bisericii 11 susţineau oficierea unor astfel de căsătorii.

Legea a fost adoptată în data de 12.06.2012 şi a intrat în vigoare în data de 15.06.2012. În data intrării în vigoare a legii Biserica Danemarcei a plusat mult peste prevederile legii şi a decis că preoţii (pastorii) pot oficia şi CUNUNII, în plus faţă de căsătorii.

Aceste date fac dovada că nu suntem în prezenţa unei obligări ci legea s-a dat cu încuvinţarea bisericii.

I.3 La nivel instituţional este parţial corect că biserica este obligată să oficieze căsătorii între persoane de acelaşi sex, la fel cum este obligată să căsătorească atei sau persoane de alte religii decât cea creştină lutherană. Această obligaţie derivă din păstrarea de către biserici a monopolului asupra oficierii căsătoriilor. (Printre motivele pentru care, în unele state, s-a transferat dreptul de a căsători de la biserici la administraţiile locale (primării) s-au numărat condiţionările pe care preoţii (pastorii) le impuneau celor care se căsătoreau, de a fi de aceaşi religie cu a preotului (pastorului), de a avea naşi (martori) de aceaşi religie, să nu fie la mai mult de a treia căsătorie etc.)

La nivel personal, respect la nivelul preoţilor (pastorilor), nici un preot (pastor) nu este obligat să oficieze căsătorii şi/sau cununii între persoane de acelaşi sex. Prin lege, în situaţia în care un preot refuză să încheie astfel de căsătorii, episcopul locului indică alt preot (pastor) care este vrea să oficieze. În practică nu se operează conform acestei prevederi legale întrucât se ştiu preoţii (pastorii) care nu oficiază astfel de căsătorii / cununii şi cuplurile de acelaşi sex care doresc să se căsătorească / cunune se adresează direct acelor preoţi care fac astfel de oficieri, evitând apelarea la episcopi.

II. În aceste condiţii este incorect să se vorbească despre „discriminare”, despre încălcarea libertăţíi religioase sau despre vreun abuz al statului.

III. S-a abordat, tangenţial în articol şi mai direct în unele comentarii, faptul că Biserica Danemarcei este o biserică de stat şi de aici s-ar fi tras „pocinogul”. Nu-i deloc aşa.

Bisericile lutherane, între ele fiind şi Biserica Danemarcei, nu sunt legate de interpretările date unor pasaje biblice (7 la număr) din antichitatea târzie sau din evul mediu aşa cum sunt bisericile ortodoxe sau Biserica Catolică. Astfel, ele n-au a se raporta la aceste interpretări ci au propriile interpretări, conform cu care nici comportamentul homosexual în cadrul căsătoriei, nici homosexualitatea şi, cu atât mai mult, nici căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu sunt contrare spiritului creştin.

Dimpotrivă, homofobia, discriminarea homosexualilor, interdicţia căsătoriei între persoane de acelaşi sex sunt străine spiritului creştin sintetizat în a doua mare lege christică, a iubirii aproapelui.

De exemplu, în Biserica Suediei, tot o biserică lutherană dar care nu este biserică de stat, este aceaşi atitudine faţă de homosexuali ca şi în Biserica Danemarcei şi episcop de Stockholm este o lesbiană.

IV. Atenţie la termenul „homofilie”, folosit în articol. Dicţionarele noastre îl atestă doar în domeniul botanicii, cu referire la plntele cu frunze uniforme. În engleză, de unde s-a preluat şi la noi în psihologie şi sociologie, cuvântul înseamnă atracţie (în sensul general, nu neapărat sexuală sau erotică) între cei de acelaşi fel (ex. graşii cu graşii, slabii cu slabii, intelectualii cu intelectualii, copii cu copii, bătrânii cu bătrânii etc.) Folosirea lui cu sensurile de „iubire de homosexuali” sau susţinător al drepturilor homosexualilor este incorectă.

Exact asta am scris, chiar in primul paragraf: ca legea priveste doar cultul luteran.
Va inselat insa: daca luteranismul este „biserica de stat”, legea nu este mai putin represiva la adresa libertatii de religie.

Da, am făcut corectura – a fost o eroare pe care ne-o asumăm. Și așa însă lucrurile sunt la fel de proaste, pentru că esența nu se schimbă.

articolul din Telegraful e vechi din 2012. Verificati stirile inainte de a le transforma in ceva extraordinar.

Nu zic, e o stire care da de gandit, dar cred ca ar fi fost mult mai interesant de vazut situatia si reactia BOR si a altor biserici Ortodoxe ce au eparhii in zona, la 2 (doi) ani de la intrarea in vigoare a legii.
Au fost cereri pentru asa ceva in BO? Daca da, s-au oficiat? Daca nu s-au oficiat, au existat reactii din partea statului?