stimată Ileana, problemelor simple le sunt îndeajuns soluţii simple. Eu sunt adeptul lui „şi şi”, adică şi noi şi celelalte vieţuitoare în mod normal avem dreptul la viaţă. Însă există o problemă: aceşti 60 de mii de câini, dacă e să ne referim doar la situaţia din Bucureşti, NU POT FI GĂZDUIŢI ÎN ADĂPOSTURI SPECIALE (sunt prea mulţi) şi NICI NU VOR FI ADOPTAŢI. Ţi se pare că e o problemă simplă? Soluţia ta, aceea a strângerii „câinilor agresivi” e o soluţie actualmente imposibilă. Ar însemna că mai întâi câinele trebuie să te muşte pentru ca, abea după aceea, să fie strâns de pe stradă. Dar stai, suntem siguri că autorităţile vor trimite imediat pe cineva să-ţi rezolve problema? Eu nu cred. Câinele nu are nici o „vină” dacă muşcă, căci colţii făcuţi pentru muşcat, nu? Însă chestea cu baricadatul în casă poate să fie adevărată.

Imaginează-ţi că stai undeva mai la marginea oraşului, unde străzile-s pline de maidanezi. Imaginează-ţi că fii tăi trebuie să treacă pe acele străzi în fiecare zi, însă toate reclamaţiile tale la autorităţi au rămas fără răspuns ori le-au dat curs doar în mod superficial. Ce faci? Îi sfătuieşti să înconjoare jumătate de oraş? Păi şi pe acolo sunt câini.

Conform Genezei este adevărat că Dumnezeu ne-a dat în grijă pământul. Dar ce înseamnă acest fapt? Vom renunţa, oare, să mai sacrificăm oi, porci, viţei, pentru a ne hrăni? Nu cred. A avea grijă, în acest caz, înseamnă a păstra un echilibru. Or, cu 60 de mii de câini doar în Bucureşti nu ştiu de ce fel de echilibru mai poate fi vorba. Spune-i „să nu se trufească” acelei femei care şi-a pierdut copilul, ori acelora care, în ciuda muşcăturilor de câini, trebuie să ajung dis de dimineaţă la serviciu, şi vom vedea cum îţi vor răspunde.