Ca sa vedeti ca, totusi, convergem in opinii, simt nevoia sa explic ca, desigur, ca nici eu nu aprob limbajul vulgar in vasta majoritate a circumstantelor. Admit insa ca pot exista situatii limitate, de ex. cu anturajul de incredere, in care mai merge si o gluma mai desucheata sau altele asemenea, in conditiile in care se respecta totusi si acolo limita de a nu ofensa.
Sincer, speram ca termenul „cu pricina” pe care l-am utilizat, special diminutivat ca sa *nu* fie grosier, sa reiasa ca fiind dintr-un registru neaos-mucalit-popular al limbii romane, care exista si acesta si imi evita o cacofonie. Poate ca a fost gresit dozat sau restul mesajului a fost suficient de ambiguu cat sa se inteleaga gresit, si daca asa a fost, imi pare rau.
Sentimentul de vinovatie iarasi imi descreste, totusi, in conditiile in care textul articolului in sine m-a tratat, in calitatea mea de cititor educat, de mai multe ori cu „carnat”, inclusiv in variantele „scoica-carnat”, „nea Toma Carnat”, plus bascalia de un om bolnav psihic, „Bietul „Cârnat” e un homosexual prăpădit care se crede femeie …”
Ceea ce incerc nu este sa va fac sa va simtiti prost, ci numai sa vedeti ca, uneori, pot sa „cada” chiar si pe cei mai buni si ortodocsi dintre noi, mai ales in conditiile in care, cam in toata media romaneasca, inclusiv cea cu pretentii, se strecoara cateodata un oarecare iz tabloidizat.
Sigur, va cred in stare sa polemizati cu orice intelectual, cum ar fi Marcuse, si nu va cred sub nivelul acestuia pentru asta, dar eu cred ca v-ati stabilit totusi un ideal mai inalt decat Marcuse ca bun-simt.
Cred ca problema, si a mea, si a dvs., si a colegei dvs. si a oricarui om, cu oricat de mult bun-simt, este ca devine uneori foarte apasatoare atmosfera de abuz verbal, simbolistic si pornografic permanent la care suntem expusi, inclusiv de catre acest Thomas Neuwirth si mai ales cei din spatele lui, de aceea riscam sa spunem si chiar sa publicam/postam uneori lucruri mai prost gandite sau chiar negandite.
Ar fi frumos, totusi, din moment ce impartasim aceleasi valori fundamentale, daca in loc sa ne judecam am incerca sa ne ridicam reciproc din cadere.
De asemenea, ca o nota pozitiva, mi se pare un pas mare ca dialogam pentru ca, pana la acest „episod” lingvistic negativ, eu v-am urmarit de ceva vreme si chiar doream sa va scriu mai de mult, or acum am avut o motivatie in plus.
Voi incerca sa scriu si pe adresa redactiei cat mai curand cand timpul mi-o va permite si ma bucur, cumva, ca a brodit Dumnezeu cumva lucrurile ca sa iesim fiecare din „bula” sa personala si sa comunicam efectiv.
Cu consideratie,
Iulia

Eu am evitat vulgaritatea în mod deliberat, tocmai pentru că subiectul însuşi, din păcate, ţine de natura unei obscenităţi abia atenuate de regia spectacolului mediatic.
Am precizat că e vorba de un termen de argou columbian (Columbia, se ştie, este în America Latină) şi am specificat că ambii termeni au conotaţii freudiene evidente.
Pentru cine ştie carte era suficient. Aşadar sensul era limpede, fără a mai fi nevoie ca dv să furnizaţi vreun termen echivalent, ţinând de registrul celei mai crase vulgarităţi.

Din acest motiv, domnule care vă ascundeţi sub un pseudonim feminin, pot presupune că faceţi parte chiar din tabăra LGBT, şi că intenţia dv a fost doar de a introduce exact nota de vulgaritate ce caracterizează toate demersurile acestei mişcări, notă pe care textul meu a ocolit-o, fiind o pledoarie pentru bunul simţ.

Dacă totuşi greşesc îmi cer scuze, e din cauză că nu agreez de loc stilul vulgar, foarte la modă azi. De fapt însăşi această modă face parte exact din strategia de corupere şi distrugere a culturii pe care o denunţ în text. E posibil să fiţi şi dv o victimă a acestei mode, caz în care vă sfătuiesc să renunţaţi.
Intuiţia mea totuşi vă percepe altfel. Vă priveşte, desigur, dar poate că vulgarităţile din comentarii ar trebui totuşi moderate.
Maica Domnului să vă lumineze.