De: Sim

Sim — Sun, 18 Nov 2018 21:33:42 +0000

Unul din sensul vietii oamenilor cu handicap/dizabilitati/boli rare este de a ne invata pe noi ceilalti, sa privim dincolo de invelisul acesta trecator al trupului, sa privim cu ochii duhovnicesti, cu „ochii lui Dumnezeu”, si sa-i iubim, asa cum El o face. Marea majoritate nu trece de primul pas, nu reuseste sa-i priveasca macar. Doar atat. Fara sa se simta nici vinovati, nici dezgustati, nici speriati. Un om este un OM, chipul lui Dumnezeu. Problema este la noi, ceilalti, nu la ei.
Am cunoscut un baietel cu sindrom Down. Nu o sa-l uit prea curand. Mi-a aratat cum e sa iubesti neconditionat, fara de viclesug, fara de rautate. Nu realizam cat pierdem ca nu ne depasim propriile neputinte si nu ne deschidem inimile pentru acesti oameni-altfel. Suflete delicate, in care Domnul a pus ceva aparte.

De: lungu dan-iulian persoana cu handicap

lungu dan-iulian persoana cu handicap — Sat, 09 Dec 2017 12:57:02 +0000

Nimic din ce spuneti in articol nu se regaseste in viata de zi cu zi. Societatea „normala” ii priveste ca pe niste „paria”, iar cei cu handicap nu reusesc niciodata sa se faca iubiti de cei din jur. Doar familia etse cea care ii accepta dar si ea sufera enorm la felul cum sunt tratati. Intreaga familie ajunde sa se izoleze. In aceste articole sunt doar cuvinte mari, rupte total de realitate.

Comentarii la: „Pentru tihna cuplului şi de dragul copilului”, sau despre sensul vieții unui om cu handicap

De: Sim

De: lungu dan-iulian persoana cu handicap