În urmă cu câteva luni ţările africane cele mai sărace au respins cu inima strânsă o rezoluţie referitore la ajutorul financiar pe care ONU l-ar fi putut acorda pentru combaterea infecţiei cu HIV. Motivul a fost că atât ţările europene cât şi SUA au insistat ca în rezoluţie să se facă referire şi la „drepturile sexuale”, noţiune pe care majoritatea ţărilor africane o resping.
Deşi SUA au acceptat să renunţe la o frază de bun-simţ, referitoare la scăderea numărului de parteneri, manevra a fost considerată dilatorie de statele africane, care au avertizat că există riscul unei „confruntări diplomatice semnificative” din cauza insistenţei pentru „drepturile sexuale”.
În februarie Uganda a votat o lege care pedepseşte mai sever homosexualitatea, până la întemniţarea pe viaţă. Dar Adunarea Generală a ONU tocmai l-a votat pe Sam Kutesa, ministrul de Externe al Ugandei, ca preşedinte. Lobby-ul gay din SUA a încercat să ceară guvernului federal să îi respingă viza lui Sam Kutesa printr-o petiţie ce a strâns mai puţin de 14 mii de semnături. În cursul sesiunii precedente a ONU Sam Kutesa a declarat că promovarea homosexualităţii reprezintă ” un exemplu prost pentru tineret şi un atentat la cultura Statelor”.
Preşedinţia ONU este în mare parte onorifică. Ea se obţine prin rotaţie şi acum era rândul unui african. Acum statele africane au ajuns la un consens rar întâlnit şi au propus o singură candidatură: Uganda, ca răspuns la presiunile continue din partea Europei şi ale SUA în favoarea homosexualităţii. Este un semn de revoltă a ţărilor numite până de curând „nealiniate”.
Reacţia statelor africane este şi un răspuns la proiectul de lege prezentat de curând de 24 senatori americani, care propune ca drepturile persoanelor LGBTI să fie componentă a politicii externe a SUA. (după Medias-Presse-Info)