Comentarii la: Este bărbatul vinovat pentru avort?

De: raluca

raluca — Tue, 06 Sep 2011 20:13:54 +0000

Da, aşa este, a judeca pe altul este un păcat şi încă unul mare. Mă refer la a lua o personă sau alta “în vizor” şi a începe să-i critici greşelile pe care le face. Asta bineînţeles că se chiamă a judeca persoana respectivă. Nu judeca şi un vei fi judecat. Totuşi a vorbi despre nişte fenomene negative care se manifestă la scară îngrijorător de mare într-o societate care îşi zice că este creştină nu este mai degrabă a analiza, a prezenta lucrurile aşa cum sunt ele? Nu trebuie să-l punem pe păcătos la zid, dar păcatului trebuie să-i spunem pe lume, chiar dacă unii se vor simţi deranjaţi. Cel puţin aşa văd eu lucrurile.

De: Dumitru Daniel

Dumitru Daniel — Sat, 03 Sep 2011 17:04:29 +0000

Nu exista pacat mai putin grav sau foarte grav, pacatul totusi ramane pacat alaturi de consecintele care urmeaza acestuia. Trebuie sa nu cazi in ispita de a judeca pe altul, pentru ca tot nu e bine. Un parinte mi-a spus foarte frumos ca in viata exista 2 vointe una a omului (nu a zis a femeii sau a babatului) si cealalta a lui Dumnezeu. Stim bine ca vointa omului este inclinata spre rau, si incercam sa ne apropiem sa facem vointa Domnului, atunci apare crucea intre cele 2, asadar intre vointa omului si cea a lui Dumnezeu apare un plus, aceea este crucea. Domnul sa ne ajute in drumul vietii!

De: raluca

raluca — Tue, 05 Jul 2011 18:15:13 +0000

S-a ajuns în lumea în care trăim la următoarea situaţie: aproape orice păcat care este săvârşit de bărbat este considerat mai puţin grav decât dacă este săvârşit de femeie. Cel puţin după cum reiese din articol, inclusiv canoanele bisericeşti au în vedere în mod diferenţiat vina bărbaţilor, care sunt mai puţin sau deloc pedepsiţi în comparaţie cu femeile pentru aceleaşi păcate săvârşite. Asta poate da bărbatului iluzia că păcatul săvârşit nu are aceleaşi consecinţe în plan duhovnicesc. Deci cum să te pocăieşti dacă nu conştientizezi că ai şi pentru ce să o faci? La ce consecinţe dezastruoase poate duce această situaţie? Greu de ştiut.
În viaţa de zi cu zi, unui bărbat i se găsesc întotdeauna scuze pentru păcatele pe care le face, şi faptele îi sunt acoperite cu multă ipocrizie de o societate care se vrea totuşi cel puţin la modul teoretic una creştină. Bărbatul vrea să facă tot ceea ce doreşte fără să dea socoteală nimănui, iar femeia îi acoperă greşelile pentru că în definitiv bărbatul are în mâinile lui „pâinea şi cuţitul”, şi femeia vrea să-i fie pe plac pentru că depinde de „bunăvoinţa” acestuia.
Femeia de multe ori se află între ciocan şi nicolvală, adică între a îndeplini poruncile lui Dumnezeu pe de-o parte, şi de a asculta şi de a plăcea bărbatului care nu mai ascultă de poruncile lui Dumnezeu pe de altă parte. Cale de mijloc se pare că nu există decât ca excepţie. Bărbatul nu este dispus să-şi recunoască vina, cel puţin nu în faţa femeii, şi atunci posibilitatea de îndreptare devine inexistentă.
Nu spun că cele amintite mai sus reprezintă un fenomen generalizat, dar totuşi practic vorbind este foarte răspândit.