Obiecție de conștiință la vaccinarea anti ROR și Sars-CoV-2:
Există o viziune asupra lumii care privește la originea și la temelia ei pe Dumnezeu, înconjurat de har și de minți fără de trup și de minți care au trup. În acest context, observăm că putem vorbi numai de o raționalitate vie, mișcătoare, care trăiește în persoane și în afara lor, dar mereu legată de ele. Viziunea aparține Bisericii Ortodoxe și este susținută de sfinți, prin viața și cuvintele lor, nu reprezintă o lucrare sau o prelucrare a minții omenești, ci formularea în cuvinte a unui conținut revelat, a unei descoperiri, care se desfășoară, în relație neîntreruptă cu izvorul ei. Experiența sfinților de a trăi uniți cu Dumnezeu, prin Fiul Său întrupat și prin Duhul Sfânt, în relație cu toate verigile lanțului sfinților, din neam în neam, și cu îngerii, ne-a descoperit multe nuanțe ale acestei vieți unite cu Dumnezeu și în Dumnezeu, multe legități și constante, trepte și cărări, dar și pericole și erori. Cei care s-au rupt de Biserica sfinților păstrează mai mult sau mai puțin din această tradiție și reușesc mai mult sau mai puțin să trăiască părți din ea, niciodată întregul, niciodată ca în Biserica deplinătății lui Dumnezeu revărsată în lume, așa cum, după comparația Sf. Grigorie Palama, ceaunul adus la roșu pe foc nu se compară cu ceaunul în care focul locuiește și-l aduce la roșu din interior.

Raționalitățile dumnezeiești mai presus de minte sunt formulate, codate în cele create, în mințile fără de trup – îngerii și în cele cu trup – noi oamenii, și aceste formule, coduri raționale se regăsesc în cele mai mici segmente ale alcătuirii și lucrării omenești, de aici și lupta Ortodoxiei de a păstra nealterată teoria și practica acestor raționalități, în iubire și adevăr, pentru a face tot omenescul posibil în vederea atingerii și păstrării unirii omului cu Dumnezeu, mai presus de minte și de cuvânt, și a ne dărui cu totul lui Dumnezeu, după bunăvoia Lui, ca și El să ne îndumnezeiască, atât cât este posibil, ca în feluri diferite, și oamenii să-L aibă pe Dumnezeu și să izvorască viața Lui.

Există și o viziune asupra lumii care nu recunoaște existența lui Dumnezeu și a raționalităților Sale, create sau nu. Conform ei, există raționalitate, chiar și în cele mai mici componente ale lumii, legități, erori și excepții, și ne mulțumim nemulțumiți cu câtă certitudine și siguranță putem aduna fiecare. Oamenii își hotărăsc singuri legile și limitele, experimentează, formulează, reformulează, înaintează și se întorc, încercând să progreseze, așa cum înțeleg ei evoluția, într-o generație sau alta, relativ conform cu raționalitatea lumii, cu starea lor lăuntrică de bine și cu binele comun, cu zone de incertitudine mai mult sau mai puțin cuantice. Metodele de abordare ale cunoașterii umane, mai ales cea științfică, se raportează, gradual, din ce în ce mai puțin la valorile iudeo-creștine, despre care simt că le încătușează, le limitează, le canalizează, de aceea le ignoră, le ocolesc, le pun sub semnul întrebării și le contestă, iar valorile, din păcate, par că nu rezistă criticii, deoarece ca să fim cinstiți cu noi înșine, la modul realist, nu smerit, lipsa de trăire a cuvintelor dumnezeiești și de comuniune profundă cu Cuvântul întrupat, prin harul Duhului și în legătură cu sfinții, ne lipsește de vederea și trăirea contemplativă a realității, a cărei obișnuință ne cultivă discernământul duhovnicesc și ne imunizează spiritual; nu mai vorbim de treptele mai înalte și din ce în ce mai neumblate ale vederii luminii necreate și de sesizare a prezenței ipostatice a lui Dumnezeu; nu mai vorbim că deși mărturisim Sf. Împărtășanie ca Trupul și Sângele Domnului, cel sfințit, jertfit, înviat și slăvit, unit cu sufletul Lui omenesc și cu ipostasul Fiului din Sf. Treime, mulți ne gândim la ea fără să realizăm și să ne asumăm că nu doar trupește trebuie să ne curățim și să ne sfințim, ci și cu mintea și cu simțirea, după exemplul sfinților, sub îndrumarea celor trăitori, ca să ajungem la unirea cu Dumnezeu așa cum o binevoiește El și pentru care S-a întrupat Fiul și S-a pogorât Duhul Mângâietor. În aceste condiții, corifeii științei, aceea de laborator sau aceea de bibliotecă, par că nu găsesc oponenți în sfinții Bisericii – care nu lipsesc în fiecare generație; de fapt, ei nu au acces la cuvântul acelora, cel plin de înțelepciune și de putere, rămânând pradă rațiunilor și sentimentelor de pe piața mai mult sau mai puțin liberă a societății actuale. Nici Biserica nu și-i promovează cum se cuvine, deși reprezintă esența ei. În plus, înainte de a ajunge să vorbească, să mărturisească cele experiate, candidații la sfințenie trec printr-o perioadă de tăcere, de retragere, chiar dacă în afară mulți vorbesc și sunt înconjurați de oameni, și de aceea cuvântătorii de serviciu, singurii vizibili pe care-i avem, fac de cele mai multe ori parte din treapta cărturarilor, nu a cuvântătorilor de Dumnezeu, adevărații teologi, cu atât mai puțin a înțelepților dumnezeiești, dacă ar fi să ne raportăm la categorisirea Sf. Grigorie Sinaitul. Faptul că nu facem binele bine și sărim peste etape, contrazicând pe sfinți și experiența lor de viață îndumnezeită, ne face incapabili de reacție în fața provocărilor lumii, în care nimeni nu este enciclopedist, nu are nici măcar acces mereu la cele mai bune sinteze, sau la cei mai buni din fiecare domeniu. Lipsa de trăire și de contemplație bazată pe trăire ne handicapează în fața provocărilor lumii, care se succed rapid. Cum să dai sens celor văzute cu mintea dacă inima nu a fost șlefuită de ea ca o bună și caldă casă, și dacă nu ești mereu scăldat în undele înțelepciunii dumnezeiești, lipsit de patimi, griji și lovirile conștiinței?

Lipsită de o teologie a locuirii binelui și răului ipostatic în persoane și lucrări, precum și a transmiterii lor, lumea vrea să se vaccineze, asumându-și individual riscurile și beneficiile, văzând în aceasta ceva bun și presimțind binele de care a fost lipsită, la nivel personal și gregar. Citind expuneri mai mult sau mai puțin adaptate minții mele, nu pot să nu apreciez osteneala oamenilor de știință, cum au gândit, cum au încercat să minimalizeze riscurile și să crească beneficiile, într-un interval scurt de timp. Multe aspecte ale muncii lor mă depășesc și nu-mi permit să spun ceva. Am întrebări în privința metodologiei lor, atunci când nu seamănă cu metodologia cunoașterii lui Dumnezeu în Biserică, în privința unor resorturi profunde ale ființei umane pe care le ating, fără să aibă gândirea lui Hristos dată omului, dar cui să le pun?!

Ca om al Bisericii, nu mă regăsesc în abordarea dumnealor, așa că nu am ce căuta în munca lor, inclusiv în popularizarea și implementarea ei prin politici publice. Cu toate că folosesc și am în viața mea multe lucruri care nu-mi plac sub anumite aspecte și ar fi deci încă o decizie personală bazată pe date parțiale, nu am însă nici cum să mă vaccinez, dar hotărăsc așa din motive de conștiință religioasă, care după cum voi arăta mai departe, sunt valide, exprimă teologia vie a Bisericii.

Nu mă atinge argumentarea pro-vaccinare romano-catolică, nu fac parte din adunarea lor, nu-mi asum gândirea și viața lor. Folosesc informații de la ei și de la protestanți, dar dezbrăcate de gândirea și de neputințele lor. Am înțeles de ce, cât, unde și până în ce punct s-au folosit celulele prelevate pe viu de la fetuși avortați. Știu și că dacă nu sunt alternative, ne asumăm uneori anumite lucrări pentru binele obștesc, și Mântuitorul a acceptat o cruce din lemn nou, deși se folosea în același scop și cu același simbolism, plin de necinste, de generații. Prin El, ea a devenit mântuitoare, spre deosebire de celelalte cruci, pe care mai mor și azi oameni, din motive religioase sau nu. Rațiunea este bună, dar se aplică ea în acest caz?! Nu se aplică, deoarece vaccinarea nu se face cu o mentalitate și un scop sfințitor, care să-i schimbe în bine toate raționalitățile componente, fie și numai pentru latura materială și psihică a vieții omului. E drept, un duhovnic, bănuiesc, dacă vine o bătrânică încremenită de frică pentru că se teme de moarte, în contextul multor boli pe care le duce pe picioare, în această perioadă de epidemie, și arde să-și ispășească anumite păcate, pe care abia acum le conștientizează, poate să-și asume alături de ea actul vaccinării, eventual o și împărtășește, urmând ca a doua împărtășire să o primească peste vreun an după îndeplinirea canonului. Astfel de cazuri ar putea fi, și îmi aduc aminte că Sf. Vasile canonisea câțiva anișori și pe soldații care au ucis în război, e drept mult mai puțin decât pe ucigași, și mereu uitându-se la viețuirea fiecăruia. O decizie prin care obiecțiile de conștiință se înlătură iconomic ar trebui oricum să treacă prin discernământul duhovnicului, să se verifice sfințenia acelei iconomii.

Să ne întoarcem la obiecția de conștiință, să vedem din ce se compune. Avortul este o lucrare rea, păcătoasă, împotriva vieții, dreptății, iubirii, înțelepciunii, plină de gânduri, sentimente și gesturi rele, care se întipăresc pe mamă, prunc, și toți facilitatorii. Există o raționalitate capabilă de lucrare care este purtată de fiecare celulă din bietul copil ucis, dar și de cei părtași, preluată apoi de orice și oricine intră în contact – de tip material sau de tip rațional – cu celulele instrumentalizate – indiferent de scop, deci de cei care lucrează asupra lor, sau care comercializează, cumpără sau acceptă ceea ce rezultă din aceste manipulări și cercetări. Oricât de ignoranți ar fi în această privință factorii implicați, această raționalitate capabilă de lucrare – evit intenționat cuvântul ”vie” – se transmite, ea este mereu legată ipostatic de răul ipostatic, de diavoli, care au grijă de transmiterea ei cât mai extinsă, conlucrând cu factorul fizic și uman, deoarece ea le dă dreptul să acționeze, prin ea, asupra oamenilor, naturii, orice; nu vorbim de un drept juridic, ci de faptul că și mințile cele fără de trup și ipostatice, dar rele, lupii cei înțelegători, au o lucrare continuă a lor, în care ei se regăsesc, sălășluiesc și lucrează, cele mai grave fiind posesia demonică și patima. E drept că nu lucrează constant și mereu, că iconomia lui Dumnezeu le impune multe limitări de persoană, timp și loc, că lepădarea activă a oamenilor, prin Biserică, de Satana și de lucrările lui, și de slujitorii lui, și de lucrarea lor pompoasă, le întrerupe planurile și lucrarea, dar în acest caz, al vaccinurilor, se vede că raționalitatea deschisă lucrării celui rău s-a tot transmis, chiar și fizic, însă chiar dacă ar fi sau va fi în alte cercetări o întrerupere de atingere, nu înseamnă că raționalitatea lucrătoare, prin persoanele care lucrează în domeniu, nu se transmite, ajungând până la bietul client, pentru care acest fapt, dacă mai are multe lucrări rele în el, va conta de o manieră greu de măsurat, dar la un ortodox trăitor, care se împărtășește, va fi o problemă, o contradicție, o întinare, o nepotrivire; mai mică sau prea mică dacă respectivul este ipocrit și este antivaccinare dar pro băutură, mâncare, înjurături, sau altă formă de iubire de sine, dar mare pentru cel care deși poate mai luptă cu alte păcate, uneori mai mari decât cel al vaccinării, nu vrea să-și mai adauge, conștient, un altul, să dea Satanei drepturi asupra sa prin primirea unei lucrări a demonilor în lăuntrul său, ca să nu mai vorbesc, deși aici speculez filozofico-teologic, că prezența acestei lucrări demonice, nedetectabile microscopic sau experimental, ci numai teologic, amplifică neprevăzut riscurile, mici dar existente, într-o lucrare așa de profundă și de fină cum este un vaccin, mai ales de tip ARNm. Bem de multe ori un pahar în plus, chiar dacă acela trece granița amețirii, dacă este o activitate obișnuită, dar nu scuipăm pe marginea cărării, nici măcar plimbându-ne prin pădure, dacă ne-am educat în timp să nu o facem. La fel, cel care a ajuns să se lupte pe toate fronturile, cu toate păcatele sale, chiar dacă unele încă îl biruie, nu va accepta conștient și premeditat să facă un păcat suplimentar, nou venit și străin sieși, fără să lupte cu el la aceeași intensitate.

Astfel, un creștin trăitor va formula obiecția de conștiință religioasă că deși poate săvârșește alte păcate și întinăciuni mai mari, nu poate primi în făptura sa o substanță purtătoare de raționalitate și lucrare vindecătoare pe plan fizic, dar care poartă deasemenea pecetea și raționalitatea lucrătoare, atât a unei metodologii lipsită de raționalitatea divină căreia el i s-a închinat cu totul, dar mai ales a unui păcat a cărui lucrare, întreținută și supraveheată de cel rău, îi va distorsiona energiile spirituale, îi va întina trupul și îl poate aduce pe acela în făptura și în viața lui de o manieră neprevăzută și mai ales nedorită.
Fiind conformă cu teologia cea mai profundă și tradițională a Bisericii Ortodoxe și evitând contrazicerea rezultatelor cercetărilor din știința medicală, această obiecție de conștiință religioasă este validă și incontestabilă.
Mh. Vasile,
Ianuarie 2021,
Mai mult din bibliotecă decât din chilie.

Obiecție de conștiință la vaccinarea anti ROR și Sars-CoV-2:
Deși săvârșesc zilnic păcate și întinăciuni, poate mai mari, nu pot primi în făptura mea o substanță purtătoare de raționalitate și lucrare vindecătoare pe plan fizic, dar care poartă deasemenea pecetea și raționalitatea lucrătoare, atât a unei metodologii lipsită de înțelepciunea divină căreia eu urmez întru totul, dar mai ales a unui păcat a cărui lucrare, întreținută și supraveheată de cel rău, îmi va distorsiona energiile spirituale, îmi va întina trupul și îl poate aduce pe acela în făptura și în viața mea de o manieră neprevăzută și mai ales nedorită.
Fiind conformă cu teologia cea mai profundă și tradițională a Bisericii Ortodoxe și evitând contrazicerea rezultatelor cercetărilor din știința medicală, această obiecție de conștiință religioasă este validă și incontestabilă.
Mh. Vasile.