Faptul că v-am lăsat să bateți câmpiile juridice pe 2-3 comentarii în care interpretați după cum vă convine Convenția, deciziile și puterile CEDO nu înseamnă că trebuie să replicați aici ȘI aceleași prostii vehiculate la disperare de Accept și alții cu privire la „jocuri geostrategice periculoase”.

Puteți considera că v-ați postat ultimul comentariu aici.

Tare mi se pare că inițiativa BOR, prin interpuși, la câteva luni după decizia CEDO în cauza Oliari și alții c. Italiei, ține de niște jocuri geostrategice periculoase pentru România.

Îți răspund citând din același articol din care ai citat.

„[…] jurisprudența Curții este superioară instanțelor interne și este obligatorie pentru toate țările membre ale Consiliului Europei, așadar și pentru România. Ce înseamnă „obligatorie”? […] Înseamnă că, dacă cineva acționează statul român la CEDO pe aceleași probleme, statul va pierde, va fi amendat și va primi aceeași recomandare. […] În concluzie, este doar o chestiune de timp până la legalizarea uniunilor civile și în România, pentru că, din acest moment, nu mai există scuze pentru a evita subiectul.”

În viziunea CEDO dreptul de a întemeia o familie, inclusiv când este vorba despre cupluri formate din persoane de același sex, este un drept natural (derivă direct din atracția naturală a cuplului), fundamental (statele nu-l pot nega) și pozitiv (statele sunt obligate să-l legifereze). Nu-i obligatoriu ca statele să-l legifereze sub forma căsătoriei. Dreptul la căsătorie este un drept social (derivat din evoluția societății) și statele pot reglementa, funcție de evoluția lor socială, acest drept.

Ce se întâmplă când un stat, sfidând 3 decizii CEDO, obligatorii pentru toate statele de sub jurisdicția CEDO, refuză să reglementeze dreptul de a întemeia o familie pentru cuplurile gay, ba mai mult ducând sfidarea și mai departe, înscrie în constituție o interdicție care împiedică parlamentul să-l legifereze? Părerea mea este că în această situație CEDO va obliga acel stat să deschidă dreptul de a se căsători și pentru astfel de cupluri.

Până acum, cu excepția Rusiei, nici un stat n-a ignorat deciziile CEDO și, cu atât mai mult, nu le-a sfidat.

În primul rând, CEDO a respins solicitarea privind dreptul la căsătorie, reafirmând jurisprudența sa potrivit căreia Convenția europeană pentru drepturile omului nu consacră dreptul la căsătorii homosexuale – astăzi legale în 11 dintre cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. În al doilea rând, CEDO a plusat, explicând că numai Parlamentul italian poate să decidă atât asupra formei de recunoaștere a relațiilor și drepturilor ce derivă de aici, cât și asupra momentului în care decide să facă acest lucru. Curtea Supremă din SUA și-a încălcat jurisprudența, luând puterea de decizie a fiecărui stat american în parte și încălcând părerile cetățenilor exprimate prin vot.

Uniunile civile au fost propuse ca soluție de către CEDO tocmai în circumstanțele lipsei posibilității cuplurilor gay de a se căsători în Italia. Cu toate acestea, persoanele care formează aceste cupluri trebuie să aibă aceeași poziție în fața legii, ca și cele care formează cupluri heterosexuale, iar aici este vorba strict de anume drepturi și beneficii sociale.” (http://semneletimpului.ro/social/gay/casatorii-homosexuale/cedo-obliga-statele-europene-sa-recunoasca-relatiile-gay.html)

Ar fi chiar culmea ca statele europene ai caror cetateni majoritari sint impotriva sa fie obligate de vreo instanta sa legifereze asa cum i se nazare oricarei minoritati! Miine, poimiine, in aceeasi logica, CEDO/ alta institutie ne va obliga sa acceptam si pedofilia sau alte aberatii… ca tot exista „cerere” in acest sens…

1. Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CADOLF) zice: Art. 12. “Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale ce reglementează exercitarea acestui drept.”
Art. 14. “Interzicerea discriminării. Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.”
În baza acestei convenții judecă CEDO.
http://www.hotararicedo.ro/files/files/Conventia%20pentru%20apararea%20Drepturilor%20Omului%20si%20a%20Libertatilor%20fundamentale.pdf

2. . Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE) zice:
Art. 9. „Dreptul la căsătorie ȘI dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.”
Art. 21. “Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau ORIENTAREA SEXUALĂ”
În baza acestei carte judecă Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF

B. CEDO a stabilit că cuplurile formate din persoane de același sex formează o familie de facto și, conform cu textele de mai sus, statele au obligația de a asigura recunoașterea de jure a acestor familii. Prin nerecunoașterea acestor familii statele comit o discriminare a cuplurilor formate din persoane de același sex.
Acestea sunt:
1. Schalk și Kopf c. Austriei
hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-119820
2. Vallianatos şi alţii c. Greciei
hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-144710
3. Oliari și alții c. Italiei
hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-156265

C. Atât actualul text al art. 48 alin 1. din Constituția României cât și cel care se vrea să-l înlocuiască sugerează că unica modalitate de a constitui o familie este căsătoria. Actualul text este: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. ”

Asociațiile membre ale Coaliției pentru familie au interpretat acest text nu ca o sugestie ci ca o certitudine, într-un memoriu înaintat anul trecut parlamentului, cu ocazia discutării unui proiect de lege care ar fi legalizat uniunile civile: „articolul 48 din Constitutie […] stabilește clar ca singura modalitate de întemeiere a unei familii este Casatoria, fara a disinge un alt temei pentru aceasta.
Tinând cont de faptul că prevederea constitutionala este imperativă și limitativă cu privire la acest aspect, consacrând o singură modalitate de întemeiere a instituției juridice a familiei și anume căsătoria, adoptarea proiectului de lege a parteneriatului civil ar conduce la promovarea unei modalități paralele cu prevederile constituționale de întemeiere a familiei și prin aceasta, s-ar produce o gravă încălcare a principiul de drept „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemunt” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem). ”
http://www.coalitiapentrufamilie.ro/docs/memoriu-legal-part-civ-2015.pdf

D. Parlamentul României a respins două inițiative legislative care prevedeau, printre altele, recunoașterea statutului de familie pentru cuplurile formate din persoane de același sex.

E. Având în vedere acestea sunt sigur că, dacă se acceptă modificarea Constituției, România va avea de făcut față unei condamnări de către CEDO pentru discriminarea cuplurilor formate din persoane de același sex și nu exclud ca, dată fiind ofensa expresă la care a fost supusă CEDO prin ignorarea hotărârilor ei, obligarea României să permită căsătoriile între persoane de același sex.