Luna aceasta, Adunarea Naţională din Franţa a dezbătut proiectul de lege referitor la autoritatea parentală şi interesul copilului (APIE), propus de Partidul Socialist şi de Ecologişti după ce guvernul anterior a amânat sine die proiectul Legii Familiei. Reprezentanţii asociaţiilor Mişcarea Mondială a Mamelor şi Familiile din Franţa au răspuns întrebărilor revistei Famille Chretienne.
Î: Propunerile de mediere între cei doi părinţi care divorţează vi se par potrivite?
Thierry Vidor, preşedinte al Familiilor din Franţa: Acest articol din lege ni se pare pertinent pentru că îi ajută pe părinţi să acţioneze în interesul copilului. Sperăm că va fi dezvoltat şi va include problema prevenirii. Noi suntem de exemplu favorabili căsătoriei civile, astfel încât părinţii să devină conştienţi că un copil reprezintă un angajament dezinteresat, care presupune îndatoriri, cel puţin până ce copilul va împlini 18 ani.
Marie-Laure des Brosses, preşedinte a Mişcării Mondiale a Mamelor: Este un pas înainte. Dar mă întreb cât sunt de realiste aceste propuneri, Mediatorii sunt deja foarte aglomeraţi şi trebuie ca părinţii să accepte medierea de bunăvoie pentru ca ea să aibă rezultate pozitive.
Î: Proiectul de lege defineşte un „mandat de educaţie cotidiană”, care-i va permite noului partener [al părintelui divorţat] să efectueze câteva acte uzuale ce ţin de autoritatea parentală (să ducă copilul la şcoală sau la medic). Credeţi că este o măsură utilă?
Thierry Vidor: El nu schimbă mare lucru faţă de ceea ce se practică deja! În realitate, ne temem că acest mandat va fi primul pas spre statutul de părinte vitreg care va deţine o parte din autoritatea parentală. A-i transfera noului partener din autoritatea de la părintele biologic ar reprezenta o mutaţie antropologică, o renunţare la autoritatea legitimă. Mă tem că prin creşterea autorităţii părintelui vitreg se vor produce conflicte mari cu fostul partener, ce este şi părintele biologic al copilului.
Marie-Laure des Brosses: Astăzi, bonele îi iau pe copii de la şcoală, fără probleme! Dacă nu are mandat, şcoala nu trebuie să-l mai lase pe părintele vitreg să ia copilului de la şcoală? Această măsură, în loc să ne uşureze viaţa, ne-o va complica mai mult.
Î : În ceea ce priveşte autoritatea parentală, legea prevede că nici unul dintre soţi nu va putea decide singur asupra problemelor importante din viaţa copilului ( de ex., schimbarea domiciliului) fără acordul celuilalt părinte biologic. Dispoziţia pare că va acţiona în interesul copilului, dar ce riscuri prezintă?
Thierry Vidor: Această dispoziţie încearcă să-i redea tatălui locul în viaţa copilului, pentru că în peste 80% din cazuri copilul va locui cu mama sa după divorţ. Dar, de fapt, printre rânduri eu înteleg că tatăl absent este judecat. Mă gândesc la „amendamentul fereastra”, care îl penalizează pe părintele care nu şi-a folosit dreptul de vizită şi l-a lăsat pe copil să aştepte la fereastră. Dacă tatăl nu poate veni, dintr-un motiv sau altul, el va fi penalizat. Măsura poate fi instrumentalizată doar de mamă. Aceste lucruri nu sunt de resortul legii, care, dorind să netezească relaţia, nu face decât să o înăsprească.
Marie-Laure des Brosses: Asociaţia SOS Mamele se opune acestei măsuri pentru că ea nu ia în considerare cazul unui părinte violent sau care maltratează. Înainte ca el să fie decăzut din calitatea de părinte de către justiţie, există un interval de timp în care fostul partener îşi păstrează puterea de a face rău, fără ca celălalt părinte să se poată apăra. Pentru 80% din cazuri, când divorţul are loc fără probleme, acest articol de lege este inutil. Dar pentru cazurile în care părinţii sunt în conflict legea nu aduce nimic bun, dimpotrivă. Ce şantaje vor apărea între foştii soţi când unul dintre ei va dori să transfere copilul la o altă şcoală şi celălalt nu va fi de acord? În realitate măsura îi va stimula pe oameni să apeleze şi mai mult la tribunal.
Î: Care sunt părţile bune ale proiectului de lege?
Thierry Vidor: Lucrurile care lipsesc din ea: reproducerea umană asistată medical şi mama-surogat!
Marie-Laure des Brosses: În preambulul legii apare principiul conform căruia este preferabil, în interesul copilului, să fie crescut de cei doi părinţi biologici sau cel puţin ca legătura dintre ei să nu fie ruptă. Observ doar că textul vorbeşte de interesul copilului şi nu de interesul superior al copilului. Când va apărea un conflict cu interesul adultului rămâne de vazut care dintre cele două principii va prima. (după famillechretienne.fr)
