Un raport al fostului ministru pentru familie din Franța, Dominique Bertinotti (foto), a ajuns la presă zilele trecute. Ziarul Le Monde explică implicațiile raportului numit Filiație, origine, parentalitate: Dreptul în fața noilor valori ale responsabilității generaționale. Raportul a fost încredințat în octombrie 2013 unui grup de lucru (format din sociologi, juriști, psihanaliști etc.) și a fost gata în ianuarie, dar președintele a preferat să nu-l dea publicității, din cauza apropierii alegerilor. Temele principale ale Raportului, reproducerea umană asistată medical (RUAM) pentru cuplurile de lesbiene și recunoașterea, de către autoritățile franceze, a unui copil născut de o mamă-surogat din străinatate, au inflamat societatea franceză în ultimii doi ani. Alături de legalizarea „căsătoriei” gay în 2013, aceste subiecte controversate au contribuit la rezultatele proaste pentru socialiști la alegerile municipale din luna martie 2014, pierdute de Partidul Socialist. În urma acestora, președintele Francois Hollande a numit un nou prim-ministru, în persoana lui Manuel Valls, fost ministru de Interne.
În aceste condiții, proiectul noii Legi a Familiei a fost abandonat, deocamdată.
Raportul propune o adevărată revoluție a dreptului familiei și dovedește că adversarii politicii socialiste în materie au avut motive să acuze guvernul că va produce o revoluție antropologică. Autorii Raportului afirmă că, acum, dreptul trebuie să țină cont de „marea metamorfoză a filiației și, în general, a familiei și a parentalității, în societățile occidentale contemporane”. E vorba de numărul mare de concubinaje și de copii născuți în afara căsătoriei, de banalizarea divorțului, de familii recompuse cu alți parteneri, de apariția homo-parentalității și de utilizarea gestației pentru altul (mama-surogat).
Desigur, legile s-au schimbat de la apariția Codului Civil, care organiza societatea „prin opunerea statutului de persoană căsătorită (foarte valorizat) celui de persoană necăsătorită (devalorizată și chiar stigmatizată, mai ales în cazul femeilor)”, continuă autorii Raportului. Odată cu imperativul egalității dintre sexe, noțiunea de pater familias a fost înlocuită cu cea de autoritate parentală partajată, s-a renunțat la ierahia dintre filiația legitimă și cea naturală și a apărut divorțul prin consimțământ mutual.
Totuși, această evoluție este incompletă, continuă autorii. Așa cum acum copiii naturali și cei legitimi au aceleași drepturi, ar trebui procedat la fel și pentru „modul de formare” al unei familii (procreare, adopție, utilizarea unui al treilea părinte); aceste moduri de formare a unei „familii” ar trebui „să coexiste cu egală demnitate” în sânul unui „drept comun al filiației”.
Adopția ar trebui să fie valorizată „pentru ea însăși” și nu ca o „imitație a procreării”. Raportul propune ca actul de naștere al unui copil adoptat să nu fie schimbat și copilului să i păstreze prenumele. Adopția simplă este revizuită astfel încât această formulă „să constituie o veritabilă alternativă pentru cei care adoptă și pentru serviciile de protecție a copilului”. Adopția ar trebui să fie permisă oricărui cuplu și nu doar celor heterosexuale.
Pentru RUAM, Raportul propune ca donatorul să nu mai fie anonim și să existe o „declarație comună anticipată a filiației”. „Aranjarea unei sarcini în trei nu are nimic rușinos, dimpotrivă”. Copilul ar avea acces la informațiile despre părintele biologic când împlinește 18 ani. Un alt capitol este dedicat părintelui vitreg, care să aibă un mandat de educație cotidiană și să beneficieze de alinierea drepturilor de succesiune.
Există temeri că acest Raport poate fi o sursă de inspirație pentru alte proiecte de legi ale adopției, ale mamei-surogat etc. (după Le Monde)