Institutul Kinsey, fondat de Alfred Kinsey, cel care a „studiat” pedofilia folosindu-se de date oferite chiar de pedofili și ale cărui „rapoarte” au contribuit la revoluția sexuală din SUA, a obținut acreditarea oficială la ONU.
Rapoartele lui Kinsey au contribuit la modul în care este predată de zeci de ani „educația sexuală completă” în școlile publice americane, începând de la vârste foarte mici.
În acest moment lobby-ul avorționist face presiuni pentru ca ONU să includă în politicile sale de dezvoltare predarea educației sexuale așa cum au văzut-o „cercetătorii” lui Kinsey.
Alfred Kinsey a afirmat că oamenii au o „sensibilitate sexuală” încă din copilărie. El s-a folosit de detaliile oferite de persoane care abuzau sexual de copii, pe care le-a clasificat în cartea Sexual Behavior in the Human Male (Comportamentul sexual al bărbatului).
Unul dintre pedofilii cu care „lucra” a colaborat cu el între 1917 și 1948. El a enumerat într-un tabel „orgasmele” pe care le producea copiilor cu vârste aflate între 5 și 14 ani. Bărbatul a definit „orgasmele” ca fiind: „convulsii violente”, „suspine sau plânsete uneori maai violente, însoțite de foarte multe lacrimi (mai ales la copiii foarte mici)” și „dureri insuportabile”; el a descris copii care „se zbăteau pentru a scăpa de partener și încercau în mod violent să evite orgasmul, deși resimțeau o anumită plăcere”.
O altă sursă a lui Kinsey, din anul 1943, a fost ofițerul nazist Fritz von Balluseck, condamnat în 1957 pentru violuri asupra copiilor, comise timp de 30 de ani. În timpul procesului judecătorul i-a spus:„am rămas cu impresia că i-ați violat pe copii pentru a-l impresiona pe Kinsey și a-i putea furniza date”.
Kinsey a afirmat că 95% dintre bărbați au comis delicte sexuale pentru a obliga societatea să redefinească ce este „normal” și astfel să fie reduse pedepsele pentru infracțiunile sexuale. El a depus mărturii în favoarea pedofililor, la procese, și prin toată activitatea sa a contribuit la reducerea pedepselor pentru infracțiunile sexuale.
Paul Gebhard, un colaborator al lui Kinsey, a declarat presei: „Desigur, atunci când vorbeam cu pedofilii știam ce fac ei de fapt, dar nu am acționat contra lor pentru că, dacă i-am fi denunțat, nu am mai fi putut face cercetări”. Ulterior, ca director la Institutul Kinsey, Gebhard a declarat: „era ilegal ce făceam și o știam și de aceea atâta lume e furioasă”.
Kinsey le promisese pedofililor că vor „beneficia de anonimat” și că nu va face „nici o judecată de valoare asupra comportamentului lor”, a declarat John Bancroft, director la Institutul Kinsey.
În 1964 Institutul Kinsey a înființat SIECUS pentru a promova ideologia lui Kinsey în orele de educație sexuală, obligatorii, din școlile publice americane. SIECUS a obținut deja acreditarea la ONU și este foarte influent. La orele de Comprehensive Sexuality Education copiii sunt învățați să se masturbeze de la vârsta de 5 ani și că a face gesturi sexuale față de alții, adulți sau copii, este o dovadă de afecțiune.
Institutul Kinsey oferă bursa John Money, un pionier al teoriei genului (gender theory), responsabil de schimbarea de sex pe care i-a făcut-o unui copil și pe care descris-o în cartea The Boy Who Was Raised As a Girl (Băiatul care a fost crescut ca o fată), băiat care s-a sinucis. Clinica Money despre identitatea de gen de la Johns Hopkins Hospital a fost ulterior desființată.
ONG-ul ILGA, înființat în 1978, și-a pierdut acreditarea la ONU în 1993 din cauza legăturilor sale cu organizații ce promovau legalizarea pedofiliei. Urmașa sa este ILGA-Europe, organizație umbrelă pentru lobby-ul gay, înființată în 1996. ILGA-Europe are acum statut participativ în Consiliul Europei, este finanțată în principal de Comisia Europeană și din 2006 are statut consultativ în ECOSOC, adică promovează drepturile omului pentru persoanele LGBTI și la nivelul ONU, dupa cum aflăm de pe ilga-europe.org.
(după c-fam.org)
