Aude Mirkovic este purtătoare de cuvânt a asociaţiei franceze „Juristes pour l’enfance” (Jurişti în apărarea copiilor). Într-un interviu acordat revistei Boulevard Voltaire, Mirkovic a declarat că privarea intenţionată a unui copil de tatăl sau de mama sa (prin reproducere umană asistată medical sau prin folosirea „mamei-surogat”) reprezintă o nedreptate strigătoare la cer.
Gabrielle Cluzel i-a pus câteva întrebări lui Aude Mirkovic.
Î: În urmă cu câteva zile, un tribunal din Versailles a decis că un copil conceput cu ajutorul unei mame-surogat, în străinătate, nu poate fi adoptat de soţia mamei sale biologice. [N.R. – în Franţa, folosirea unei mame-surogat este ilegală.] Cum comentaţi acest lucru?
Aude Mirkovic: Tribunalul n-a făcut decât să aplice normele de drept. Adopţia are ca scop să repare faptul că un copil a fost privat de părinţii săi biologici sau de unul dintre ei; tribunalul îl încredinţează astfel unor părinţi adoptivi. Să privezi intenţionat un copil de tatăl său, pentru a-l face astfel să devină adoptabil, reprezintă o deturnare a adopţiei, ceea ce dreptul francez nu permite, inclusiv când este vorba de o adopţie de către un cuplu bărbat/bărbat sau femeie/femeie. Franţuzoaicele care se duc în Belgia, pentru a apela la reproducerea umană asistată medical (RUAM) cu donator necunoscut, şi a avea astfel un copil adoptabil, pe care îl lipsesc intenţionat de tată, încalcă legea franceză. Dreptul francez refuză să valideze acest „bricolaj procreativ” care reprezintă o gravă injustiţie faţă de copil.
Î: Am aflat că asemenea adopţii au fost deja pronunţate de tribunal. Putem deduce de aici, că, indiferent de politica guvernului, RUAM pentru femei este tolerată, deşi este (încă) ilegală în Franţa?
Aude Mirkovic: Tribunalele care au pronunţat adopţia pentru un copil lipsit în mod deliberat de părinţi au devenit complice la deformarea adopţiei, în dispreţul principiilor de drept. Nu înţeleg de ce procurorii nu au făcut apel la Curtea de Casaţie, ceea ce arată complicitatea sau duplicitatea guvernului în asemenea probleme. Poporul francez refuză ca legea să organizeze „fabricarea” copiilor fără tată. Guvernul francez se preface că ţine cont de treaba asta, dar de fapt aşteaptă să fie pus în faţa faptului împlinit: el cauţionează ocolirea legii franceze pe teritoriu străin.
Î: Dacă refuzăm adopţia, nu înseamnă că justiţia îl sancţionează de fapt pe copil?
Aude Mirkovic: Dimpotrivă, singurul mod de a-l proteja pe copil, care e inocent, este să refuzăm adopţia „la cererea pieţei”. Prejudiciul principal suferit de copil este faptul că îl privăm deliberat şi pentru totdeauna de tatăl său. Adopţia copilului de către soţia mamei sale nu repară acest lucru pentru că nu îi readuce acestuia tatăl. Dacă ne purtăm de parcă nu ar fi important, înseamnă că negăm existenţa acestui prejudiciu pentru copil şi nu le oferim altor femei şansa de a înţelege ce le facem copiilor. Dacă legalizăm adopţia de acest fel, va creşte numărul de copii privaţi intenţionat de ascendenţa lor paternală pentru a fi adoptabili. Legea acţionează pentru a menţine legăturile dintre copil şi părinţii lui, mai ales în caz de divorţ. Legea nu e făcută pentru a fabrica copii lipsiţi de tată.
Î: În cursul întrevederii de săptămâna trecută cu delegaţia Manif pour tous, Laurence Rossignol, secretar de Stat pentru Familie, a afirmat că nu ştie de existenţa firmelor americane care oferă serviciul de „mamă-surogat” (gestaţia pentru altul) în Franţa. Să-i cumpărăm un televizor sau să-i facem un abonament la ziar, la câte cazuri a relatat presa franceză pe tema asta?
Aude Mirkovic: Este foarte puţin probabil ca Ministrul să nu fi cunoscut că firme americane oferă acest „serviciu” în Franţa, întrucât au existat interpelări în Parlament, iar asociaţia Juriste pour l’enfance a depus o plângere la Tribunal, foarte mediatizată, ce a dus la declanşarea unei anchete. Această pretinsă necunoaştere ne arată inerţia guvernului în a lupta cu acest fenomen, ce constă în a cumpăra de la o femeie abandonul copilului ei, de fapt a cumpăra copilul. Circulara Taubira din ianuarie trecut, ce le ordona grefierilor să elibereze acte de cetăţenie franceză copiilor născuţi în acest fel, demonstra deja complicitatea guvernului. Din fericire, Curtea de Casaţie refuză să închidă ochii la recursurile pentru copii cu mama-surogat din străinătate, dar acest lucru nu este suficient: a priva deliberat pe un copil de tatăl său (RUAM) sau de mama sa (mama-surogat sau gestaţia pentru altul) pentru a-l face adoptabil ar trebui să fie sancţionat penal pentru că reprezintă o nedreptate faţă de copii. Faptul că aceşti copii, adoptaţi astfel, vor fi îngrijiţi şi răsfăţaţă nu schimbă lucrurile şi nu va repara niciodată nedreptatea de a-i fi lipsit de tatăl şi de mama lor.
(după Boulevard Voltaire)
