De: raluca

raluca — Tue, 19 Apr 2011 16:46:16 +0000

Sindromul “Down”. Asi spune mai degraba sindromul “Up”. Acesti oameni sunt de o sensibilitate aparte, de o bunatate si de o inocenta deosebite. Nu sunt agresivi si nu fac rau nimanui. Singurul lor „cusur” este ca raman ca niste copii toata viata, si ca trebuie avut grija in permanenta de ei, ceea ce este foarte greu. Cred insa ca in ceea ce priveste aceasta boala, ne aflam mai degraba in fata unui amstec de ipocrizie, frica si lipsa de responsabilitate. Nu stiu in ce masura analizele care se fac in timpul sarcinii pot reflecta in mod corect existenta acestei boli congenitale. S-au vazut cazuri in care diagnosticele medicilor au fost incorecte, si mamele au nascut copii perfect normali, mai ales daca acele mame s-au rugat la Dumnezeu si I-au cerut ajutorul. Ca unde vrea Dumnezeu se biruieste randuiala firii. Se stie, statistic vorbind, ca oamenii care se nasc cu boala Sindromului Down traiesc mai putin, si ca uneori parintii supravietuiesc acestor copii. Chiar daca diagnosticul ar fi 100% corect, si copilul s-ar naste cu aceasta boala, parintii nu ar trebui sa-si puna problema nici un moment a alternativei avortului, adica a crimei. Un lucru foarte important in luarea deciziei este sprijinul pe care mama il va avea din partea tatalui (sotului) in cresterea si ingrijirea acestui copil, pentru ca pe umerii ei va cadea cea mai mare parte a acestei responsabilitati. Atata timp cat femeia va primi sprijinul necesar si copilul va fi acceptat si iubit de ambii parinti, sarcina ei va deveni mai suportabila.

Comentarii la: Ipocrizia societăţii care aclamă drepturile omului: Fragilitatea interzisă a copiilor cu sindrom Down

De: raluca

De: DS